Într-un sezon de Superligă în care variabilele s-au înmulțit în contextul calificării FCSB-ului în Europa League, al inconstanței relevate de CFR uneori și la nivel de 90 de minute și a permanentei schimbări la față a Rapidului, o altă echipă domină autoritar startul de campionat. Iar istoria recentă ne poate învăța multe dacă știm s-o evocăm.
De ani de zile campionatul nostru e disputat declarativ înainte de start de aceleași 4 echipe, FCSB, CFR, Rapid și Craiova. Mai mereu se întâmplă să nu ajungem în perioada paltoanelor și cel puțin două dintre aceste candidate încep să se orienteze spre sezonul următor, din diverse motive.
Reconstrucția și atacarea unui viitor incert și, să recunoaștem, improbabil devine o cutumă la care achiesează echipele cu bugete demne să pretindă acum, nu mâine sau la anul. Nu avem încă dimensiunea unui campionat care să propună una sau două favorite certe, surprizele apar mai mult pentru că au unde, nu doar pentru că au de unde.
Universitatea Cluj are 5 puncte avans în fruntea Superligii și, poate mai mult decât atât, a rămas neînvinsă timp de 9 etape în care le-a întâlnit, printre altele, pe FCSB, Dinamo, CFR și Rapid. Pe ultimele 3 le-a și bătut. Un club care a crescut relativ sănătos față de altele și care a continuat să se bazeze pe tactul, calmul și priceperea lui Neluțu Sabău are acum larghețea de a-și putea permite extinderea orizontului de obiectiv. După ce anul trecut a ratat ambele obiective, pierzând accesul în play-off în ultima etapă și semifinala de Cupă cu Oțelul, sezonul acesta a adus o altă față a (încă) celei mai iubite echipe din Cluj.
Profesorul
Ioan Ovidiu Sabău e un personaj aparte în fresca fotbalului nostru. Un excelent număr 8 cu o carieră lungă, dar în care a ratat din cauza accidentărilor câteva borne importante, mai ales World Cup 1994, Neluțu s-a transpus într-o voce a rațiunii și a argumentelor atât în interviuri, cât și în pregătirea meciurilor și a lotului.
U Cluj are un lot legat și echilibrat, joacă un fotbal direct și nu mai elaborat decât e cazul, iar această eficientizare a mijloacelor îmi pare a fi o oglindă veritabilă a celui ce a fost Sabău ca jucător. Un fotbalist care nu avea driblingul lui Hagi, fuleul lui Lăcătuș sau inventivitatea lui Adrian Ilie, însă făcea o mulțime de lucruri pe teren bine și foarte bine. Ceea ce apreciez totuși cel mai mult la Neluțu este ideea că se erijează în profesor într-un fotbal dominat de „misteri”.
Campioanele din umbră
Astra Giurgiu a câștigat titlul în 2016 cu un lot din care făceau parte jucători în care mai credea puțină lume după câteva experiențe eșuate. Pe lângă ei se aflau și fotbaliști la apusul carierei, departe de gloria din trecut. Budescu, Alibec, Daniel Niculae, Lovin sau Gabi Enache sunt câteva exemple din ambele categorii.
6 ani mai târziu, Farul lui Gică Hagi reușea același lucru cu elementul comun Alibec, dar și cu Artean, Larie, Mihai Popescu sau Băluță. Universitatea Cluj îi are în lot în acest moment pe Nistor, Chipciu, Cristea, Oaidă sau Ovidiu Popescu. Evidente similitudinile, nu-i așa?
Aparențele și concretul
Sigur că e foarte devreme, iar cele 4 echipe cu renume, loturi și buget de titlu au mult timp să repare ceea ce au stricat până acum. Asta în condițiile în care le vom vedea pe toate în play-off, deoarece, pe lângă U Cluj și Oțelul, și Dinamo arată ca și când ar trebui și ar putea să se afle acolo. Că arată așa în septembrie vedem și înțelegem, e foarte greu de spus dacă vor arăta la fel și în februarie, când s-ar putea să conteze mult mai mult.
Cred însă că Universitatea ar putea să țină ritmul. Pentru că are experiență, are suporteri, are antrenor și are jucători care au fost obișnuiți să zboare sus în campionatul nostru. Resurse există, testul timpului este însă, de foarte multe ori, cel mai anevoios pentru revelații.
{{text}}