Înaintea partidei de la Larnaca spuneam, la GSP Live, că n-ar trebui s-avem probleme cu ciprioții datorită valorii superioare a "tricolorilor". Și chiar n-am avut, cu excepția primului sfert de oră și a unei părți din repriza secundă.
Asta deoarece insularii au început vijelios, în vână și cu un presing agresiv, dar și pentru că, după reluare, băieții noștri n-au mai insistat. Una că meciul era deja jucat, zarurile aruncate, încă din minutul 35, când s-a făcut 3-0 pentru România. Alta că Stanciu et Co. o lăsaseră deliberat mai moale, cu gândul la duelul de marți din Lituania. Cu sacii în căruță, siguri de victorie, ei n-au mai forțat. Au oprit motoarele.
Dacă și-au dovedit limitele, altfel ușor de anticipat în ciuda unor jucători legitimați (rar însă titulari) la cluburi gen AIK Stockholm, Charleroi ori Verona, ciprioții merită lăudați pentru atitudine. Știindu-se mai slabi, alții s-ar fi baricadat în apărare, urmărind să-i împiedice pe adversari să joace. Spre lauda lor, nu și ciprioții, care au ieșit în câmp deschis, curaj pe care-l vor plăti însă scump.
După 15 minute de tatonare, pe parcursul cărora au temperat elanul gazdelor, românii au trecut la comandă etalând un fotbal modern, luxuriant, atrăgător. Au oferit un recital de o oră, cu pase din prima, cu schimburi derutante de locuri în ofensivă, cu demarcări spectaculoase etc. Adevărată demonstrație, ba încă de ținută, aleasă. Rareori am văzut naționala reușind să lege atâtea faze frumoase. Chiar încântătoare, avându-i ca interpreți, cei mai buni dintre cei mai buni, pe Man, pe Mihăilă, pe cei doi Marin, pe Stanciu și pe Rațiu.
Să păstrăm însă măsura și să nu ne entuziasmăm prea tare! Sigur că am câștigat, clar, detașat, dar în fața cui? A unui adversar de pe poziția 123 în ierarhia FIFA, deci spre coadă, care și-a creat totuși spre final câteva mari ocazii de gol! Iar succesul s-a produs, unul confortabil, în seria C a Ligii Națiunilor, adică într-o categorie în care sunt angajate selecționatele mărunte, nu cele cu palmares și cu pretenții. Scuze, dar mai avem de străbătut cale lungă până să intrăm în elită. Când vom ajunge acolo, oare vom ajunge vreodată?, vom discuta altfel.
În ce-l privește pe Mircea Lucescu, acesta e-n grafic. În sensul în care a izbutit până acum "să bată toate echipele mici", misiune pe care el însuși și-a asumat-o. Prezența lui înseamnă siguranță și încredere, echilibru. De observat, bilă albă, că s-a fixat asupra garniturii de start, aceeași ca și la 3-0 cu Kosovo. Dar și că, reversul medaliei, niciunul dintre cei introduși în repriza secundă la Larnaca, aș zice că mai puțin Olaru, n-a impresionat. Nici Hagi, nici Pușcaș, nici Ghiță, nici chiar experimentatul Chipciu, posibil titular marți la Kaunas, unde Bancu, care a luat "galben" sâmbătă, va fi suspendat.
De acord că, fiind deja 3-0 pentru noi, n-am așteptat de la cei veniți de pe bancă să rupă norii. Din păcate, ei n-au sărit în ochi, ceea ce i-a îndemnat pe cei veșnic nemulțumiți să se mire de ce Alibec și, mai ales, Mitriță n-au fost deloc folosiți?! Probabil că Lucescu i-a menajat pentru Kaunas, ne vom lămuri curând.
Oricum, dacă acest 3-0 n-ar trebui să ne îmbete cu apă chioară, n-ar fi cazul nici ca el să ne determine să căutăm minusuri cu lupa. Naționala e pe un drum bun, să meargă mai departe!
{{text}}