Cu inima cât un purice!

Victorie prețioasă cu Lituania, realizată însă foarte greu, chinuit, probă că golul de 2-1 s-a marcat abia în minutul 87, iar cel de 3-1 chiar în 90+2! Surprinzător, deși clasată pe poziția 135 în ierarhia FIFA, 90 de locuri sub România!, formația baltică a jucat până la pauză mai mult și uneori mai bine. În repriza 1 a avut 56% posesie!

Paradoxal, golul lui Mihăilă din minutul 4 nu i-a prăbușit pe oaspeți, ci i-a ambiționat, i-a mobilizat. În schimb, i-a moleșit pe „tricolori" și i-a scos din ritm, dându-le senzația, evident greșită, că au și încheiat conturile. N-a fost însă numai eroarea lor, căci toată lumea a anticipat, iarăși greșit, că Lituania va sosi la București să se apere pe 3 rânduri, claie peste grămadă, cu intenția de a primi cât mai puține goluri.

Regret s-o spun, dar ne-am înșelat. Adversar redutabil, ea le-a pus mari probleme lui Stanciu et Co. Le-a dat bătăi de cap și emoții.

A trebuit ca Mircea Lucescu, foarte inspirat la titularizarea lui Târnovanu în poartă, acesta dovedindu-se (părerea mea) cel mai bun dintre „tricolori", autorul câtorva intervenții salutare, să opereze 4 schimbări pentru ca balanța să se încline spre noi. Așa i-a introdus pe Olaru, care a înviorat mijlocul terenului, apoi pe Ianis Hagi, pe Mitriță și, ulterior, pe Alibec, toți aceștia contribuind hotărâtor la obținerea succesului.

Ca și în meciul cu Slovacia de la Euro 2024, Ianis a scos un penalty care, transformat impecabil de Răzvan Marin, a dus scorul la 2-1. Pentru ca, în prelungiri, servit perfect de Alibec, Mitriță să facă 3-1, consfințind astfel o izbândă pe cât de muncită, pe atât de meritată. Una ce poate fi numită, judecând cui i s-a datorat, a rezervelor. A celor veniți de pe bancă.

De notat, obligatoriu, că în două rânduri, ba și în momente de maximă tensiune, de fiecare dată la 1-1, VAR-ul ne-a ținut partea. Ne-a ajutat. Atât când l-a convins pe arbitrul Obrenovici să nu valideze golul lui Antanavicius din minutul 77 pe considerentul, regulamentar, că Târnovanu pusese ambele mâini pe minge, cât și în faza în care, în minutul 85, a dictat penalty la intrarea lui Tutyskinas la Ianis.

Decizii la limită, luate de „centralul" sloven în favoarea noastră, secvențe pe care, scuzați expresia, le-am trăit cu inima cât un purice! De data asta însă, felicitări lui Obrenovici!, am avut și noi noroc de un arbitru cumsecade.

Rezumând, o victorie smulsă în final și cu multe emoții. Naționala n-a mai repetat prestația pe alocuri strălucită de la Priștina, poate și din pricina gazonului desfundat din Ghencea, obstacol în calea echipei mai tehnice. Care chiar a rămas datoare unui public numeros ce a răgușit pentru ea. I se acordă însă circumstanțe atenuante în ideea că, în ciuda zilei mai slabe, a câștigat și și-a consolidat poziția de lider al grupei, cu 6 puncte din 6. Deși am sperat să fie mai ușor, nici așa n-a fost rău căci totul e bine când se termină cu bine. E vremea să învățăm și din succese, nu?