Mircea Lucescu se pregătește de o nouă aventură tricoloră. În colecția de amintiri din primul său mandat au rămas câteva partide epocale, a căror poveste rezumată merită mereu spusă.
Antrenorul își începea în toamna lui 1981 primul mandat pe banca echipei naționale pe când avea 36 de ani. A pornit cu un 0-0 la Berna, ultimul meci din preliminariile compromise pentru CM 1982, Spania. Au mai urmat încă 57 de jocuri în palmaresul lui Il Luce, dar, dintre toate, șase sunt de neclintit în topul all-time al partidelor memorabile gestionate de tehnicianul bucureștean.
România – Italia 1-0, 16 aprilie 1983: 80.000 de făclii după răpunerea campioanei mondiale
În calificările pentru Euro 1984, România a nimerit într-o grupă îngrozitoare: cu Italia (devenită campioană mondială în 1982), Cehoslovacia (participantă la Mondiale) și Suedia (construită pe scheletul lui IFK Goteborg, triumf în Cupa UEFA 1982). Șansele pentru calificarea la Euro păreau iluzorii, mai ales că mergea la turneul final doar câștigătoarea seriei.
Pe 16 aprilie 1983, după alte două rezultate fantastice în campanie (2-0 cu Suedia, 0-0 cu Italia în deplasare), Lucescu își definitiva lucrarea de doctorat pe vechiul "23 August". Balaci l-a plimbat pe tot terenul la alibi pe killerul Gentile, iar Boloni a marcat un gol epocal în minutul 23, din lovitură liberă, după o minge mișcată ușor de Balaci. A fost golul care l-a scos la pensie pe veteranul Zoff (41 de ani), un succes celebrat apoi în tribune de 80.000 de oameni, cu făclii din ziare. Lucescu i-a servit o lecție istorică marelui Enzo Bearzot, care adusese titlul suprem în "Cizmă", iar la finalul campaniei încheia en fanfare cu România pe locul întâi, adică având biletele pentru Euro 1984 în buzunar.
A fost mare dezamăgire în acea seară. Eram campioni mondiali şi ratam calificarea la Euro. Ne-a fost mare ruşine. Nu vreau să vă spun cum am fost primiţi acasă şi ce a trebuit să suportăm. Mă enervează şi acum acel eşec. Nu aşa mi-aş fi dorit finalul carierei. Voi vă bucuraţi mereu când vă aduceţi aminte de acel meci, noi, nu!
Dino Zoff, aprilie 2014, pentru frf.ro
Suedia – România 0-1, 9 iunie 1983: Cămătaru, golul epocal de pe Rasunda
În aceeași grupă infernală pentru Euro 1984, România a obținut o victorie magistrală împotriva unei naționale suedeze pe care o răpusese și în turul de la București, 2-0. Fusese primul succes all-time contra nordicilor.
Lucescu l-a adus apoi și pe al doilea pe bătrâna arenă "Rasunda", unde Cămătaru a marcat în minutul 29 după o pătrundere în forță, profitând de o lansare lungă a lui Ștefănescu și o deviere fericită a fundașilor suedezi. Rednic și-a trecut și el în cont o bară. Iar Balaci a jucat aproape într-un picior, cu infiltrații, deși lipsise de pe teren o lună din cauza unei accidentări la genunchi.
E întâlnirea care i-a provocat o suspendare drastică lui Cristian Țopescu. În timpul meciului, comentatorul TVR spusese că jucătorilor români de valoare ar trebui să li se permită transferurile peste hotare pentru a progresa, frază care i-a atras retragerea de pe post până în 1990, după căderea regimului Ceaușescu.
Cehoslovacia - România 1-1, 30 noiembrie 1983. Geolgău și golul care ne ducea la primul turneu final european
În ultimul meci al grupei, România avea meci decisiv pentru calificare, cu Cehoslovacia, în deplasare, la Bratislava. Un meci extrem de dificil, mai ales că adversarii câștigaseră la București în partida tur, cu 1-0, prin reușita lui Ladislav Vizek, din penalty (40). Cu o victorie, cehoslovacii ne-ar fi egalat la puncte, dar, cu avantajul meciurilor directe, ar fi câștigat grupa și mergeau la Euro '84.
După o bară a lui Gabor (9), gazdele s-au aruncat în atac și au marcat de două ori, dar ambele reușite au fost anulate, prima pentru henț, cealaltă pentru ofsaid.
Iar în repriza secundă, la capătul unei centrări a lui Klein, Gabor a sărit la cap cu un stoper advers, mingea a ricoșat central la marginea careului, de unde Geolgău (62) a preluat-o și a reușit s-o trimită în plasă, pe mijlocul porții. La 1-0, echipa condusă de Mircea Lucescu s-a retras puțin, încercând să țină de rezultat. Dar după o minge pierdută la mijlocul terenului, o pasă greșită de Augustin, cehoslovacii au recuperat, au inițiat un contraatac, iar Luhovy a egalat (85), cu un șut din mijlocul careului.
A rămas 1-1, rezultat ce consfințea prima calificare a României la un turneu final european.
România - Spania 1-1, 14 iunie 1984. Boloni, golul pentru remiza cu finalista Euro 1984
Cu Mircea Lucescu la timonă, România avea să revină în circuitul turneelor finale, după o pauză de 14 ani (Mondialul '70), la Euro 1984, unde se calificau numai 8 echipe.
"Tricolorii" au debutat cu Spania, pe 14 iune 1984, pe arena "Geoffroy-Guichard", din Saint-Étienne. Ibericii au deschis scorul prin Carrasco, din penalty, în minutul 22. Dar România a egalat prin Boloni (35), la capătul unei faze în care Coraș a intrat în careu, a destabilizat doi fundași și a pasat ușor înapoi, pentru stângul necruțător al colegului său.
S-a terminat 1-1 cu viitoarea finalistă a competiției, cea care avea să fie învinsă în ultimul act de Franța, cu 2-0. România a pierdut însă la limită următoarele două partide din grupă, 1-2 cu Germania Federală și 0-1 cu Portugalia, astfel că n-a putut trece în faza următoare, a semifinalelor.
Anglia - România 1-1, 11 septembrie 1985. Le-au tremurat și barele englezilor
În campania pentru Mondialul '86, România, sub comanda lui Mircea Lucescu a făcut unul dintre cele mai bune meciuri cu Anglia, marea favorită, pe "Wembley". Am început curajos și Gică Hagi a scuturat transversala lui Shilton, cu o torpilă folha seca, marcă înregistrată, de la 25 de metri.
La o fază fixă însă, o lovitură liberă din stânga, englezii au dejucat ieșirea la ofsaid a defensivei nostre și, singur în careu, Hoddle (25) avea să deschidă scorul. "Tricolorii" nu aveau să cedeze și, la capătul unui contraatac inițiat de Ștefănescu, după o greșeală a lui White, Coraș l-a lăsat pe Hagi singur cu Shilton. Dar, din lateral stânga, jucătorul nostru a încercat o „scăriță”, iar mingea a nimerit doar încheietura barelor.
În partea a doua, România nu a cedat, a continuat să joace de la egal la egal cu englezii, iar în minutul 60, după o combinație cu Rednic, Cămătaru l-a depășit în forță pe Stevens și a marcat pe lângă Shilton. Un rezultat mare, dar care, până la urmă, nu avea să ajute echipa lui Mircea Lucescu să ajungă la turneul final mondial din 1986.
România - Irlanda de Nord 0-1, 16 octombrie 1985. Coșmarul ratărilor și pactul britanic, care i-a lăsat pe „tricolori” acasă
Una dintre cele mai mari dezamăgiri din istoria naționalei României s-a consumat pe 16 octombrie 1985, pe finalul calificărilor pentru Mondialul mexican din 1986. După un meci excelent în deplasare, cu Anglia (1-1), în penultima rundă, trebuia să învingem Irlanda de Nord la București. Unde selecționerul Mircea Lucescu i-a dat pentru prima dată banderola de căpitan lui Gheorghe Hagi (20 de ani și 8 luni). Pe un teren greu, în fața a 50.000 de spectatori, pe "23 August", România a dominat net, a ratat o mulțime de situații, dar nu a reușit să marcheze. Hagi, în mai multe rânduri, și Mateuț au avut marile ocazii, unul dintre șuturile ultimului fiind respins de pe linia porții de Nicholl, fundașul nord-irlandezilor. A rămas 1-0 pentru britanici, care punctaseră în prima parte, prin James Quinn (29).
În ultima etapă a grupei, "tricolorii" au învins Turcia în deplasare (3-1). O victorie care nu a mai avut însă nicio valoare. Fiindcă pe "Wembley" Anglia, deja calificată la Mondial, a dat o remiză de ajutor, 0-0, Irlandei de Nord, care a prins și ea turneul final mexican, cu un punct în fața României.
Meciul a fost la discreția noastră, deși am început prost, am încasat destul de repede un gol. Dar noi am avut o sumedenie de ocazii, cornere, un penalty care nu s-a dat. Ar fi trebuit să câștigăm atunci la o diferență mare de goluri.
Gheorghe Hagi, rememorând meciul cu Irlanda de Nord
{{text}}