Mihaela Cambei (21 de ani) a devenit prima medaliată a României la haltere feminin, după ce s-a clasat pe locul 2 la categoria 49 kg într-un concurs cu suspans până la ultima încercare. Momentul final a fost însă exact cum și l-a imaginat, la fel culoarea distincției, argint.
Mihaela Cambei a venit la declarații în echipamentul cu care a urcat pe podium, având medalia prețioasă de argint la gât. A fost un pic mirată de cât de mulți ziariști o așteptau, mai ales că ora era una înaintată, aproape de ora 23:00 locală.
A răspuns matur și controlat, nelăsând vreo emoție să iasă la suprafață. „Așa este, concursul vieții mele, pentru care m-am antrenat doi ani de zile”, au fost primele cuvinte pe care le-a rostit.
A lămurit apoi episodul sperieturii pe care a avut-o după a doua încercare la stilul aruncat. „Am simțit că îmi rămâne mâna pe podium, sincer, pentru că am avut un cârcel foarte mare, mi s-a oprit și degetul. Cotul mă durea foarte tare, dar am zis că ori la bal, ori la spital, ce-o fi o fi!”, a povestit ea.
Nu știu care și cum a ridicat pentru că nu am urmărit tabela, eu m-am concentrat pe ceea ce trebuia să fac să-mi ridic toate încercările – Mihaela Cambei
Mihaela Cambei: „Dacă rata chinezoaica, ne cânta imnul, dar sunt mândră”
Chinezoaica Zhihui Hou a depășit-o cu un kilogram la ultima tentativă pe care o mai avea la dispoziție, însă românca privește ceea ce s-a întâmplat cu luciditate. „Dacă rata chinezoaica ne cânta imnul această seară, dar eu sunt mândră de ce am reușit să aduc, pentru că este prima medalie olimpică în istorie la haltere pentru fete”.
A sintetizat apoi valoarea reușitei. ”Această medalie înseamnă absolut totul, toată cariera mea de 11 ani! Pentru că m-am luptat mult pentru ea și cred că acesta este visul oricărui sportiv. Are aceeași culoare, nu alta, eu sunt foarte mândră de ceea ce am obținut”, a spus ea.
Pasionată de muzică, înainte de finală a ascultat „și rap, și hip-hop, și house, și tot ce mi-a venit acolo, în listă”. Despre gestul de a duce degetul la tâmplă după ultima reușită a elaborat astfel: „Dacă nu ai cap, nu prea reușești și trebuie să te lupți foarte mult cu frica. Iar în acele momente, credeți-mă că ai și frică, și nervi, și agitație și nu știi ce se poate întâmpla! În acel moment trebuie să încerci să gândești cât mai mult mișcarea și asta este cel mai important. Într-o fracțiune de secundă poți să pierzi totul”.
Și-a făcut concursul ei, fără să țină cont de desele schimbări de greutăți ale adversarelor. ”Pentru mine ăsta este un maxim, cel puțin ce ține de aruncat. Nu am mai ridicat niciodată atât în concurs, nici la stilul smuls, nici la stilul aruncat. Mi-a fost un pic teamă, să zic așa, dar am încercat să trag cu disperare”, a subliniat Mihaela.
Mihaela Cambei: „Atmosfera a fost foarte mișto și cred că asta m-a ajutat foarte mult”
Nu a uitat atmosfera și nici publicul. „Atmosfera a fost foarte mișto și cred că asta m-a ajutat foarte mult pentru că agitația în general pe mine mă face să fiu mai puternică decât sunt. Adrenalina mă ajută să fiu mai puternică, iar toți românii din această seară și tot lumea care m-a susținut m-au ajutat foarte mult”, a precizat.
Cât despre cui dedică medalia, a făcut repede o listă: „Antrenorului meu, Valeriu Calancea, care m-a antrenat și m-a suportat în tot timpul ăsta, părinților mei, lui Dumnezeu, pentru că a fost alături de mine și m-a scos sănătoasă din această competiție, și întregului staff din spate, care ne este alături de fiecare dată”.
La final, a sărutat și discurile „pentru că au fost prietenoase cu mine și m-au ajutat și ele să reușesc”. Iar acest moment magic de la final și l-a imaginat de multe ori, iar realitatea i l-a oferit „fix așa cum l-am imaginat și cu aceeași culoare!”.
Argintul olimpic, cea mai prețioasă reușită a unei cariere tinere, cu mult viitor în față.
{{text}}