Andrea Spendolini-Sirieix, medaliată cu bronz la JO de la Paris în proba de platformă 10 metri sincron, alături de compatrioata sa, Lois Toulson, și-a deschis sufletul despre problemele psihice cu care s-a confruntat în ultima vreme.
Andrea a ratat medalia in proba individuală, clasându-se pe locul al șaselea, dar spune că e fericită că s-a dat jos din pat în dimineața concursului.
Săritoarea în apă în vârstă de 19 ani a ținut să precizeze că lacrimile pe care le-a vărsat când a ieșit din piscină nu reprezintă câtuși de puțin reacția la rezultatul obținut.
„M-am trezit azi de dmineață și primul gând care mi-a trecut prin cap a fost: «Slavă Cerului că sunt în viață!»“, a mărturisit sportiva.
„Așa e viața mea de multă vreme. Mă bucur pur și simplu că trăiesc, că am această experiență minunată la Jocurile Olimpice de la Paris și că mă aflu aici alături de familia mea”, a adăugat adolescenta.
„Nu sunt deloc supărată că nu am luat medalie. Adversarele mele au fost mai bune azi. Înseamnă doar că mai am mult de munci ca să-mi îmbunătățesc evoluția”, a declarat Andrea.
Spendolini-Sirieix nu a mai vrut să continue după Jocurile Olimpice de la Tokyo 2021
The Guardian reamintește că Spendolini-Sirieix, cea mai tânără membră a lotului de sărituri în apă a Marii Britanii la JO de la Tokyo 2021 - avea 16 ani atunci -, anunțase că vrea să se retragă după ediția de la Paris, fără să vorbească însă vreodată despre depresia care o apasă.
„Acum trei ani, nu-mi mai doream să trăiesc, așa că azi mă bucur că sunt în viață, că respir și că am o familie grozavă care mă susține.
După Tokyo, am străbătut o perioadă înspăimântătoare, de aceea acum prețuiesc fiecare dimineață în care mă trezesc, pentru că e ca și cum mi s-ar fi deschis ochii”, a adăugat Andrea.
„Pot respira, am mâncare pe masă. Am apă în pahar, am un acoperiș deasupra capului. Deci, vedeți voi, uneori medalia olimpică nu e singurul lucru din lume.
Avem și alte lucruri pentru care să fim recunoscători, lucruri pe care de cele mai multe ori le luăm de bune și de care uităm. Mulți sportivi au probleme, dezechilibre mentale.
Nu oricine vede asta și suntem nevoiți să continuăm în tăcere, fără să ne audă nimeni”, a vorbit britanica în numele tuturor sportivilor care se luptă cu depresia sau anxietatea.
Spendolini-Sirieix se calificase în finala de marți după ce terminase pe poziția a treia semifinala probei individuale. Urcase până pe locul patru, dar chinezoaicele Quan Hongchan și Chen Yuxi, medaliate cu aur la sincron, au depășit-o și aici, împingând-o pe poziția a șasea.
Una dintre săriturile lui Quan a fost descrisă drept perfectă - chinezoaica a demonstrat o tehnică prin care a reușit să nu arunce niciun strop de apă la intrarea în bazin.
Lacrimile - semnul de eliberare a tensiunii după concurs
Andrea Spendolini-Sirieix a început să plângă după ultima sa execuție și a fost consolată de mama sa, la finalul competiției.
„Mama mi-a spus să zâmbesc mai departe și că este mândră de mine, la fel ca toată familia mea, care a venit la Paris să mă încurajeze. La urma urmelor, acesta e singurul lucru pe care mi-l doresc.
Mă bucur din tot sufletul că sunt aici, la Jocurile Olimpice. A fost un an foarte greu și acest loc 6 nu-mi răpește nimic din succesul pe care l-am înregistrat.
Faptul că am ratat o medalie nu schimbă cu nimic persoana care sunt. Este felul în care Dumnezeu mi-a spus că mai am mult de muncit și multe lucruri de spus în sport. Și pentru asta Îi mulțumesc”, a încheiat Andrea.
{{text}}