Omul care se confundă cu istoria lui Dinamo nu primește nici măcar o încurajare în locul de unde se presupune că suflarea alb-roșie își află știrile, pagina de facebook a clubului
În lumea noastră, dacă mă apucam să înfierez clubul Dinamo că a scăpat de Johnny Culina, cu siguranță că șefii din Ștefan cel Mare m-ar fi acuzat de prietenii cu omul de presă.
Dar există o vorbă, că Dumnezeu le așază pe toate într-o zi. Zilele trecute, am aflat că omul muzeu, omul spirit Dinamo a ajuns de urgență la spital. Paginile de social media ale clubului Dinamo s-au transformat într-o lectură corporatistă, doar că nu vorbim despre approach, target, grooming, deadline, ci avem calendarul meciurilor și din când în când i se mai urează cuiva de bine, de sănătate, de la mulți ani, din astea clasice. Însă nu și legendelor.
Nu ai voie să-l uiți pe Dinu
Sincer, noroc cu Răzvan Ioan Boanchiș, cel care a postat pe pagina personală din social media că mister Dinu este bine, că are grijă doctorul Băltățeanu, scurt și la obiect.
Mă așteptam să văd pe paginile de socializare o fotografie cu Cornel Dinu, urări de sănătate, sprijin, ba chiar și o vizită a oamenilor din club, la spital. Știm că lumea fotbalului e una găunoasă, invidioasă, plină de răutăți, că pe foarte mulți limba ascuțită a lui Cornel Dinu a lăsat urme adânci în superficialitatea omului de fotbal, însă respectă-ți legendele.
454 de meciuri pentru Dinamo, atât a jucat Cornel Dinu în Ștefan cel Mare, când unii nu prind nici măcar 500 de minute în tricoul alb-roșu.
Nu mă încântă faptul că pe pagina de facebook a clubului Dinamo mai văd, foarte rar, un La mulți ani, Dudu Georgescu, cred că trebuie preluate modelele Craiova și Rapid peste tot.
Sunt peste 400.000 de oameni care urmăresc pagina lui Dinamo și așteaptă să afle date și despre legendele clubului. Mai știe cineva despre starea lui Gigi Mulțescu? L-a vizitat cineva? L-a chemat cineva pe Ion Marin, pe Costel Orac, pe Lică Movilă să vorbească în fața fanilor, așa cum fac cei de la Rapid?
Nea Ando, Țețe Moraru, Lupu, Răducioiu, Lupescu, Cheran, Dragnea, Dobrău, Cămătaru, Mateuț, Augustin, Pîrcălab, Mihăescu, Radu Nunweiller sunt oameni pe care oricând Dinamo îi poate chema, doar pentru un scurt dialog cu fanii. Iar pe Cornel Dinu n-ai voie să-l uiți, pentru că și atunci când nu va mai fi, niște lacrimi de crocodil pe o pagină unde să curgă like-urile nu vor schimba nimic. Ai nevoie de legătura fan-legendă, pentru a crea un brand și mai puternic.
Cel mai ușor... să renunți!
Luați exemplele Rapid și Craiova, am văzut și la Farul Constanța, echipe care își respectă legendele, pentru că toți am început să iubim o echipă, datorită eroilor din poveștile părinților. Așa am crescut cu Ștefănescu, Crișan, Balaci, Țicleanu, Donose sau Cîrțu, ascultam zilele trecute un interviu realizat de Răzvan Toma cu Iuliu Hajnal sau cu portarul Cristian, oameni pe care superficialitatea fotbalului de astăzi i-a uitat.
Poveștile cu Cornel Dinu sunt mii, prin aceste povești s-a creat spiritul lui Dinamo, tinerii fani de astăzi iubesc Dinamo pentru că li s-a transmis prin ADN, prin viu grai istoria clubului. Istoria a fost făcută de ei, pe care astăzi clubul îi tratează cu spatele.
Nu ai voie să renunți la legende, dacă ești un club mare, dacă vorbești despre istorie, dacă te mândrești cu ea. Lăsați mediul corporate, nu merge în fotbal, uitați-vă și la cluburile mari.
Îmi amintesc de romanul Groapa, cea mai bună carte a lui Eugen Barbu, despre mahalaua bucureșteană, Cuțaridei, și-mi amintesc că se potrivește perfect cu situația anilor trecuți peste Dinamo: „Trecuseră zile după zile, unii muriseră, el văzuse nunţi şi petreceri, copiii mahalagiilor crescuseră sub ochii săi bătrâni, îşi aducea aminte de un foc ce mistuise casele, de nişte întâmplări de care mai râdea şi acum, că aşa e viaţa, ca o panoramă…”
Problema este că, în rapacitatea și autosuficiența lor, oamenii de la Dinamo de astăzi au îngropat și panorama și istoria...
{{text}}