Bianca Grigore a împlinit recent 17 ani și joacă la ACS Olympic RFH, clubul privat fondat de Ramona Farcău. La vârsta la care să visezi e încă gratis, puștoaica se antrenează cu un gând bine conturat: să ajungă în scurt timp o handbalistă de renume a României, un țel despre care a vorbit în cel mai nou episod al serialului „Pasiune Pură”. Gazeta Sporturilor a reconstituit cariera la început de drum a tinerei sportive din Buftea, într-un dialog motivațional, un must read atât pentru cei care vor să se apuce de sport, cât și pentru părinți și cei implicați de pe margine.
- „Pasiune pură” este un serial în care GSP.ro și-a propus să aducă în prim-plan cazurile excepționale din sportul juvenil, inclusiv din disciplinele mai puțin mediatizate.
Astăzi, o incursiune în zona juvenilă a unuia dintre sporturile cu o tradiție impunătoare la noi în țară. Handbalul a livrat mereu eroi și povești, file consistente în cărțile de istorie ale sportului românesc. Ne raportăm nostalgici la precursorii de seamă ai acestui sport, la cei care încă țin steagul sus și nădăjduim că viitorul va fi blând și ne va aduce noi repere și sportivi-etalon.
„Caravana” Gazetei, pornită prin țară cu cazurile excepționale ale lui William Văsîi și Andreei Costache, s-a oprit săptămâna aceasta la porțile unei promisiuni din handbalul românesc, o tânără înzestrată nu doar în sportul pe care-l practică, ci și prin prisma discursului său modern, fluid, a lucidității cu care-și pune în ordine priorităție, așteptările.
În vârstă de 17 ani, Bianca Grigore lucrează la ultimele reglaje înainte de a face pasul către senioare.
Până atunci, ea și-a refăcut povestea pe îndelete, istorisind cum a ajuns să facă tranziția de la tenis de câmp spre handbal.
Tânăra își amintește cum tatăl ei a împins-o spre acest sport după ce a citit un articol de presă, deși recunoaște că acel „click” cu semicercul s-a produs inițial mai greu. Dar compatibilitatea a devenit tot mai evidentă după primele antrenamente, până când handbalul a devenit o stare de fapt și a intrat definitiv în mintea și rutina ei.
„După primul antrenament, am simțit că terenul de handbal este locul în care aparțin”
„Am început handbalul la vârsta de 11 ani, datorită tatălui meu. Inițial, nu intenționam să practic acest sport, pentru că voiam să continui cu tenisul, pe care îl jucam încă de la 5 ani. La 11 ani, luasem o pauză de la tenis, iar în acea perioadă tatăl meu a citit în presa sportivă despre proiectul Ramonei Farcău.
Mi-a propus să încerc handbalul, dar nu eram foarte interesată la început. Totuși, după ceva timp, mi-a lipsit rutina antrenamentelor atât de mult, încât l-am sunat și i-am cerut să se intereseze dacă și când aș putea merge la un antrenament de handbal. Așa am ajuns să intru în lumea acestui sport.
Pot spune fără ezitare că a fost dragoste la prima vedere. După primul antrenament, am simțit că terenul de handbal este locul în care aparțin. După primul antrenament m-am întors acasă atât de entuziasmată, încât abia așteptam să se facă dimineață pentru a merge din nou la antrenament”, mărturisește Bianca Grigore.
„Iubesc acest sport și trăirile pe care le am în timpul meciurilor”
Bianca Grigore vorbește cu un entuziasm nedisimulat despre senzațiile căpătate în urma interacțiunii cu handbalul, care „a devenit o parte din mine și mă face fericită”. Dincolo de orice opreliște, la finalul zilei e vorba doar despre pasiune.
„Îmi doream să fiu pe teren în fiecare zi. Handbalul a devenit o parte din mine, mă face fericită și, atunci când joc, mă concentrez doar pe ceea ce se întâmplă pe teren, uitând de tot restul.
Iubesc acest sport și trăirile pe care le am în timpul meciurilor. Sunt unice și imposibil de comparat cu altceva, și mă bucur enorm că am ales să urmez acest drum.
Mi-am dat seama destul de repede că handbalul înseamnă mai mult decât o simplă «joacă» după ce am fost în primul meu cantonament. A fost un moment în care am realizat cât de multe pot obține dacă mă dedic cu adevărat acestui sport.
Am văzut ce înseamnă munca, disciplina și sacrificiile pe care trebuie să le faci pentru a progresa. În acel moment, dorința de a deveni cea mai bună a ieșit la suprafață, iar ideea de a transforma handbalul dintr-o simplă activitate în ceva mai serios a început să prindă rădăcini.
Am înțeles că, dacă îmi pun toată energia și determinarea în antrenamente, am șansa să realizez lucruri mari și să îmi depășesc limitele. De atunci, fiecare pas pe care l-am făcut a fost orientat către dezvoltare și performanță”, povestește ea.
Mulțumită de progres: „Să îmbunătățesc e partea frumoasă a călătoriei”
Tânăra mărturisește că e împăcată cu nivelul la care se află astăzi, la 17 ani:
„Sunt foarte mulțumită de progresul pe care l-am făcut până acum, deși sunt conștientă că mă aflu încă la începutul carierei. Am multe de învățat și îmbunătățit, dar aceasta este partea frumoasă a călătoriei mele.
Cred cu tărie că indiferent de cât de mult avansezi, există mereu oportunități să descoperi ceva nou sau să perfecționezi ceea ce știi deja. Fiecare provocare, fiecare pas înainte îl privesc ca pe o oportunitate de creștere și dezvoltare. Obiectivul meu rămâne să evoluez constant și să ating potențialul maxim de care sunt capabilă.
Indiferent de momentul carierei mele, consider că întotdeauna există resurse valoroase de valorificat și aspecte la care pot lucra pentru a deveni mai bună. În fond, progresul nu are limite, iar fiecare etapă îmi oferă șansa de a mă perfecționa și de a atinge noi culmi”.
„Scopul meu principal e să fiu convocată la loturile de juniori. Momentan, treaba mea este sa ma antrenez și să dau totul la echipa mea de club, restul o să vină de la sine”, a completat ea.
„Sunt o jucătoare polivalentă, în handbalul de azi e esențial să fii versatil”
Bianca Grigore se descrie drept o jucătoare polivalentă, simte că poate acoperi mai multe zone din teren și vine cu o observație de finețe:
„Sunt o jucătoare polivalentă și pot evolua pe oricare dintre posturile de la linia de 9 metri. Nu pot spune că am un post preferat, pentru că, atâta timp cât joc handbal, sunt fericită să joc oriunde pe teren.
La linia de 9 metri, posturile se schimbă constant, iar în handbalul de astăzi este esențial să fii versatil. Trebuie să știi să joci atât în inter, cât și în centru”.
În acest sezon am făcut trecerea la o nouă categorie de vârstă, junioare 1, și am observat că, pe măsură ce avansez, nivelul competiției crește, iar numărul echipelor participante scade, ceea ce înseamnă mai puține meciuri. Cu toate acestea, am încheiat stagiile de pregătire de vară și acum, odată cu trecerea la J1, simt că suntem foarte aproape de momentul în care vom ajunge în divizie.
Practic, mai avem un singur pas până acolo, iar pentru a reuși, este esențial să tratăm totul cu și mai multă seriozitate. În ciuda provocărilor întâlnite, obiectivul meu rămâne constant: să mă dezvolt în continuare, să contribui la succesul echipei și să dau mereu tot ce am mai bun pe teren, indiferent de dificultățile întâmpinate.
- Bianca Grigore
Deviza Biancăi: „Obstacolele te formează”
Am întrebat-o pe Bianca Grigore cum se raportează la obstacolele inerente oricărui sportiv de performanță, dar și cum definește ea termenul „sacrificiu”, nelipsit din vocabularul sportivilor:
„Drumul spre marea performanță este, într-adevăr, plin de obstacole, și nici eu nu am fost ocolită de ele. Este parte din sport să întâlnești dificultăți și provocări, unele dintre ele apărând chiar de la o vârstă fragedă. Am avut parte de accidentări care m-au ținut departe de teren, și nimic nu poate fi mai frustrant decât să fii obligat să stai pe margine când tot ce îți dorești e să joci.
În plus, pe acest drum apar și oameni care, din diverse motive, nu sunt de partea ta și încearcă să îți pună piedici.
Dar am învățat că nu trebuie să îi lași să te afecteze. Este esențial să te înconjori de cei care cred în tine și să fii deschis la sfaturi și chiar critici constructive. Acestea, chiar dacă la început par greu de acceptat, te întăresc și te ajută să evoluezi.
Obstacolele fac parte din acest drum, însă ele sunt și cele care te formează și îți oferă lecții valoroase, din care poți învăța să devii mai puternic”, crede Bianca.
Între sacrificii și alegeri: „Dacă te simți prost că ai ales antrenamentul în locul unei ieșiri, atunci poate că nu ai făcut cea mai bună alegere”
„Sacrificiul poate însemna multe lucruri. Pentru unii, înseamnă să renunțe la ieșirile cu prietenii sau la mâncăruri nesănătoase, cum ar fi jeleurile, chipsurile sau fast-food-ul. Desigur, acestea pot fi considerate sacrificii, dar eu le văd mai degrabă ca alegeri.
Dacă te simți prost că ai ales antrenamentul în locul unei ieșiri, atunci poate că nu ai făcut cea mai bună alegere. Pentru mine, sacrificiul adevărat înseamnă să treci peste anumite dureri fizice sau mentale, bineînțeles, în limite rezonabile. E vorba despre a-ți împinge limitele pentru a deveni mai bun, fără a pierde din vedere echilibrul necesar. ”
Desigur, am avut o copilărie și o adolescență diferită față de cei care nu fac sport, însă pentru mine acest lucru a devenit ceva obișnuit, având în vedere că am început sportul de mică. Am fost nevoită să renunț la unele activități pe care colegii și prietenii mei le făceau, dar nu am simțit asta ca pe o pierdere.
Sportul m-a învățat disciplină, organizare și sacrificiu, și, chiar dacă am ratat unele lucruri specifice vârstei, am câștigat mult mai mult în schimb: experiențe, prietenii și satisfacția de a urma o pasiune care mă împlinește.
Visul meu suprem este să reprezint România la competiții mari , precum Jocurile Olimpice și Campionatele Mondiale. Ca țeluri, mi-am propus să mă dezvolt constant ca jucătoare, să îmi perfecționez abilitățile tactice și tehnice și să continui să progresez. Îmi doresc din tot sufletul să las o amprentă în handbal, atât pe plan național, cât și internațional, și să contribui la succesul echipelor din care fac parte.
- Bianca Grigore
„Nu m-am simțit niciodată presată de ai mei”
S-a confruntat în vreun moment cu presiuna în exces venită partea părinților? Bianca a abordat unul dintre cele mai delicate subiecte când vine vorba de sportul juvenil:
„Părinții mei au remarcat progresul și sacrificiile pe care le-am făcut de-a lungul timpului, comparativ cu momentul în care am început.
Am observat că recunosc acum importanța handbalului în viața mea și impactul pozitiv pe care l-a avut. Sunt extrem de mândri de mine și mă susțin în toate modurile posibile pe acest drum.
Da, este adevărat că unii părinți își presează copiii, însă eu nu m-am simțit niciodată presată de ai mei. Din contră, m-au susținut mereu, oferindu-mi libertatea de a alege și dându-mi cele mai bune sfaturi. Au fost mereu alături de mine, încurajându-mă fără să pună presiune, și acest lucru a făcut o mare diferență în evoluția mea”, a mărtursit Bianca.
Se inspiră de la Hagi și Nora Mørk
Cine au fost eroii copilăriei pentru Bianca Grigore? Handbalista de la Olympic RFH i-a enumerat pe sportivii care au inspirat-o de-a lungul timpului. Gheorghe Hagi stă la loc de cinste pe lista ei, alături de norvegiana Nora Mørk. Bineînțeles, de pe listă n-avea cum să lipsească Ramona Farcău, fosta „tricoloră” care o călăuzește la club.
„.Am mai mulți sportivi care mă inspiră, dar o să menționez doar câțiva. În primul rând, Gheorghe Hagi este o sursă majoră de inspirație pentru mine.
El nu doar că a fost un jucător de excepție, dar a arătat ce înseamnă ambiția, dăruirea și pasiunea pentru sport. A reușit să pună România pe harta fotbalului mondial și continuă să inspire generații întregi prin munca și viziunea sa.
O altă sursă de inspirație este Nora Mørk. Ceea ce admir la ea este forța mentală și determinarea de a reveni de fiecare dată, indiferent de câte accidentări sau obstacole a întâmpinat.
Ea a arătat că, oricât de greu ar părea drumul, trebuie să te ridici și să mergi mai departe. Perseverența ei m-a motivat de multe ori să nu renunț, chiar și în momentele dificile.
Nu în ultimul rând, Ramona Farcău este o sursă de inspirație pentru mine. Îmi place foarte mult cât de competitivă este și cum a reușit să își păstreze acest spirit de luptătoare de-a lungul carierei. Ea a demonstrat ce înseamnă să fii concentrat pe obiective și să nu te oprești până nu le atingi. Felul ei de a aborda sportul cu atât de multă pasiune și dedicare mă motivează să dau tot ce am mai bun la fiecare antrenament și meci.
Mai mult decât atât, Ramona și Andi au format Olympic, un club altfel, care pune accent pe educație, anumite comportamente, relațiile dintre oameni și disciplină. Tocmai din acest motiv reușim să creăm o echipă puternică încă de la nivelul vestiarului”, remarcă Bianca.
„Cititul îmi oferă perspective noi, e esențial în viața mea”
Cititul e un capitol indispensabil în viața Biancăi, iar dialogul capătă și mai mult dinamism când discuția ajunge la hobby-ul ei preferat. „Mă ajută să fiu mai echilibrată și să îmi gestionez emoțiile”, mărturisește ea, nu înainte de a face o recomandare de lectură.
„O carte pe care aș recomanda-o cu drag este «The Greatness Mindset: Deblochează puterea uimitoare a minții tale», de Lewis Howes. Această carte m-a impresionat pentru că oferă o perspectivă profundă asupra modului în care poți depăși barierele mentale și emoționale pentru a atinge excelența.
Howes pune accent pe importanța mentalității și pe modul în care gândirea pozitivă, combinată cu o strategie clară, te poate ajuta să îți atingi obiectivele, indiferent de domeniu. O consider extrem de utilă pentru oricine dorește să își maximizeze potențialul și să depășească momentele dificile.
Îmi place foarte mult să citesc cărți de dezvoltare personală, deoarece acest tip de lectură mă ajută să mă dezvolt nu doar ca sportivă, ci și la nivel mental.
Cititul îmi oferă perspective noi, mă învață să îmi gestionez emoțiile și gândurile, și mă motivează să îmi păstrez motivația și concentrarea pe obiectivele mele. Consider că acest hobby este esențial în viața mea, deoarece îmi «antrenez» mintea, la fel cum îmi antrenez și corpul, și mă ajută să fiu mai echilibrată și mai pregătită pentru provocările pe care le întâlnesc, atât pe teren, cât și în afara lui.”
Pe lângă handbal, am alte pasiuni care îmi aduc mare plăcere. Poezia este una dintre ele; îmi place să citesc și să scriu versuri, deoarece îmi oferă o modalitate profundă de a exprima sentimente și emoții. Muzica este o altă pasiune importantă pentru mine; mă ajută să mă relaxez și să mă încarc cu energie. De asemenea, îmi place să călătoresc și să explorez locuri noi, ceea ce îmi permite să descopăr culturi diferite și să mă relaxez.
- Bianca Grigore
„Am antrenamente zilnice, dar îmi fac timp pentru teme și învățat”
Bianca e la o vârstă critică, se apropie de marile examene ale vârstei, dar spune că reușește să împace eficient handbalul și școala.
„Reușesc să împac handbalul cu școala printr-o bună organizare și gestionare a timpului. Chiar dacă am antrenamente zilnice, îmi fac timp și pentru teme și învățat, planificând atent programul meu încărcat.
Pentru viitor, sunt interesată să urmez un program de studiu în domeniul sportului și sănătății, precum cele oferite de Universitatea Națională de Educație Fizică și Sport (UNEFS) din București.
Mă gândesc fie la Facultatea de Educație Fizică și Sport, care m-ar pregăti pentru o carieră în antrenament, fie la Kinetoterapie si Motricitate Specială, pentru a contribui la recuperarea sportivilor.
În plus, îmi doresc să îmi deschid o clinică dedicată sportivilor, unde să combin cunoștințele acumulate pentru a le oferi cele mai bune servicii de îngrijire și recuperare”.
{{text}}