24 ani de la moartea lui Cătălin Hîldan » Amintirea tulburătoare cu „Unicul Căpitan”: „Dacă moartea nu vrea bani, vrea copii și oameni mari”

Astăzi, se împlinesc 24 ani de la una dintre puținele înfrângeri peste care suflarea dinamovistă nu va putea trece niciodată. Pe 5 octombrie 2000, în timpul unui amical dintre Dinamo și Șantierul Naval Oltenița, Cătălin Hîldan s-a prăbușit pe teren în minutul 74, alterând permanent percepția dinamovismului.

An de an, făcând abstracție de schisme sau orgolii, suporterii dinamoviști i-au cinstit amintirea fostului mijlocaș. Fie că vorbim de cântece, mesaje sau scenografii. În 2012, peluza dinspre Pierre de Coubertin a Arenei Naționale a fost împânzită de steaguri cu chipul „Unicului Căpitan”. Un an mai târziu, peluza ce îi poartă numele l-a sanctificat pe cel originar din Brănești, alături de Florea Dumitrache. În 2015, cel mai mare stadion al țării s-a luminat în numele lui.

Vizite la locul de veci de la Brănești, un loc de cinste pe banderolă și tricouri, dar și un răspuns suficient la întrebarea „Ce înseamnă Dinamo?”.

Hîldan a devenit un simbol al suporterilor, care au integrat personalitatea acestuia în „modus vivendi”-ul lor, chiar și în nomenclatură: Peluza Nord Dinamo devenea Peluza Cătălin Hîldan.

Fotbalistul Cătălin Hîldan

Cătălin Hîldan s-a născut pe 3 februarie 1976 la Brănești. Primul contact cu sportul l-a avut la vârsta de opt ani, începând să practice rugbyul la clubul Olimpia, alături de fratele său. Doi ani mai târziu, avea să facă pasul către fotbal, la Dinamo, alături de Florentin Petre sau Mihai Tararache. La juniorii lui Dinamo, a fost pregătit de Ionuț Chirilă.

Debutul în fotbalul mare și l-a făcut pe 2 octombrie 1994, într-un derby cu Steaua, pierdut de „câini” cu 2-0. În minutul 40 al respectivei partide, l-a înlocuit pe Sulejman Demollari, care la respectiva vreme purta chiar tricoul cu numărul 11, tricou ce avea să fie asociat cu Hîldan pe vecie. A urmat un împrumut la Chindia Târgoviște, fiind readus în Ștefan cel Mare de Cornel Dinu.

A urmat peste un veac de partide în tricoul alb-roșu. În această perioadă, dincolo de calitățile de fotbalist, Hîldan a devenit un idol al tribunelor prin dârzenie, devotament și spirit.

Spiritul lui Cătălin Hîldan trăiește în continuare, este aproape de orice înseamnă suflarea dinamovistă. În acele momente, s-a văzut cât de iubit a fost Cătălin. Atunci s-a văzut cât de uniți suntem, am plâns unii pe umărul celorlalți, ne-am încurajat, ne-am îmbărbătat și am încercat să mergem mai departe, cu toate că a fost greu.



- Ionel Dănciulescu, într-un interviu acordat Gazetei Sporturilor, în urmă cu mai multe luni

Cel mai bun sezon al carierei l-a avut chiar în cel ce a precedat tragedia. Într-un lot ce îi incorpora la un loc pe Florentin Petre, Ionuț Lupescu, Adrian Mihalcea, Gică Mihali, Liviu Ciobotariu, Giani Kiriță, Ion Vlădoiu sau Adi Mutu, Dinamo a câștigat autoritar campionatul, primul după o pauză de opt ani, la 12 puncte distanță de Rapid.

A jucat în 29 partide, reușind un gol. Mai mult, a semnat și reușita care a consemnat eventul dinamoviștilor din acest an, izbutind să marcheze pe final în ultimul act al Cupei României, 2-0 cu Universitatea Craiova.

6goluri a reușit Cătălin Hîldan în 138 partide de Liga 1 pentru Dinamo

Pe 3 martie 1999, sub comanda lui Victor Pițurcă, și-a făcut debutul și pentru prima reprezentativă, pentru care a îmbrăcat de opt ori tricoul, de fiecare dată în partide de pregătire. L-a înlocuit atunci pe Gică Popescu într-o victorie cu 2-0 în fața Estoniei. A și marcat la începutul lui 2000: 1-1 cu Georgia pe 4 februarie. A făcut parte din echipa României la Campionatul European din 2000, fără să bifeze însă vreun minut.

Cu toate acestea, statisticile lui sunt umbrite de ceea ce a inspirat. Junețea lui zgomotoasă avea să inspire generații întregi care au pășit în incinta parcului sportiv din Șoseaua Ștefan cel Mare. Astăzi se împlinesc 24 ani de la tragedie, fix cât avea Cătălin în acea zi rece de la Oltenița.

Melodia Ilenei Sărăroiu

Dinamo programase pentru începutul lunii octombrie două amicale, la Cîmpulung și la Oltenița. În seara zilei de 4 octombrie, se merge la ziua lui Vali Năstase.

Iar Adrian Mihalcea a povestit în cartea jurnalistului Ioan Chilom: „Abia acum îmi dau seama că, în seara aceea, Cătălin a avut o stare specială. Curios că s-a făcut remarcat doar printr-o preferință cam ciudată pentru o petrecere, solicitînd orchestrei să cînte o melodie a Ilenei Sărăroiu. «Dacă moartea nu vrea bani, vrea copii și oameni mari». A ascultat-o o dată, a mai cerut s-o audă încă o dată, după care a plecat. Este clar că el se afla pe un teritoriu străin nouă, atunci”.

Pe 5 octombrie 2000, în amicalul cu Șantierul Naval Oltenița, scorul era 5-0 pentru roș-albi în fatidicul minut 74. La Cernica, fratele său, Cristi, fostul rugbyst, se roagă pentru sănătatea familiei. La Oltenița, la pauză, secundul lui Cornel Dinu, Cornel Țălnar, l-a anunțat pe Cătălin că nu are rost să mai intre și pentru repriza a doua. Fusese un sezon extenuant, iar Hîldan mersese și la Euro 2000 cu prima reprezentativă.

Replica lui Cătălin către antrenor. „Domnule, dar mă simt într-o formă excelentă, vreau să continui și, dacă voi simți că voi obosi, o să fac semne să mă schimbați!”. N-a mai putut face nici un semn. S-a prăbușit din senin, după ce plecase cu mingea de la 16 metri spre centrul terenului.

Ai spus: „Mai pot. Vreau. N-am nimic! Lăsați-mă să joc!” și ai ignorat starea de rău. Erai, practic, în pragul morții și tu spuneai „Nu renunț!”. Câteva minute mai târziu, te-ai stins cu ochii spre noi, câini credincioși și frați pe vecie! Altădată, glumeai și luai în râs orice situație dificilă de parcă găseai rezolvare la toate, doar pocnind din degete.



Atunci, în fatidica dată de 5 octombrie 2000, n-ai glumit. Ai făcut ochii mari, surprinși, ai spus: „Mor!” și chiar te-ai dus. După tine, puțini au fost și din ce în ce mai puțini vor fi jucători care să-și ignore însăși prețioasa sănătate și să se arunce în luptă, ca un adevărat războinic, punându-se pe sine, pe plan secund.



Era minutul 74, un joc amical cu Oltenița, iar noi aveam 5-0 la pauză. O parte din minte, acolo mi-a încremenit și nu vrea să mai uite! Mă uit mereu către cer de câte ori îmi amintesc și știu că printre îngeri, el e cel care conduce curajos, alaiul.



- Florentin Petre, antrenor secund Dinamo

Trecerea în neființă a lui Cătălin Hîldan, „Unicul Căpitan”, poreclă dobândită chiar înaintea tragediei, în urma unui conflict între suporteri și staff-ul tehnic, i-a învrăjbit pe „câini” să lupte de multe ori în fața destinului, știind că, indiferent de câte ori ar pierde echipa favorită, au avut puterea să se îmbărbăteze reciproc și după singurul eșec pe care nu îl vor depăși vreodată. De 24 ani, orice meci se termină pentru Dinamo în minutul 74, însă mai continuă puțin. Odihnește-te în pace, Cătălin Hîldan!

A fost '48 și apoi a fost 73'. Primii 51 de ani ne-au oferit povești, al 52-lea ne-a dat legenda. Anul 2000, luna octombrie, ziua 5, minutul '73, fluier final. De-atunci, an de an, se fluieră în minutul 74 și meci de meci strigăm tare până la cer, pentru El. Numele Peluzei, spiritul, chipul și idealul în tricou alb-roșu. Te purtăm peste tot, Cătălin. De 24 de ani doar timpul trece.



- Dinamo București