În scandalul sexual de la lotul național de bob și sanie, dincolo de vinovații principali, ar fi interesant de identificat complicii. E greu de crezut că în patru ani, de când a apărut în public că sportivele sunt folosite ca monedă vie pentru sponsorizări, nimeni din înălțimile sportului românesc nu a știut NIMIC.
Trăim într-un loc în care unul dintre candidații la președinție, întâmplător sau nu o femeie - dar deja asta e mult prea puțin important -, compară o situație banală din politica autohtonă cu violența conjugală, perpetuând o dâră de mizerie care ar trebui nu pompată, ci eradicată.
„Semnați moțiunea de cenzură a USR! Altfel, rămâneți ipocriți, mincinoși, cu comportament de amante care știu că sunt înșelate, care își mai iau și o smetie peste ceafă, dar care rămân în relație doar pentru că beneficiază de bani și alte privilegii!” - aceasta este viziunea Elenei Lasconi, o greșeală de comunicare impardonabilă, care însă se trage generațional și tradițional dintr-o sumedenie de replici, scrise sau nescrise, din care se deduce că femeia e oricum mincinoasă, amantă sau prostituată.
Și dacă nu e prostituată, are grijă de asta Federația Română de Bob și Sanie, care și-a păstrat antrenorul - pe Paul Neagu - vreme de patru ani la lot, știind că umbrele începuseră să apară încă din 2020, când una dintre sportive l-a arătat pe tehnician cu degetul, acuzându-l de hărțuire, intimidare și proxenetism.
Paul Neagu, alături de Ioana Gheorghe (stânga) și de o altă sportivă
Paul Neagu, plecat elegant din țară, este cercetat, în mod oficial, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane în formă continuată, complicitate la trafic de persoane în formă continuată și influențarea declarațiilor.
Acest simplu gând e dezgustător - un antrenor ar trebuie să fie, prin definiție, o persoană în care elevii au încredere, care ar trebui ca, în lunile petrecute departe de casă și de confortul familiei, să-ți fie mai degrabă înlocuitor de părinte, nu să te vândă pentru un bob modern sau o sanie nouă.
Aceste întârzieri care costă suflete
Un antrenor ar trebui să fie, înainte de orice, omul care să te învețe să crești profesional în demnitate și respect și, nu în ultimul rând, omul care să te apere când ți se întâmplă ceva rău.
Nicidecum să te jupoaie de umanitate, de însemnătate, nu să te vândă în formă continuată. Ani la rând, căci din 2020 povestea a apărut în cadru public, dar umilința și suferința sportivelor durau din 2013.
Au trecut ani întregi pentru că pe fetele acelea nu le-a ascultat nimeni. A trebuit să plonjeze DIICOT-ul în această poveste sordidă ca să ascultăm din nou, ca să ni se pară serios, ca să reflectăm asupra grozăviilor petrecute, ca să ne revoltăm din nou că un om a fost păstrat mult timp într-o funcție, deși, ca de obicei, toată lumea știa.
{{text}}