Cea mai puternică echipă din Europa în ultimii ani, Manchester City (nu și cea mai norocoasă, aceea este Real Madrid), a debutat în Champions League într-un moment în care totuși clubul lui Guardiola a început parcursul într-o competiție mult mai importantă. Da, există ceva mult mai important decât Champions League chiar și pentru Manchester City, și anume procesul în care campioana Angliei este acuzată de 115 încălcări ale regulilor financiare din Premier League. Un proces de care depinde păstrarea strălucirii pe care City a acumulat-o de când a căpătat card fără limită de credit de la mall-ul din Dubai.
La lansarea noului său format, Champions League ne-a oferit un afiș de maximă strălucire ca-n vremurile formatului original: campioană contra campioană. Campioana celui mai tare campionat din ierarhia UEFA contra campioanei celui mai „strângător de puncte” campionat în sezonul trecut al competițiilor europene, Italia. Și Interul a apărat eroic blazonul Serie A pe cel mai dificil teren din lume.
Pep retrăiește coșmarul de acum 14 ani
De pe margine, Guardiola a privit neputincios cum valurile ofensive ale echipei sale se sparg de zidul interist așa cum lui Pep i s-a întâmplat și acum 14 ani pe Meazza. Atunci, în semifinalele Champions League, Barcelona lui Guardiola nu putea străpunge o apărare de 11 interiști în care Mourinho îl pusese chiar și pe Eto’o să fie fundaș stânga. Barcelona lui Pep care nu era altceva decât părintele spiritual, predecesorul stilistic ale actualei Manchester City.
Dar Inter nu s-a limitat doar la ferecarea lacătului de care ar fi fost încântat și magul Helenio Herrera, arhitectul primelor triumfuri ale nerazzurrilor în Cupa Campionilor. Inter a șarjat superb pe contraatac, cu o linie de mijloc de mare calitate, Barella-Calhanoglu-Zielinski, cu excelenta invenție Carlos Augusto și cu un batalion bun de rezerve din care Mkitarian s-a apropiat la o palmă de gol.
Inter a rezistat pe terenul lui Manchester CityAle cui sunt Italia, Anglia, Europa?
A obosit această mașinărie infernală asamblată în ultimii ani de Guardiola la Manchester? Dacă ne luăm după decăderea lui Kevin de Bruyne și, parțial, cea a lui Bernardo Silva, am putea spune că da. Fără aceste supermotoare pe care s-a clădit Imperiul City, și mașina de goluri Haaland intră în service.
Într-un moment-cheie, Foden, cu piciorul drept, ne-a arătat că nu e fotbalistul care în sezonul trecut era declarat cel mai bun din Premier League. Grealish și Gundogan sunt în căutarea gloriei apuse. Iar Rodri poate câștiga Balonul de Aur în acest an, nu greșește nimic, însă măreția nu se atinge doar cu astfel de jucători.
Derby della Madonnina de duminică a avut un preludiu englezesc în Champions League. Milan a fost surclasată chiar pe San Siro de Liverpool, în timp ce Inter a ieșit neînvinsă din bârlogul fiarei lui Guardiola.
Un 0-0 parcă încrustat în ADN-ul echipei lui Herrera și Mourinho. Italia pare să fie în continuare a Interului. În privința Angliei, s-ar putea să fie mai imprevizibil. Iar Europa? Poporul microbist ar spune că e tot a Madridului, doar că, deocamdată, când vine Stuttgart pe Bernabeu, cel mai bun jucător e Courtois.
{{text}}