Ar fi frumos, dar nu se prea poate. Și din cauza diferenței de salariu, dar mai ales din cauza diferenței de nivel valoric
Anunțând în conferința de prezentare a lui Șumudică dorința de a-i avea alături pe Ianis Hagi și pe Andrei Ivan, probabil că Șumi și Viorel Moldovan s-au gândit mai ales la cel de-al doilea.
Ei doi, antrenorul și președintele, vin din fotbal, au experiență, sunt trecuți de cincizeci de ani și știu că un transfer de la Craiova la Rapid nu e cine știe ce mare filosofie, chiar dacă la mijloc poate fi vorba de un million și-un pic de euro. Dar tot ei doi în mod cert realizează că în acest moment venirea lui Ianis în Giulești e doar o himeră.
Idealism trandafiriu
Domnul Șucu e altfel, provine din alt mediu. Pare ușor ostenit de vălmășagul evenimentelor, parcă oarecum liniștit de limpezirea apelor după plecarea lui Lennon și încearcă să aprindă artificiile la instalarea lui Șumi, pe care de doi ani și ceva încoace s-a străduit din răsputeri să-l evite, dar acum n-a mai avut încotro.
Dumnealui, dl. Șucu, privește cu un idealism aproape trandafiriu o posibilă aducere a lui Ianis, fiind încredințat, pesemne, că în afaceri, în viață și în fotbal nimic nu e imposibil, essential e să-ți dorești ceva cu adevărat.
Problema financiară
Ianis mai are doi ani de contract cu Rangers, până în vara lui 2026 și un salariu cam de 1,3 milioane de euro acolo. Peste o sută de mii pe lună. Iar scoțienii nu mai vor să-l împrumute plătindu-i tot ei leafa.
Îl cedează gratis, aceasta e ideea lor. Sau, dacă nu reușesc acum, îl țin la echipa a doua până vine cineva să-l ia.
Mai există și posibilitatea ca Philippe Clement, antrenorul care-i stă de-a curmezișul, să plece, să vină altcineva în locul său, cu altă viziune, și-atunci surghiunul lui Ianis să înceteze. Dar e greu de crezut că se va întâmpla asta până la începutul lui septembrie, când ia sfârșit perioada de transferări.
Chestiunea pur fotbalistică
Să zicem însă că Ianis ar veni gratis în Giulești și că ar accepta un salariu de 30-35 de mii de euro, imens pentru România, dar redus aproape la sfert din ceea ce încasează el acum la Glasgow . Dar unde ar veni? Într-un campionat slab, la o echipă aflată în afara Cupelor Europene, unde oricât de bine ar juca, oricâte goluri ar da Buzăului, Sloboziei sau altor adversari din peisajul autohton, valoarea sa ar crește doar iluzoriu, în ochii naivi ai nepricepuților.
Nivelul său ar coborî și vara viitoare, când va avea deja aproape 27 de ani, îi va fi foarte greu să se reîntoarcă în acel fotbal occidental al cărui aer de calitate s-a obișnuit să-l respire.
Ar fi fost, totuși, o soluție
Dacă o venire în România a lui Ianis acum, când campionatul European a trecut, pare o chestiune lipsită de sens, lucrurile ar fi putut sta altfel în toamna trecută, sau chiar în iarnă, atunci când Campionatul European era un obiectiv viitor, nu unul la timpul trecut.
Da, atunci ar fi putut să vină, la Rapid sau chiar la Farul (mai degrabă acolo, sub îndrumarea tatălui său), să joace 20-30 de meciuri în România, să dea niște goluri, să prindă post de titular constant la națională, și apoi să facă un European memorabil care să-i prilejuiască un nou contract bun în Vest.
Atunci, campionatul românesc ar fi putut însemna pentru el, pe termen scurt, un fel de tabără de repunere pe picioare, de refacere fotbalistică. Acum, să nu se supere lumea pe o părere sinceră, prima ligă românească nu înseamnă pentru Ianis absolut nimic.
{{text}}