Lovit de fulger, a terminat meciul: „Parcă mi-a dat cineva cu o scândură!” » Povestea IMPOSIBILĂ a unui jucător special: „Semnezi că NU bei până la următorul meci”

A fi lovit de fulger e aproape imposibil, nefericita probabilitate este de 1 la 16.000. Aceasta este povestea unui talent special, Ray Caldwell, jucător în Major League Baseball, care a supraviețuit unui fulger, în timpul unui meci, pe care l-a dus la bun sfârșit.

Era 24 august 1919 când Ray Caldwell a îmbrăcat pentru prima oară echipamentul echipei din Cleveland, pe atunci Indians. Vremea era extrem de caldă, soarele fierbea lumea de sub el, iar cei 20.000 de spectatori de la League Park nici nu visau ce urma să se întâmple chiar sub ochii lor.

Mulțimea zgomotoasă l-a primit în ovații pe Caldwell, jucător care fusese pus pe liber de Boston Red Sox și a cărui carieră odinioară fulminantă fusese în cădere liberă, până în acea zi de final de vară.

Cu cinci ani în urmă, Ray fusese considerat un talent indiscutabil, probabil unul dintre cei mai valoroși aruncători de până atunci. Însă pasiunea sa pentru alcool l-a pierdut pe drum, transformându-l din speranță în dezamăgire.

O ultimă șansă pentru Ray Caldwell în liga „mare”

Tris Speaker, jucător și managerul clubului, și-a dorit să-i mai dea lui Caldwell, pe atunci în vârstă de 31 de ani, o șansă. Coechipierii îi spuneau acestuia din urmă „Slim” („Slăbănogul”) - Ray avea aproape 1,90 metri și 85 de kilograme și niște lovituri spectaculoase.

În acea zi, împotriva celor de la Philadelphia Athletics, Ray Caldwell era în zi de grație. Vremea însă s-a schimbat cu repeziciune și norii au acoperit cerul. Ploaia a început și ea, deși jucătorii din Cleveland, obișnuiți cu condiții meteo capricioase, nu și-au făcut inițial nicio problemă.

Vântul însă a prins și mai multă putere, iar furtuna s-a dezlănțuit deasupra stadionului de baseball. Exact când se pregătea să arungea mingea, cerul s-a luminat și fulgerul a lovit chiar în mijlocul terenului.

Ray Chapman, un alt jucător, a simțit cum curentul electric îi pătrunde prin picior, trântindu-l la pământ, laolaltă cu aproape toți cei prezenți pe teren.

„Mi-am scos masca repede, cât am putut de repede”, a povestit mai târziu Steve O'Neill. Pe vremea aceea, căștile prinzătorilor erau în întregime de metal. „Nu voiam să atrag trăsnetul asupra mea”.

Nimeni nu avea curaj să-l atingă pe Calwell - așteptau să-și dea seama dacă a murit sau nu

După câteva clipe, când toată lumea s-a uitat în jur, opt jucători de la Indians erau teferi, dar noul lor coleg nu. Caldwell zăcea pe spate, cu brațele desfăcute, nemișcat. Pe el, fulgerul îl lovise direct.

Cu toții s-au repezit la Caldwell, dar primul care l-a atins a zburat în spate, curentat de trupul acestuia. Apoi jucătorii s-au dat cu toții înapoi, privind cum pieptul lui Ray fumega.

Nimeni nu mai avea curaj să-l atingă și să încerce să-l salveze - cu toții au așteptat să vadă dacă cel proaspăt venit la Cleveland a murit sau nu.

Născut pe 26 aprilie 1888, Caldwell trăia într-o lume în care divorțurile erau rare. Părinții lui divorțaseră totuși și mama lui se recăsătorise cu un telegrafist, meserie de care Ray devenise foarte pasionat.

Chiar și când juca în ligile importante de baseball din SUA, Ray Caldwell lucra, în pauzele dintre sezoane, la centrul de telegraf al căilor ferate.

Până la momentul fulgerului, cariera lui cunoscuse suișuri, dar mai ales coborâșuri - la început fusese foarte bun, apoi devenise aproape jalnic.

Alcoolul a fost marea problemă care i-a destabilizat cariera lui Ray Caldwell

Băutura a fost principala cauză care l-a dezechilibrat - fusese de nenumărate ori amendat, suspendat și concediat. În 1916, managerul echipei NY Yankees, Bill Donovan, îl suspendase pentru o perioadă de două săptămâni, care s-au transformat în 6 luni, pentru că Ray intrase în pământ.

Nimeni, nici măcar membrii familiei sale, nu știuseră unde fusese. Caldwell a reapărut în luna martie a anului următor: fusese în Panama, unde jucase baseball sub un pseudonim.

Yankees l-au primit înapoi, preț de încă două sezoane, dar au pus pe urmele sale doi detectivi particulari, care să-l monitorizeze pas cu pas. Până la urmă, sătui de comportamentul haotic al lui Ray, șefii clubului din New York s-au lipsit de serviciile lui.

În 1919, semnase cu Red Sox, dar povestea a durat doar trei luni. Caldwell se împrietenise la cataramă cu un alt „bad boy”, celebrul Babe Ruth, iar amândoi erau un adevărat dezastru.

Contract unic în istoria sportului: se prevedea negru pe alb că Ray Caldwell poate bea

După ce Ray a fost concediat și de la Yankees, a ajuns la echipa din Cleveland, care-i făcuse o propunere ieșită din comună: trebuia să joace bine și apoi, după partidă, nu avea decât să se îmbete. Lucru care l-a uimit inclusiv pe Caldwell, care, la început, a crezut că înțelegerea fusese dactilografiată greșit.

Aruncă, îmbată-te, dormi, ieși la antrenament, ia-o de la capăt - cam asta era ordinea în care lucrurile trebuiau să se desfășoare în cazul lui Caldwell, lucru nemaiîntâlnit în istoria contractelor sportive.

Revenind la momentul fulgerului care l-a făcut KO pe Caldwell, exact în clipa în care toți cei prezenți pe teren erau siguri că acesta murise, Ray s-a ridicat, gemând, în patru labe, apoi în picioare.

În bucuria generală, coechiperii au insistat să fie transportat cât mai repede la spital, însă Ray s-a împotrivit. „Am de terminat un meci”, a spus acesta, deși încă vizibil dezorientat.

Caldwell a continuat meciul, la aruncare, deși suporterii fugiseră din stadion - fulgerul îl lovise pe Ray, dar se propagase și spre masa presei. Puținii plătitori de bilet din tribună nu au regretat însă că rămăseseră, pentru că Ray Caldwell a jucat mai bine decât înainte de a zace, aproape răpus, pe teren.

Ba chiar a dat apoi declarații ziariștilor: „Am simțit ca și cum ar fi venit cineva cu o scândură și m-ar fi pocnit în moalele capului, lăsându-mă lat”.

Știința explică logic că poți supraviețui chiar dacă ai fost fulgerat sau trăsnit

Pentru cine pune la îndoială veridicitatea poveștii, știința vine în ajutor și explică. Da, e posibil ca un om să supraviețuiască șocului de a fi scuturat bine de electricitate și e la fel de posibil să se ridice imediat de la pământ.

Credința răspândită este că fulgerul lovește din cer pe pământ. Adevărul este că lovește din cer ȘI din pământ, deopotrivă. Când descărcarea electrică vine din văzduh, ea are nevoie de o descărcare geamănă din sol, numită fulger ascendent.

Multe fulgere descendente își găsesc corespondentele de pământ în aceeași zonă, răspândind energia (undeva între 100 de milioane și un miliard de volți) și atingând tot ce se află la sol - antene, copaci și oameni.

„Oamenii pot supraviețui fulgerelor ascendente, ceea ce probabil i s-a întâmplat și lui Ray Caldwell”, a explicat fizicianul John Jensenius, supranumit Dr. Lightning. „Nu sunt însă convins că se ridică imediat de la pământ și câștigă meciul”.

Un alt mit demontat de Jensenius este cel al „transmiterii” fulgerului de la Caldwell la coechipierii care l-au atins. „Corpul uman nu este o baterie, așa că nu conduce electricitatea”, spune omul de știință.

Tehnici „interzise” în baseball-ul de acum un secol

Obiceiul ”scuipatului” pe minge a fost considerat motivul pentru care Caldwell a „atras” fulgerul asupra lui. Jucătorii la aruncare își foloseau pe atunci, ca tactică ulterior ilegală, propria salivă, pentru a da mingii un strop de greutate în plus.

Ca să-și mărească „producția” de salivă pe parcursul unui meci de baseball, jucătorii mestecau tutun sau sugeau scoarță de ulm.

După „sezonul fulgerului”, drumul sportiv al lui Caldwell a mers în jos. Ray s-a retras definitiv în 1933. Alcoolul a fost cel care l-a scos total de pe șine

Ultima echipă a fost una neimportantă, din orașul Keokuk, Iowa - avea 43 de ani, era la cea de-a patra nevastă și deja bunic.

Ray Caldwell a lucrat, după retragerea din sport, ca telegrafist

La momentul retragerii sale, strânsese 49.500 de dolari din baseball, o sumă enormă. După aceea, Caldwell a fost fermier, a lucrat ca telegrafist și a predat baseball copiilor. Dar a muncit și într-un casino, acolo unde soția sa, Estelle, era bucătăreasă.

Ray Caldwell a murit în 1967, la 79 de ani, iar povestea vieții lui rămâne una dintre preferatele iubitorilor de baseball: talent categoric, decădere zdrobitoare, prieten de pahar cu marele Babe Ruth, cel mai dement contract din istoria acestui sport, o dispariție de jumătate de an în Panama și, evident, faptul că a fost fulgerat.

Jucătorii echipelor din Philadelphia și Cleveland au vorbit decenii la rând de fumul care-i ieșea din piept lui Slim Caldwell.

De altfel, pe unul dintre zidurile de cărămidă de pe Progressive Field, stadionul unde joacă în ziua de azi mai multe echipe de baseball din Ohio, stă scris: „Caldwell a avut probabil cel mai electric debut din toată istoria celor de la Cleveland Indians."