Aș fi foarte curioasă să-i cunosc pe cei doi care s-au abținut la alegerile COSR de ieri, unde unicul candidat la funcția de președinte a fost vechiul președinte, Mihai Covaliu. 168 (voturi pentru) la 2 (abțineri) reprezintă expresia matematică a încă unui monopol care nu poate fi contestat.
Nu degeaba se spune: „Concurența este sufletul comerțului”, cel puțin în societățile capitaliste. La vârful sportului românesc, conceptul de competiție sănătoasă, de candidați multipli, de dezbatere și de argumentare, toate acestea s-au topit ca înghețata sub soarele verii care tocmai s-a încheiat.
Lipsa contradicției de idei, absența totală a opoziției, renunțarea în fața unor oameni, până la urmă, sunt semnele unui grup care a renunțat la luptă. Deocamdată, pare a fi vorba doar de casta sportivilor și sper să nu se extindă prea curând la întreaga societate, în general.
Ceea ce pare continuitate este, de fapt, un blocaj. O lume prinsă în tentaculele unor relații, apropieri, complicități, care a exclus orice altă variantă de conducere - resemnarea dusă la rang la recunoștință veșnică.
De-a dreptul ciudat pentru niște oameni atât de competitivi, nu-i așa?
Am văzut multe chipuri fericite la alegerile de ieri - am citit pe ele lipsa mulțumitoare a antagonismului, care conține un soi de capitulare primejdioasă: aceea de a pune, cum spune englezul, toate ouăle într-un singur coș.
Toată încrederea suflării sportive în câteva perechi de mâini. Orbește. Fără ca votanții să pună întrebări, să aibă îndoieli. Ca într-o distopie unde nimeni nu îndrăznește să opună nici măcar un strop de rezistență.
Cei doi care s-au abținut - habar nu am dacă aș vrea să le strâng mâna și să-i felicit sau să-i compătimesc. Aș vrea mai degrabă să-i între de ce abținere și nu împotrivă?
Care e diferența? E vreo diferență? Sau au zgâriat suprafața unei mașinării perfect unse doar cu vârful ghearelor, pentru ca dojana să fie mai blândă?
Organizațiile cu iz totalitarist nu sunt familii unde tuturor copiilor patriarhului le merge bine. Dau doar iluzia unității și a luptei comune pentru o mare cauză: țării cât mai multe medalii!
{{text}}