În săptămâna derby-ului Dinamo - FCSB, o rivalitate care și-a pierdut din ascuțime după ce roș-albaștrii au fost deposedați în justiție de legăturile cu vechiul club Steaua, Gazeta Sporturilor readuce în prim-plan poveștile de odinioară ale duelului dintre „câini” și rivalii militari. Cum arătau încleștările de atunci?
Pentru o reproducere cât mai autentică a atmosferei de la derby-urile din anii '60, GSP.ro publică astăzi confesiunile pe care Constantin David „Flencea”, fosta extremă dinamovistă a acelor timpuri, le-a făcut la GSP Live în 2021, cu câteva luni înaintea decesului său.
Așternute pentru prima oară în scris, mărturiile fostului fotbalist descriu nu doar rivalitatea încinsă din teren, ci și încrâncenarea existentă între forțele care oblăduiau cele două rivale, Armata, respectiv Miliția.
Vocea unui dinamovist: „CCA-ul cu Toma, Voinescu și Cacoveanu, echipa-etalon a clubului militar”
„Flencea” a început prin a-și exprima admirația față de forța pe care rivalii o aveau în acei ani:
„Sunt niște orgolii care cred că nu vor dispărea niciodată, cele între Dinamo și CCA, respectiv Steaua. Mă refer la CCA-ul cu Toma, Voinescu, Constantin, Cacoveanu, Tătaru, Ienei...
Asta a fost echipa pe care eu o consider etalonul clubului militar Steaua, echipa care a fost în anii '60 în Anglia, acea mare echipă a CCA-ului, care câștiga cu Arsenal (n.r. - de fapt, a fost 1-1), cu Luton Town. (n.r. turneul englez al CCA-ului a avut loc în toamna lui '56).
[Cum arătau derby-urile dintre Dinamo și CCA?] Începând de la conducere... Fiindcă erau și dispute între conducători, respectiv Gică Popescu la Steaua, mă refer la Gică Popescu cel care a fost și președintele Federației, cu generalul Staicu... (n.r. - şef al Miliţiei)...
Erau dispute și orgolii și între șefi. Veneau șefii la noi la cantonament, fiindcă înaintea acestor meciuri eram întotdeauna în cantonamente. «Mă, dacă-i bateți pe ăștia, aveți câte un salariu!». Câștigam meciul cu CCA sau Steaua și aveam câte un salariu, respectiv câte 1.000 de lei.
[Derby-ul favorit?] 1-1 pe «23 August», când am dat gol printre picioarele lui Voinescu, în 1961. Finala Cupei din 1964 (n.r. un spectaculos 5-3 pentru Dinamo) am prins-o din tribune, deja plecasem la Pitești”, a povestit cel poreclit „Titi Flencea”.
Flencea a fost porecla mea, dată de Alexandru Vasile. Îmi spunea: «Ce tot plângi, flencănitule? I-ai rupt piciorul ăluia și tot tu plângi?»
- Constantin David
„Se rupea «23 August», dar după meci eram împreună”
În ultima sa apariție publică, găzduită de Gazeta Sporturilor în urmă cu trei ani și jumătate, Constantin David și-a adus aminte și de relațiile cordiale care persistau la acel moment între jucători, dar și de meciurile care „continuau” la restaurantele în vogă ale acelor vremuri.
„Se rupea «23 August»! Nu doar la acel meci, la toate! Se făceau cuplaje. Loto Pronosport dădea celui mai bun jucător al cuplajului o motoretă, o bicicletă, o atenție. Era ambiție.
Dar frumusețea mare era că după meciuri, indiferent că erai rapidist, «progresist», nu conta... Eram prieteni și cu echipa adversă. După meci, eram împreună.
Ne întâlneam pe terasă la CCA, ne întâlneam la Restaurantul Dunărea, la Baia Centrală, unde erau toți jucătorii. Lunea, eram la Baia Centrală, iar de acolo începea turneul de restaurante”, a rememorat Constantin David.
Eu am fost junior la Progresul București. Primul meu meci în Divizia A a fost în '59, Progresul București - Dinamo Bacău. Am început contra Bacăului, am terminat la Bacău. (...) După jumătate de an, a pus ochii pe mine Traian Ionescu (n.r. antrenor la Dinamo în acea perioadă).
Impactul cu Dinamo a fost dur, toți băieții jucau la echipa națională în vremea aceea. După care ne-am împrietenit. Dar întâi căram echipamente, nu conta că joci sau nu titular. După meciuri, cărai echipamente, fiecare și-l căra în sacoșă. Ușor-ușor, mi-am făcut loc în echipă.- Constantin David, fost fobalist Dinamo
Constantin David, dublu campion cu Dinamo
Constantin David a fost extremă stânga la Dinamo Bucureşti la începutul anilor '60, după care a jucat şi pentru „sateliţii” cu acelaşi nume din Bacău şi Piteşti. A prins acea generaţie dominatoare pregătită de Traian Ionescu şi Dumitru Nicolae Nicuşor, unde străluceau, printre alţii, Ion şi Lică Nunweiller, Pârcălab, Ene II, Piţi Varga, Titi Frăţilă, Datcu şi Uţu. În perioada 1960-1963, „Flencea” a bifat 7 goluri în 40 de meciuri jucate pentru Dinamo. Are şi o reuşită în cupele europene, în 8 partide.
{{text}}