„Ilie Dumitrescu m-a prins în baie la Liverpool: «Ce faci acolo?»” » Două episoade în premieră: „În mintea mea se derulau multe chestii”

Iasmin Latovlevici, 38 de ani, a fost invitat la GSP Live și a relatat două amintiri cu Ilie Dumitrescu (55), unul dintre antrenorii pe care i-a avut la FCSB în 2010.

Dumitrescu n-a rezistat nici două luni pe banca FCSB, timp în care a calificat echipa în grupele Europa League. Latovlevici a evoluat pentru FCSB din 2010 până în 2015 și a câștigat în roș-albastru 3 titluri, două Cupe, o Cupă a Ligii și o Supercupă.

VIDEO. Iasmin Latovlevici: „Ilie Dumitrescu m-a prins în baie la Liverpool. «Ce faci, Lato, joci cu lentile?»”

Provocat să caracterizeze o parte din tehnicienii cu care a colaborat de-a lungul carierei, Lato a avut cuvinte de laudă la adresa lui Ilie, despre care spune că avea vocație de antrenor.

„Îți dădea un sentiment de încredere, te făcea să fii încrezător, nu te judeca. Cred eu că ar fi avut calitățile necesare să ajungă un antrenor bun, a luat și niște decizii disciplinare care mi-au plăcut.

Ca să joci, trebuie să te pregătești bine. Când joci și joci bine, rămâi. Când greșești continuu, ai greșit și nu ar mai trebui să joci. El era foarte corect din punctul ăsta de vedere. Jucătorii trebuie să știe o direcție, altfel sunt pierduți. Dacă ăla joacă prost și tot joacă, eu ce mai fac?”, a comentat Latovlevici.

Apoi, jucătorul cu 12 selecții la națională a rememorat două episoade specifice cu Ilie Dumitrescu.

Primul, de pe Anfield, dinaintea jocului pierdut contra celor de la Liverpool, 1-4, în grupele Europa League: „Eu jucam cu lentile, iar la început, mă ascundeam, ca și cum ar fi fost un secret.

Eram la baie, la Liverpool, în vestiar, a intrat și m-a văzut că îmi puneam lentilele. «Ce faci, Lato, joci cu lentile?». «Da». În mintea mea se derulau multe chestii, am crezut că o să-mi spună: «Aoleu, ăsta nu vede! Unde-l bag?! E orb, chior!». Nu, n-a avut nicio treabă, și-atunci mi-a dat mai multă încredere”.

Al doilea, de la o ședință tehnică: „Eram pe la Urziceni, prin deplasare, printr-o sală de ședință. Trebuia să ne uităm la el când vorbea, nu?, eram la serviciu. La un moment dat, când vorbea, nu mai știu cine s-a uitat în stânga sau în dreapta și a zis: «Uită-te la mine când vorbesc! Ce facem aici?!»”.