Oltenii care au trăit prima mare performanță a fotbalului românesc, calificarea într-o semifinală de cupă europeană, în 1983, și-l amintesc tot timpul pe tânărul antrenor al Benficăi, suedezul Sven-Göran Eriksson.
Sven-Göran Eriksson era interesat de toți cei cu care lucra, indiferent de statutul lor. Sven i-a făcut întotdeauna pe cei cu care a interacționat să se simtă importanți, nu degeaba a fost primul selecționer străin al Angliei, vreme de 5 ani.
Avea clasă, în ciuda scandalurilor de tabloid din perioada petrecută pe banca „The Three Lions”, britanicii și-l vor aminti pentru trei sferturi de finală consecutive la turneele finale.
După el, Steve McClaren și Fabio Capello nu au reușit nimic, cu același lot. Au fost aproape 6 ani intenși, cu penalty-uri ratate, Rooney vs Cr. Ronaldo, Seaman lobat de la distanță de Ronaldinho, șeici falși și Ulrika Jonsson. Dar și momentul Munchen 2001, când Anglia trântește Germaniei un 5-1 de poveste sau victoria în fața Argentinei, din 2002, de la Mondialul japonezo-coreean.
Sven a învățat fotbalul britanic foarte bine, l-a aplicat și la Benfica, un mare fan al 4-4-2, influențat de Roy Hodgson și Bob Houghton, cei doi britanici care au revoluționat fotbalul suedez, în anii 70, unul la Halmstad, celălalt la Malmo. Englezii l-au iubit enorm pe Sven și l-au iertat, iar momentul de pe Anfield este o poveste care va fi spusă și peste zeci de ani, peste o sută de ani și va avea și mai mult farmec...
Oltenii și suedezul
Anul 1983 aducea prima mare echipă de club a fotbalului românesc, sub bagheta lui Ștefan Andrei, cu concertmaestrul Corneliu Stroe și compozitorul Tică Oțet. Orchestranții desenau fotbalul după ureche, fără partitură, Lung, Negrilă, Tilihoi, Ștefănescu, Ungureanu, Țicleanu, Donose, Balaci, Crișan, Cămătaru, Geolgău. Poezie pentru olteni, literatură de studiat pentru europeni.
După concursul de muzică fotbalistică, unde Italia, Franța și Germania cădeau răpuse de trilurile oltenești, Fiorentina, Bordeaux, Kaiserslautern, Știința mai avea un pas spre finală, marea Benfica Lisabona, antrenată de tânărul Sven-Göran Eriksson. Oltenii au părăsit competiția, fără înfrângere, cu blestemul Stromberg, suedezul adus de Sven la Lisabona sau bara lui Crișan.
Au curs râuri de litere în 40 de ani, iar autorul cărții Frumoșii nebuni ai Craiovei Maxima, Ion Jianu, i-a răpit câteva cuvinte printr-un mail antrenorului suedez de la Leicester, pe atunci, 2011, mai exact: „Îmi amintesc de marcatorul Ilie Balaci, care era un jucător foarte bun, şi de Rodion Cămătaru, care era remarcabil, excepţional chiar. Au mai fost şi alţi jucători buni, ca, de exemplu, Zoltan Crişan, Ion Geolgău şi Costică Ştefănescu.
A fost o mare provocare pentru noi să dăm piept cu toţi aceştia şi cred că Universitatea Craiova trebuie să îşi păstreze locul pe care l-a câştigat în istorie, remarcându-se ca o echipă foarte bună”...
Sven își amintise perfect meciurile cu Craiova, dovadă că a tras câteva luni să-l transfere pe Cămătaru, dar pe care nu l-a putut transfera din cauza embargoului impus de comuniști. Sven n-a uitat niciodată meciul cu Universitatea Craiova...
Arc peste timp și fanionul alb-albastru
Anii au trecut, trecători suntem cu toții în viață, iar destinul a făcut ca Sven să antreneze în China, pe Shanghai SIPG, dar să joace un amical cu Universitatea Craiova, 2015, în Antalia, la Kaya Palazzo Resort.
Impresionantă imaginea cu bătrânul Sven, care primește fanionul cu însemnele Universității Craiova și-l studiază îndelung, ca și cum ar fi deschis o carte veche, pe care n-o mai văzuse de 32 de ani.
Exact cum vă spuneam la început, Sven i-a făcut pe toți cei care au trecut prin viața lui să se simtă importanți, iar toți cei care au fost antrenați de el și-l vor aminti ca unul dintre cei mai mari antrenori ai epocii sale!
Și ce călătorie fantastică, să faci tot ce ți-a plăcut în viață, să îți poți lua adio cu demnitate de la lume, dar, cumva, să fii sigur că fotbalul nu te va uita!
{{text}}