Știam de la început că fanilor Liverpool FC le va fi dor de înflăcărarea lui Klopp. Consolarea însă e uriașă: Arne Slot e rațional, nu face risipă de emoții. Dar ne place, deși e o schimbare nespectaculoasă.
Desigur, e foarte devreme pentru comparații - când vine vorba de performanță, comparațiile trebuie să aibă în spate temelia timpului trecut și, deocamdată, sezonul actual din Premier League de-abia și-a trăit primele trei etape.
Dar e greu să nu observi că vibe-ul e unul yuhuuu! - șapte goluri marcate și niciunul primit de „cormorani”, un Mohamed Salah țiplă, un 3-0 aplicat cu precizie și răceală lui Manchester United la ei acasă și o echipă mai puțin impulsivă, ci mai degrabă una așezată și calculată.
Parcă a dispărut acel tremolo emoțional din apropierea careului advers și lucrurile sunt mai simple, în logica și firescul lor. Mai puțină agitație, mai mult spirit clinic. Abordări diferite - Klopp era combustibilul geniului entuziast, care motiva prin umanitate.
Pe Arne Slot mi-l imaginez, mai degrabă, drept modelul după care AI-ul va începe să antreneze, într-o bună zi care nu e deloc departe, echipe mari de fotbal.
Conștient de spații, relaționând plăcut și eficient cu jucătorii, cu discurs în care tactica e mereu pe primul loc.
Arne Slot e cel mai bun exemplu că, atunci când simți dorința apăsătoare de a regreta o schimbare importantă, e mai bine să aștepți măcar un timp și să lași, de fapt, această schimbare să-și intre în rol și să se producă de-adevăratelea.
În plus, olandezul a reușit să impună o pregătire fizică de șapte stele și l-a valorificat pe Gravenberch ca mijlocaș central, în cadrul sistemului dublu pivot din fața apărării, alături de Mac Allister.
Slot a reușit cumva să opereze schimbări fără să zgâlțâie barca, un lucru rar întâlnit printre liderii de orice fel. Ba mai mult, a ajuns s-o stabilizeze, printr-un soi de criogenizare atât de necesară în mijlocul arșiței globale.
{{text}}