Neil Lennon (53 de ani) are zilele numărate în Giulești dacă Rapid nu reușește o victorie în derby-ul etapei a 6-a din Superliga, cu Dinamo. Antrenorul nord-irlandez nu a cunoscut victoria de când a preluat echipa, iar atmosfera din vestiar este una apăsătoare din cauza presiunii generate de lipsa rezultatelor.
Gazeta Sporturilor vă prezintă două cazuri similare cu cel al lui Lennon, în care suporterii, prin manifestațiile lor, au fost cei care au decis demiterea antrenorului, deși conducerea vișiniilor avea alt plan. Dan Petrescu și Jose Peseiro s-au aflat în aceeași situație și se regăsesc în istoria rapidistă la capitolul „eșecuri pe banca tehnică”.
- Rapid - Dinamo se joacă duminică, de la 21:30, în direct la TV pe Digisport 1, Primasport 1 și în format liveTEXT pe GSP.ro. După cinci etape disputate, gazdele ocupă locul 13 în campionat, în timp ce „câinii” se situează pe poziția a 4-a.
Au fost vremuri când Giuleștiul avea un cuvânt de spus
Venirea lui Dan Șucu în acționariatul clubului a adus la Rapid nu doar investiții, ci și un alt mod de lucru, ce se dorește a fi bine structurat și orientat spre performanță, în care factorii de decizie au putere deplină. Reversul acestei strategii relevă și aspecte negative, foarte ușor observabile inclusiv în rândul suporterilor.
În ultima vreme, tot mai mulți fani se plâng, nu doar în mediul online, că echipa pe care o susțin este condusă precum o corporație, ceea ce o face de nerecunoscut, iar urmările se văd inclusiv în clasament.
Dincolo de rezultate, în jurul simbolului lor, Cristi Săpunaru, a luat naștere o controversă fără sfârșit. Despre căpitanul trecut pe bancă de către Neil Lennon clubul a informat că are probleme fizice, în timp ce jucătorul nu a confirmat nicio clipă.
O astfel de situație ar fi fost de neconceput în urmă cu câțiva ani când suporterii și unele legende ale Giuleștiului au renăscut proiectul Rapidului, însă și pe vremea lui George Copos, atunci când vocea fanilor conta.
Sunt un profesionist, am lucrat la un nivel înalt ca jucător și manager. Nu mă aflu aici să discut despre bârfe, nu mă interesează drama. Sunt aici să îmi fac treaba, să construiesc o echipă de care fanii să fie mândri. Sunt surprins de nivelul de absurditate care orbitează clubul, jucătorii, dar și pe mine. Este jenant și lipsit de profesionalism.
Neil Lennon, antrenor la Rapid
Cazul Dan Petrescu la Rapid. Un proiect greșit din start
În decembrie 2003, la Rapid lua naștere un proiect cu totul atipic, din dorința unui nou titlu, la cinci luni după ce îl cucerise pe cel de-al treilea din istorie.
Cu Giovanni Becali președinte, Dan Petrescu săruta steagul Rapidului, o scenă care a marcat mandatul scurt al „Bursucului”. După doar după șase etape petrecute pe bancă, demisiona din funcţie la presiunea suporterilor.
Înfrângerea cu 3-1 în faţa Universităţii Craiova, pregătită de Mircea Rednic, predecesorul lui Petrescu, a fost ultimul lui meci. Antrenorul şi-a anunţat demisia menționând că luase decizia încă din ziua trecută, iar astfel rezultatul nu l-a influenţat.
Petrescu era hulit de fani și pierduse inclusiv sprijinul lui George Copos, tot mai convins că suporterii au dreptate. Rapid înregistrase atunci două victorii, două egaluri şi tot atâtea înfrângeri. Tot cu Dan Petrescu ca antrenor, Rapid a fost eliminată din Cupa României de către Oţelul Galaţi.
La finalul sezonului, și Ioan Becali a părăsit clubul. „Am avut un entuziasm exagerat în Dan Petrescu. Un entuziasm de om tânăr, iar eu nu mai sunt tânăr. Rămanerea mea depindea numai de venirea lui Boloni. Am avansat alt nume pentru că voiam să am o discuție cu el în liniște. El s-a comportat extraordinar și i-a spus președintelui că vrea să plece și să stea cu mine doi ani în România. Boloni a declinat oferta. Copos m-a rugat să-mi pun acțiunile pe numele fiicei mele, dar i-am spus să le pună pe numele lui. Am venit la Rapid să creez ceva pentru viitor, ceva solid, pentru a putea ieși din Europa”, declara atunci Giovanni Becali.
Aventura tumultoasă a lui Jose Peseiro
Vara lui 2008. George Copos a atras în Grant un personaj-cheie, dornic de expunere în schimbul unei investiții importante: Fatih Taher. Patronul spera ca omul de afaceri iordanian să fie acceptat de suflarea rapidistă pentru a-și face „exit-ul” pe care îl căuta de mult timp.
Taher a băgat milioane de euro și a transferat fotbaliști bine plătiți: Juliano Spadacio, Ricardo Manuel Fernendes, portarul Urko Pardo, Paulo Andrade, Claudio Pitbull - împrumutați pentru un an de la Porto ca parte a înțelegerii pentru Cristian Săpunaru - și Julio Cesar, fost campion cu Lokmotiv Moscova și AEK Atena.
Și totuși, cel mai important nume a fost, de departe, cel al antrenorui principal Jose Peseiro.
CV-ul său era unul impresionant pentru România: Sporting Lisabona, cu care ajunsese în finala Cupei UEFA în 2005, Panathinaikos și Real Madrid, unde a fost secundul lui Carlos Queiroz, în stagiunea 2003-2004.
1 milion de europe sezon era salariul lui Jose Peseiro la Rapid, care semnase pe trei sezoane
Peseiro a afișat cu un aer de superioritate încă de la conferința de presă, iar suporterilor nu le-a convenit: „Fanii trebuie să considere că jucătorii rapidiști sunt cei mai buni din Romania, că antrenorul Rapidului este cel mai bun din Romania și că proprietarii clubului sunt cei mai buni din Romania”.
Au fost de ajuns cinci meciuri fără victorie, între care și eliminarea din Cupa UEFA în fața nemților de la Wolfsburg. După o înfrângere în Germania (0-1), rapidiștii sperau să întoarcă rezultatul în Giulești.
„V-am susținut necondiționat, dar azi aveți ceva de demonstrat”, a fost mesajul galeriei la retur. Dominarea din teren a oaspeților a declanșat nebunia în Giulești, astfel că tribunele au început să scandeze împotriva antrenorului și jucătorilor catalogați drept mercenari.
S-a terminat 1-1, Rapidul a pierdut calificarea, iar ultrașii total nemulțumiți au încercat să blocheze ieșirea de la tribuna oficială. Portughezul a încheiat conturile cu Rapid în ianuarie, după 8 victorii, 4 egaluri și 4 înfrângeri în campionat.
Românii? Niște amatori. Jucătorii sunt talentați, dar la nivel de cluburi stau prost. Când eram eu la Rapid, nimeni nu avea responsabilitatea bine stabilită. Fiecare făcea ce voia și ajuta echipa cum putea.
- Jose Peseiro, fost antrenor la Rapid
{{text}}