Mariana Tîrcă vorbește despre momentul ieșirii din scenă al Cristinei Neagu și nu se ferește să pună degetul pe ”rănile” din handbalul feminin românesc produse în jurul sportivei care se pregătește să spună adio reprezentațiilor pe parchet
Mariana Tîrcă e o icoană în istoria handbalului românesc. Votată în top 5 al celor mai bune jucătoare din secolul 20, brașoveanca are în CV 335 de meciuri la națională și 2.043 de goluri, adică o medie uimitoare de 6,09 reușite/partidă. A cucerit Liga Campionilor cu Podravka Koprivnica, a adunat 14 titluri de campioană națională, a cucerit Challenge Cup cu Rulmentul, ca antrenoare, este cetățean de onoare în Făgăraș, Brașov și Koprivnica. A promovat tinere handbaliste, de la Neagu, Oana Manea, Denisa Dedu până la Adina Meiroșu și, bineînțeles, fiica sa, Sorina. A marcat o epocă. Prin urmare, e o voce incontestabilă în episodul de final de carieră al Cristinei Neagu.
”Când am luat-o la Brașov, prima întrebare a fost: «Dar eu am loc să joc acolo?»”
- Doamna Tîrcă, a venit momentul retragerii Cristinei Neagu. La 37 de ani era și timpul, nu?
- Vine o vreme în viața oricărui sportiv când trebuie să spui adio. E un ciclu natural și suntem nevoiți să acceptăm acest lucru. Și-a dat seama că e momentul când nu se mai poate ridica la nivelul din trecut. E important să ieși frumos din scenă, pentru că ultima imagine contează.
- Ați lucrat doi ani cu ea la Rulmentul Brașov. Cum a fost acea perioadă?
- Era un copil foarte pasionat. Și m-a frapat că, în momentul în care am vrut s-o aducem la Brașov, a întrebat: ”Dar eu am loc să joc acolo?”. Își dorea cu orice preț să fie pe teren. I-am dat încredere și, prin felul în care s-a antrenat și s-a implicat, și-a câștigat pe merit postul în echipă. Eu am fost, oricum, dintotdeauna, o antrenoare care a dat credit celor tinere. Am încurajat-o, am mai și închis ochii când greșea, dar mi-am asumat toate aceste lucruri și multe altele. Cert e că a avut o carieră foarte frumoasă.
”Dacă i se arăta drumul corect Cristinei, creșteau și alte jucătoare lângă Neagu”
- Sunt destul voci în lumea handbalului și nu numai care spun că Neagu și-a construit însă o carieră doar pentru sine și nu a interesat-o nimic în jur. Vi se pare o abordare justă?
- A existat un cumul de factori care au condus la transformarea ei. Iar principalii vinovați sunt antrenorii și conducătorii, de la federație, de la cluburi, care n-au știut să gestioneze cariera lui Neagu. Handbalul e un sport de echipă, iar dacă oamenii aceștia îi arătau Cristinei drumul corect, ar mai fi putut crește și alte jucătoare în jurul ei. Și poate ar fi încercat să le ajute. Acum e însă tardiv. Nu-i ia însă nimeni calitatea de superjucătoare. Îi urez succes mai departe în ce-și va propune!
- E un alt fel de a spune că a creat un vid în jurul ei!
- Sunt convinsă de asta! Din păcate, noi, ca nație, în general, cădem dintr-o extremă în alta. Vedem azi un jucător la superlativ, mâine îl desființăm. Nu avem un echilibru. Exact asta s-a întâmplat și cu talentul Cristinei Neagu.
- Puteți explica?
- Dacă se punea accent peste tot pe ideea construcției unei echipe, altele ar fi fost rezultatele la nivelul naționalei și altfel ar fi arătat viitorul reprezentativei. S-a încurajat însă crearea unui vid împrejurul Cristinei. Nu vreau să fiu greșit înțeleasă. Nu e doar vina ei aici. Sunt oameni care s-au aflat lângă ea și n-au putut controla situația așa cum ar fi fost benefic pentru handbalul feminin românesc. Nu știm să încurajăm și ne ducem mereu în negativisme și fatalisme.
{{text}}