E greu să te uiți la ce joacă Rapidul, darămite să înțelegi. Și am senzația că și Lennon simte la fel.
Nu știu, nu e frumos să faci haz de necazul altuia, dar căzătura aia de pe bicicletă pare că l-a dezorientat, că are ceva și nu mai poate să proceseze, să facă echipa asta să funcționeze. Iar să dai vina pe problemele din trecut nu e în regulă.
A bulibășit toată echipa cu sistemul ăsta cu trei fundași și cu permutări fără sfârșit, de la meci la meci. Micovschi zburda la UTA, aici nu mai mișcă, Petrila a fost mutat spre centru, i s-a dat numărul 10, deși e clar că nu e „decar".
Kait e de multă vreme doar o umbră, Gojkovic piua pe loc, Jambor, un rătăcit fără repere.
Chiar și Burmaz pare doar o imagine tot mai ștearsă a celui care a venit în Giulești. OK, s-au ratat iar ocazii clare, dar problema lui Lennon e că jocul scârțâie din toate osiile. Între el și Lobonț nu se vede nicio diferență. La zerourile din contract, e clar că e.
Nu merge mijlocul, nimeni nu face jocul, Papeau e pe bancă, închizătorii la fel. În centru, nu doar cu Petrolul, rapidiștii nu au soluții, nu au trasee. Minge lungă și să vedem ce iese, asta e singura strategie care se vede. Stilul old british mutat cu forcepsul în Giulești. Nu că înainte nu se abuza de lansări la cravată!
E un fel de fotbal struțocămilă, din care nimeni, nici chiar jucătorii, nu pricep nimic. S-a văzut, spre final, când reproșurile și mâinile în cap s-au înmulțit.
Nicio combinație, nu există relații de joc, ocaziile apar din întâmplare, e o degringoladă totală. Nici schimbările n-au avut nicio noimă. Săpunaru a ajuns soluție de avarie, în condițiile în care Blazek tot dă rateuri, La fel și Papeau. What's that?!
Deocamdată, acționarul majoritar, Dan Șucu, cel care a inițiat toate aceste schimbări majore, după play-off-ul de coșmar din sezonul trecut, s-a retras în tăcere. L-a adus comisar pe Viorel Moldovan, omul care ar trebui să explice inexplicabilul. Dar cine să mai înțeleagă Rapidul, acum când chiar și play-off-ul pare o himeră?!
{{text}}