Indiferent cine va fi alesul, acesta va trebui să atingă măcar nivelul la care a dus Edi Iordănescu echipa națională
Greu de spus ce rol a avut ultimul mesaj al lui Edi Iordănescu, dar se pare că fostul selecționer are o combustie interioară destul de anevoioasă, arde cu greu nemulțumirile din timpul mandatului, de vreme ce în loc ”s-o lase cum a căzut” simte nevoia unei erate.
În care ideea principală este că pe unii dintre contestatari succesele sale (și ale echipei naționale) i-au iritat. Ceea ce denotă că acei contestatari nici nu și le doreau, te irită doar acele lucruri fără de care te simți mult mai bine dacă nu se întâmplă.
Scara federală
Dar, probabil că încet-încet mesajele epistolare ale lui Edi se vor rări, până la dispariție. În disputa cu prezentul, trecutul de regulă pierde. Iar cel care fascinează este întotdeauna viitorul, pentru că țese și încalecă între ele mai multe scenarii. Adică mai multe variante de selecționer.
Am înțeles că FRF lucrează în scară, o ia de sus în jos, în ordinea opțiunilor. Ceea ce pe undeva e firesc, dar s-ar putea să fie și deranjant, în măsura în care se va ajunge, tot coborând, la ultimele opțiuni.
Cel care în fine va accepta postul, în condițiile federale, va ști mereu că a ajuns selecționer doar pentru că n-au acceptat cei situați pe treptele de mai sus. Prin urmare, că el, alesul, e doar o soluție de compromis.
Iluzia Hagi
Când a fost anunțată, emfatic, demararea discuțiilor cu Hagi, se știa că șansele sunt destul de mici. Trebuiau să se întâmple cam multe pentru ca această ”căsătorie morganatică” (acel gen de mariaje între o parte regească și una plebe) să se poate înfăptui și fiecare zi micșora infima cantitate de speranță.
Ba trebuia ca Gică să iasă din acționariatul Farului, ba trebuia ca Federația să se facă mereu că e convinsă de faptul că selecționerul Hagi nu mai are nicio treabă, dar chiar niciuna!!!, cu clubul la a cărui edificare trudește de mai bine de un deceniu și jumătate.
„Acel altcineva”
N-a fost să fie Hagi, va fi altcineva, probabil Mutu, Rădoi, Chivu sau Reghecampf. Perdeaua cu Mircea Lucescu trebuie dată la o parte, excepționalul sărbătorit al zilei de astăzi, 79 de ani, La Mulți ani, nea Mircea!, ar accepta doar o variantă de director tehnic, de sfătuitor al cuiva, nu de selecționer direct răspunzător de rezultate.
Dar ”acela altcineva” care va veni, adică un antrenor tânăr, cvadragenar, din aceeași generație cu Edi Iordănescu, va trebui să facă niște lucruri care să se situeze cam la nivelul celor făcute de Edi. Altfel, prestația viitorului selecționer va fi socotită unanim nesatisfăcătoare.
Obiectiv: păstrarea punții cu suporterii. Prin rezultate!
Adică să ne califice la un turneu final (nu neapărat fără înfrângere în preliminarii, dar să ne califice!), să obțină un rezultat răsunător la o mare competiție, cum a fost victoria cu Ucraina, să treacă mai departe de grupă.
Să aibă grijă, prin evoluții și prin rezultate, să păstreze această punte care s-a întins între echipa națională și suporteri, care până la urmă e cel mai prețios capital dobândit în mandatul lui Edi Iordănescu.
Sunt teme extrem de grele pentru viitorul locatar al băncii tehnice a României. Dacă viitorul selecționer nu și le va face cum trebuie, o vom lua iarăși în jos.
{{text}}