Penalty-urile lui Răzvan Marin

În toate cele trei meciuri din Liga Națiunilor, mijlocașul lui Cagliari a adus al doilea gol al României prin execuții impecabile de la punctul cu var.

Atunci când nu ne consumăm neuronii ca să vedem că Dennis Man i-a dat „urechi” unui cipriot sau că Drăguș e individualist (mai avem și altele de comentat, firește, dar acum individualismul unor „tricolori” e o temă mai actuală și mai pedagogică decât oricare alta!), ar trebui să observăm că în toate disputele oficiale ale României din această toamnă al doilea gol al nostru a venit în urma unor penalty-uri bătute ca la carte de băiatul lui Petre Marin.

Mai puneți și golul egalizator cu Slovacia la Euro 2024, și iată un careu de penalty-uri gata întregit. Dacă mai adăugăm și golul din acțiune cu Ucraina (tot al doilea, parcă e un făcut!) ajungem la 5 reușite de dată recentă.

Golurile care aduc liniștea

Nu s-ar putea spune că a executa lovituri de la 11 metri e o însușire ereditară a lui Răzvan, pe tatăl său, altfel un dedicat fundaș lateral (și dreapta, și stânga) al Sportului, Naționalului, Stelei și al echipei naționale, nu l-am prea văzut apropiindu-se de punctul cu var.

Dar Răzvan execută impecabil și, atunci când adversarii ne sunt inferiori valoric (altă teză des trâmbițată în aceste zile, că am jucat doar cu echipe slabe) a face 2-0 înseamnă să te cam liniștești.

La 1-0 mai ai emoții că ai putea fi egalat, cine știe, o fază fixă, o eroare în apărare, orice, pentru că există mereu un ceas rău al fotbalului. De două ori (în deplasările din Kosovo și din Cipru) Răzvan a făcut 2-0, acasă cu Lituania a înscris golul nostru al doilea la 1-1, când, să recunoaștem, vedeam tot mai greu contururile victoriei.

Sus, unde portarul n-ajunge...

Cum bate Răzvan? Tare și sus, pe unul dintre vincluri. Acum, la Larnaca, a dat în stânga portarului, alteori a tras în partea cealaltă. Lovire perfectă a mingii, cu piciorul drept, care se desface puțin înainte de a ajunge în contact cu ”obiectul”. În Cipru, cu un pas-doi înainte de a șuta, și-a schimbat puțin ritmul alergării.

Nu acel ”ceardaș” la care recurgea nu demult Florin Tănase, ci doar un pas scos din ritmul celorlalți. E o metodă cu mai mari șanse de reușită decât cea de a șuta jos. Portarilor, cărora li se impune prin regulament să păstreze cel puțin un picior pe linia porții, le e mai greu să ajugă acolo, la vinclu. Jos, la colț, se pot însă ”lungi” și scoate șutul.

O țintă doar un pic mai mare decât mingea

Dar ca să dai la vinclu, înseamnă că-ți asumi și o doză de risc. Dacă șutul nu e perfect, poate ocoli poarta sau se poate duce în bară. Ținta trebuie să fie un pătrat imaginar cu latura nu mai mare de 30-40 de centimetri, destul de strâmt, dat fiind că diametrul mingii e de 22 cm. Iar acest tir se reglează, fără îndoială, prin sute de repetări, atât la Cagliari, cât și la națională.

Apropo de Cagliari, Răzvan a marcat săptămâna trecută (din penalty, firește!) în minutul 88 al partidei de pe terenul lui Juventus, la 1-0 pentru ab-negri, smulgând prin execuția sa o remiză prețioasă pentru sarzi. Știți câte goluri primise „Bătrâna Doamnă”, până atunci, în minutul 88 al etapei nu numărul 7? Niciunul! Acesta a fost primul după 628 de minute!

Sunt și acestea niște lucruri de observat, pe lângă faptul că suntem nepermis de individualiști și că avem o grupă ușoară. În trecutele preliminarii ”tricolorilor” li se reproșa și că au noroc...