Pe Dan Șucu îl copleșește o lovitură de la 11 metri, nu însă și vânzarea unui jucător cu care s-ar fi putut face performanță în Giulești.
Într-un text alăturat, colegul Narcis Drejan spune că dl Șucu nu pare a fi un șahist, inventariindu-i apoi procedurile pe care Narcis le extrage din jocul de table. Zarurile acelea de 4-2 sau 6-4, care-ți permit să faci o meschină poartă în casă. Adică un fel de politică a pașilor mărunți.
Tunuri economice
Vânzarea lui Rrahmani cu un profit de vreo 800 la sută obținut în doar un an (kosovarul a fost adus cu 600 de mii de euro de la Ballkani și acum pleacă pe 5 milioane la Sparta Praga) nu e deloc un pas mărunt. E un adevărat tun economic, o afacere extraordinară, demnă de versatul om de business Dan Șucu.
Ca și valorificarea lui Krasniqi, unde profitul n-a fost de 8 ori mai mare, dar dublu tot a fost (luat de la CFR cu un milion, dat la aceeași Sparta Praga cu două milioane).
Rezerve la o națională modestă
E cel puțin curioasă această galopantă apreciere a valorii celor doi rapidiști. Întâi că vișiniii au avut o primăvară 2024 extrem de săracă în victorii. Apoi, că ei, cei doi kosovari, nu sunt deloc jucători răi, dar sunt rezerve la echipa lor națională, una pe care o socotim sub nivelul nostru (o să vedem în curând, pe 6 septembrie, dacă lucrurile mai stau așa).
Pe postul lui Krasniqi, la kosovari joacă titular Zhegrova, de la Lille, care tocmai a eliminat Fenerul lui Mourinho. Iar postul lui Rrahmani e acoperit de Muriqi, de la Mallorca, omul care aseară tocmai ce a privat, prin golul său, Realul Madrid de debutul victorios în La Liga.
Eficiența cu zero victorii
Dar iată că afacerile s-au parafat, așa că economic lucrurile stau bine. Însă oare mai poți să declari că îți dorești titlul, când tocmai ai obținut 7 milioane de euro pe principalii atacanți ai echipei?
Cu certitudine ni se va răspunde că da, poate că ni se vor arăta și niște planșe cu indicatori economici în creștere și nu e exclus ca în cele două săptămâni rămase până la finalul perioadei de transferări în Giulești vor mai fi aduși alți atacanți.
Dar peluza se obișnuise cu Rrahmani, va fi foarte greu să i se explice eficiența economică atunci când Rapidul e singura echipă din Superliga fără victorie în primele șase etape. Poate că la proximul parizer consumat într-o parcare fanii vor asculta un discurs despre rentabilitate.
Emoția televizată
Cinismul acestor cifre face parte din natura lui Dan Șucu, obișnuit mereu să câștige. Mai ales bani, nu neapărat meciuri de fotbal. Acolo, pe gazon, apare emoția, un penalty îl face pe patron să-și întoarcă privirea de la teren, să aștepte reacția tribunei. Nu poate suporta pe viu o fază care se întâmplă destul de frecvent, penaltyul pentru ai tăi, fie și la 0-0, nu e chiar o raritate în fotbal.
Sensibilitate? Emotivitate? Poate că da. Dar și puțin teatru. De ce să nu vadă suporterii (era clar că patronul va fi căutat de camerele TV înaintea execuției) cât de implicat sufletește e omul numărul unu din Grant?
Dă al naibii de bine să se afle cât de mult te consumi, aproape la fel de bine ca acea înfrățire culinară în jurul deja legendarului parizer. Sunt, ambele, exerciții de imagine care în anumiți ochi naivi pot contracara celelalte lucruri, care nu convin ”mulțimii”.
{{text}}