Arbitrajul video ne-a dat recent trei decizii favorabile, în trei faze în care „fluierașii” din teren văzuseră altceva. Toate trei s-au petrecut în momente-cheie.
Scuzați absența căciuliței din titlu! Sau a diacriticei, cum i-ar spune scrupuloșii exprimării... România are acum 6 puncte în clasamentul grupei de Liga Națiunilor și pentru că sistemul VAR a intervenit și a corectat ceea ce din teren păruse altfel. Deciziile finale au fost ale arbitrilor de centru, care după ce au fost atenționați în cască, s-au uitat la imagini și și-au corectat opiniile inițiale.
Corecția lui Pairetto jr.
Azerul de la Priștina nu dăduse penalty la lovirea lui Dennis Man. L-a atenționat în cască Pairetto junior (fiul fostului mare arbitru de acum trei decenii) și ne-am putut desprinde la 2-0 în minutul 51. De-abia de-atunci înainte meciul cu Kosovo a devenit cu adevărat ușor, până atunci nu prea fusese.
De ce mai e trasat careul de 6 metri?
Slovenul de pe Ghencea văzuse ca regulamentar golul marcat de lituanieni la 1-1, pentru un eventual 1-2, ba-i mai și dădea cartonaș galben lui Târnovanu pentru proteste (acela nu se șterge, pentru că inclusiv atunci când ai dreptate, nu poți fi necuviincios).
Probabil gândise că lituanianul nu atinsese mâinile portarului nostru, dar se știe că atunci când portarul are mingea sub control în careul de 6 metri, orice intervenție asupra sa se numește fault, fie că e atins, fie că nu! De aceea s-a și trasat cu var spațiul acela, de fapt de 5,50 metri, el se numește în mod oficial ”suprafața de protecție a portarului”.
La faza cu Ianis Hagi se părea, la o primă vedere, că Obrenovic, slovenul de la centru, va da ”galben” pentru simulare.
Într-adevăr, privită pe repede-înainte, căzătura semăna fie cu un episod din opera lui Lăcătuș din anii optzeci, fie cu unul marca Zoli Crișan, un deceniu mai devreme. Faultul însă există și a fost semnalat de compatrioții lui Obrenovic din camera VAR, iar ”centralul” s-a convins după ce a văzut și el imaginile. Poate nu de tot, pentru că atunci când ești chemat să revezi faza, de regulă îți cam schimbi decizia din teren. Rareori se întâmplă să le transmiți analiștilor că tu ai văzut bine, nu ei...
Nici nouă nu ne-ar fi convenit
Ceea ce a spus după meci selecționerul lituanian Iankauskas (altfel fost mare fotbalist la vremea lui), că România e prea puternică și că nu avea nevoie să fie ajutată astfel, e cumva firesc.
Și noi, dacă am fi jucat bine (balticii au făcut-o chiar foarte bine în multe momente) pe terenul unei naționale mai puternice decât a noastră și am fi fost învinși prin niște decizii VAR, am fi fost frustrați și am fi găsit acei specialiști patrioți (ei sunt întotdeauna la îndemână) care să spună că de fapt arbitrajul video a greșit.
Ba chiar ni s-a întâmplat să ni se scoată un metru mingea din poartă (atunci, cu Dorinel Munteanu) și n-am avut încotro, am înghițit gălușca, pentru că pe vremea aceea tehnologia încă lăsa ochiul uman să vadă și creierul uman să hotărască.
Analize interesate
Dar e de observat, așa, ca fapt divers, că nici printre români nu e unanimitate. În ceasurile scurse după meci, cele două faze-cheie din Ghencea au fost analizate în funcție de cât îl înghit „analiștii” sau nu pe Mircea Lucescu. În cazul penaltyului dat nouă, și după cât îl înghit aceiași opinioți pe Ianis Hagi. Și mai ales pe taică-său.
{{text}}