N-a vrut să joace teatru!

După durerosul 2-6 de la Sibiu și demisia portughezului Tony da Silva, care n-a suportat eșecul din meciul cu Hermannstadt, Poli Iași nu însemna o ofertă prea tentantă. Nici n-a fost, dovadă că, până s-o preia Emil Săndoi, președintele Cornel Șfaițer s-a văzut refuzat de mai mulți tehnicieni, români și străini. Aflată în subsolul clasamentului, echipa avea probleme și nu prea atrăgea pe nimeni.

Până la urmă, a zis da Emil Săndoi, fără angajament din vara lui 2023, când se despărțise de naționala de tineret. Totuși, deși cu antrenor pe bancă, ba chiar cu unul experimentat, de 59 de ani, Poli părea să fie o victimă în duelul, fie el și programat acasă, cu Universitatea Craiova, lansată în cursa pentru podium. Dacă nu și pentru titlu.

Spre lauda ei, n-a fost victima anticipată! Dimpotrivă, ea s-a adaptat mai ușor atmosferei din Copou, ploaie torențială și, spre sfârșitul partidei, teren ca o orezărie, drept pentru care a reușit să învingă, ba și cu 2-0!

De acord că Universitatea, mai tehnică, dar și mai comodă, a acuzat condițiile vitrege, care au împiedicat-o să arate ce și cât știe. La fel de adevărat e însă că, permanent încurajată de pe margine de un Săndoi ud leoarcă, formația moldavă a luptat din răsputeri, pe alocuri eroic. Compensând lipsurile, căci nu-i una dintre protagonistele Superligii, printr-o risipă de energie și o strădanie ieșite din comun. Pilduitoare.

Astfel a demonstrat Poli că nu-i obligatoriu să fii garnitura mai bună ca să câștigi. Ajunge uneori, precum duminică, să vrei mai mult și să te dăruiești. La rându-i, incomodată de vreme și de "băltoacă", Universitatea s-a dovedit aceeași formație inconstantă, capricioasă.

Care joacă după chipul și asemănarea lui Alex Mitriță, cel care, vizibil deranjat de condițiile de la Iași, le-a ajutat pe gazde în clipa în care, la 0-1, a ratat o lovitură de la 11 metri! A tras cu sete, dar mult peste bară, în plopi! A alunecat, i se poate întâmpla oricui.

Am remarcat, pe lângă râvna ieșenilor, atitudinea lui Săndoi de după meci, a unui Săndoi-Brutus ce-a izbutit să stopeze marșul triumfal al Craiovei, echipa la care a evoluat ca jucător 14 campioane și cu care a cucerit în 1991, cu Sorin Cârțu pe bancă, ultimul titlu al Băniei. Acolo unde, născut și crescut în Craiova, o va antrena mai târziu pe Universitatea de-a lungul a 3 mandate.

Altul ar fi declarat, nu credeți?, că nu se poate bucura cât ar dori deoarece și-a bătut echipa de suflet. Mimând sentimentalismul, ar fi mărturisit că râde cu un ochi și plânge cu celălalt, ar fi jucat nițel teatru și nu mă îndoiesc c-ar fi dat bine în capitala Olteniei. I-ar fi impresionat pe mulți.

Săndoi n-a mers însă pe drumul respectiv. Dimpotrivă, predând o lecție de loialitate, el a ținut să precizeze că a trecut ce-a fost și că în prezent se dedică în întregime lui Poli. Actualului său loc de muncă, așa cum îi stă bine unui adevărat profesionist. Exemplu de urmat ori greșesc?