Europa și campionatul

FCSB a reușit o performanță notabilă și surprinzătoare în contextul penuriei de rezultate din fotbalul românesc de club din ultimele sezoane prin calificarea în grupa competiției cu numărul 2 ca valoare și importanță continentală, UEFA Europa League. Urmează însă soluționarea unei dileme profunde legate de prioritățile unui club autohton de top.

Nu a fost la îndemâna cluburilor noastre de vreo 7-8 ani încoace să elimine în preliminariile competițiilor europene nici măcar cluburi din lumea a doua fotbalistică europeană, cu atât mai mult să o facă în aceeași campanie.

Succesele cu Maccabi Tel Aviv și LASK Linz, în meciuri de 50-50, șterg pe undeva deziluzia trăită pe Ghencea după o seară anterioară reușită la Praga. Oricât n-am fi vrut s-o spunem sau s-o credem, Sparta Praga înseamnă de ani de zile mai mult decât putem noi să obținem. Plecăm totuși de la premisa unui succes preliminar.

Viitorul și dubla măsură

Noul format al competițiilor europene presupune o încărcare suplimentară a unui program deja extrem de aglomerat. Până la urmă FCSB a început tururile preliminare cu meciul din San Marino, jucat în exact același timp cu semifinala de EURO dintre Franța și Spania, ceea ce semnifică un faliment al calendarului UEFA, ambele competiții fiind sub egida forului european dominant.

8 meciuri în loc de 6 în grupe și o șansă (reală, din punctul meu de vedere) să meargă mai departe către primăvară o pune pe FCSB în situația de a disputa un potențial număr record de meciuri pentru o echipă românească într-un sezon. Și nu, la Cupă nici măcar nu m-am gândit.

Cu planul european în mare măsură îndeplinit pentru că oricum rețeta financiară a fost deja semnată și parafată, campioana României pare să fie din ce în ce mai departe de apărarea acestui statut. Meciurile din 3 în 3 zile presupun formarea unei densități valorice a lotului greu de atins pentru cluburile noastre în momentul actual.

CFR a încercat să facă asta însă returul cu Pafos a arătat că densitatea e mai mult numerică decât valorică în Gruia. Nu cumva asta ne arată însă și FCSB cu cele două moduri complet diferite în care joacă partidele de campionat și cele de Europa?

N-aș numi-o sclipitoare în preliminarii însă a părut o echipă matură, care își înțelege locul și statutul, având în același timp doza necesară de valoare pentru a câștiga duble manșe cu echipe de același nivel. În contrast total au fost însă meciurile de campionat, acolo unde aproape nimic nu a mers.

Probabil că este și o chestiune care ține de statut pentru că de ani de zile este echipa de bătut a campionatului nostru iar asta presupune o altă abordare a tuturor adversarilor. Da, deși nu a câștigat decât un titlu în ultimii 9 ani, FCSB a părut mereu să poarte după ea acest statut neoficial însă flatant de echipă de învins. Chiar și când nu a fost cea mai bună echipă a ligii.

Fezabilitatea sportivă și materială

Alergând an de an pentru a ajunge cât mai departe în competițiile continentale, cluburile noastre nu reușesc să țină ritmul în campionat. Mai toate titlurile recente au fost cucerite de echipe ce ori nu au jucat în Europa în acel sezon, ori nu au reușit să ajungă în grupe. De prea multe ori calificarea în grupele europene a fost similară cu eșecul în Superligă.

Pentru că, deși FCSB arată rău și în clasament și în joc atunci când merge la Sibiu sau primește vizita unor echipe fără pretenții de playoff, totuși nu arată mai rău decât în prima parte a ultimului sezon în care a acces în grupele Conference League. Știți sezonul, cel cu eticheta Silkeborg.

Acum, provocarea pare una chiar mai dificil de îndeplinit. Europa League și-a deschis porțile iar asta înseamnă, în primul rând, performanță sportivă. Nu e masa celor mai bogați dar este totuși o masă a bogaților la care FCSB trebuie să vină pregătită ca atare. Campionatul este obiectiv sau mijloc, asta va trebui stabilit cât mai curând pentru că nici victoria cu UTA nu scoate în față un orizont cu mult mai însorit.

De multă vreme e greu să îți dai seama dacă pentru echipele noastre de top Superliga este obiectivul principal într-un sezon sau doar mijlocul prin care poți ajunge în Europa și poți încerca să zbori mai sus, peste granițe. Mai sus, acolo unde banii sunt mai mulți, meciurile sunt mai tari, miza este mai mare și adevăratul prestigiu accesibil.

Până când vom ajunge la nivelul la care această dilemă nu ar mai trebui să existe, ea este aici și acum pentru singurul club românesc performant în acest sezon european. Cât mai sus în Europa sau spre titlu în campionat?