Invincibila Armada a amiralului de apă dulce Dorinel

Niciodată în întreaga sa istorie Oțelul nu a părut să aibă un nume mai potrivit decât în această a doua eră Dorinel Munteanu. Nu-ți faci o echipă de brazilieni, de artiști, de driblangii și îi spui Oțelul.

Pentru un asemenea nume, îl aduci pe acest Diego Simeone în trening, Dorinel, și construiești o falangă inexpugnabilă, inoxidabilă, invincibilă. După 11 meciuri, trupa de la Dunăre este singura echipă invincibilă din SuperLigă și asta spune multe despre calitatea Oțelului produs de combinatul Dorinel.

S-au înfruntat pe margine doi stângaci de mare calitate care au alcătuit miezul dur a ceea ce numim Generația de Aur, Dorinel și Costel. În duelul jucătorilor lor am văzut multe stângăcii determinate, probabil, și de calitatea precară a gazonului. Însă când ai o echipă ca Oțelul, ea nu rimează cu o masă de biliard.

Mediul său firesc de exprimare trebuie să conțină tranșee naturale cum are terenul de la Galați. Asta e o lecție pe care ne-a predat-o maestrul care-l inspiră, probabil, pe Dorinel, Jose Mourinho.

Craiova, în Bană de idei

Chiar dacă Oțelul este asociată în primul rând cu asperitatea, cu încrâncenarea, cu maratonismul și tacklingul, din când în când trupa gălățeană propune și bijuterii de colecție.

Golul lui Juric este ibrahimovician, va fi greu de bătut până la final de stagiune pentru titlul de gol al sezonului în SuperLigă. E genul acela de capodoperă pentru care nu poți găsi nicio fărâmă de vinovăție în cazul apărătorilor.

De partea cealaltă, Baiaram acoperă slăbiciunile lui Ivan și Lukic. Ivan, la salariul uriaș pe care-l încasează, este vicețeapa sezonului, după Vlad Chiricheș, lider în acest clasament. E ciudat să-l vezi pe Mitriță rezervă, el marcând 3 goluri la precedenta vizită a Craiovei aici.

Oltenia Force One a venit cu “panchina d’oro”, cu o bancă de aur cu Mitriță, Cicâldău și Screciu, dar asta nu a contat nici în repriza a doua, când oaspeții au forțat. Gâlcă a încercat cu schimbări ofensive, dar trupa sa a fost în Bană de idei în apropierea careului pe care l-a asediat, însă fără să producă stricăciuni mari în zid.

Kovacs a avut momentul lui

Un meci de podium a avut un arbitru pe măsură în Istvan Kovacs. Acesta a avut de luat o decizie majoră când Lukic a scăpat singur cu portarul și a primit un brânci din spate care putea fi echivalent cu o eliminare. Kovacs a arătat că face parte din elita europeană lăsând acest contact.

Acesta este trendul european, de a se lăsa contactele, de a nu se favoriza căderea imediată, de a se dicta pedepse majore doar în situații clare.

Remarcabilă sportivitatea lui Costel Gâlcă, antrenorul care nu se lamentează în urma acestei faze și care vine chiar cu generozitatea de a spune că, de era să fie un învingător în acest meci, acela trebuia să fie Oțelul.

Și cu această declarație splendidă ne întoarcem la Dorinel. Adversarii sunt hipnotizați de echipa lui și intră în jocul de uzură al acestei mașinării create de “Neamțul” diabolic.

Dorinel mi se pare un Anghel Saligny al SuperLigii, cel mai bun arhitect al campionatului, creator al unei echipe de podium cu niște resurse infime pe lângă mastodonții FCSB, Rapid, Craiova sau CFR.

Cred că Dorinel Munteanu a ajuns la anvergura de a primi pe mână un nume greu al campionatului, cu un buget mare. Până atunci, el continuă să facă minuni cu această selecționată portughezo-iugoslavo-italo-românească de anonimi oțeliți.