Cindy Ngamba (25 de ani) a scris istorie, devenind prima sportivă care reprezintă echipa refugiaților și câștigă o medalie olimpică. Ea și-a asigurat măcar bronzul prin calificarea în semifinalele turneului de box, categorie mijlocie.
Echipa olimpică a refugiaților a luat naștere în 2016 și a crescut considerabil de la o ediție la alta. La Paris, echipa despre care Comitetul Internațional Olimpic spune că reprezintă „peste 100 de milioane de oameni strămutați forțat în întreaga lume” are 37 de componenți.
Premieră la Jocurile Olimpice: Cindy Ngamba a cucerit prima medalie din istorie pentru echipa refugiaților
Până astăzi, niciun sportiv reprezentând echipa refugiaților nu obținuse o medalie olimpică. Cindy Ngamba,cameruneza care a purtat drapelul pentru echipa refugiaților, a scris istorie!
Cindy a câștigat „sfertul” cu franțuzoaica Davina Michel la puncte, 5-0, și s-a calificat astfel în semifinalele turneului de box la categoria mijlocie, unde o va înfrunta pe panameza Bibeichi Atheyna Bylon. Chiar dacă va pierde acea luptă, are asigurată medalia de bronz. Dacă va câștiga, va lupta apoi pentru aurul olimpic!
Orientarea sexuală o interzice în țara natală
Acum în vârstă de 25 de ani, Cindy s-a stabilit în Marea Britanie la vârsta de 11 ani. Parcursul în box l-a început 4 ani mai târziu, în Bolton, Anglia.
„La acea vreme, nici antrenorul meu nu credea în boxul feminin. Pentru aproape 3 ani, tot ce am făcut a fost să sar coarda, flotări și genuflexiuni... dar uitați-vă la mine acum, pot spune că am reușit”, își amintește Cindy.
Ea nu poate reveni în țara natală, Camerun, fiind homosexuală declarată. „Motivul pentru care sunt refugiată este sexualitatea mea”, recunoaște sportiva abia ajunsă în semifinalele olimpice.
La un moment dat, a evitat in extremis deportarea din Marea Britanie: „A trebuit să mă folosesc de sexualitatea mea, pentru că în Camerun este ilegal să fii gay. Poți fi trimis la închisoare, omorât sau bătut”.
Pentru a confirma veridicitatea spuselor ei, autoritățile britanice au realizat interviuri cu prieteni și rude ai acesteia și i-au verificat telefonul. „Nu sunt falsă, nu mint! Îi voi lăsa să facă ce au de făcut și sper ca totul să fie OK”, își amintește ea că gândea la acea vreme.
În cele din urmă, a primit dreptul de a rămâne în Marea Britanie ca sportiv refugiat.
{{text}}