România nu a trebuit să învingă doar adversarul în această seară, ci și pe arbitrul de centru, ba chiar și pe cel din spatele arbitrului pentru că deja scoțianul a părut trimis în misiune la Kaunas. Nu există vreo justificare pentru acel penalty dictat împotriva României la mingea care-l lovește pe Rațiu, penalty dictat chiar și în ciuda avertismentelor venite din camera VAR. E foarte rar să și găsești arbitri care sunt chemați la monitor și totuși își păstrează decizia inițială.
Deja „furăciunile” care sunt acuzate cu patimă în SuperLiga noastră în actualul sezon sunt niște glume pe lângă monumentalul rapt făcut de ciudatul scoțian în Lituania. Penalty-ul dictat ulterior împotriva gazdelor, corect, nu șterge cu nimic din absurdul acordării primei lovituri de pedeapsă.
România revine dintr-o poziție dificilă în fața Lituaniei așa cum s-a întâmplat și la București. Din nou, esențial a fost Dennis Man, indiscutabil cel mai bun fotbalist român al anului 2024.
Mai întâi, s-a văzut gradul de încredere la care a ajuns Man atunci când i-a spus ferm la un corner căpitanului Stanciu că o dă el. A bătut viclean acea lovitură de colț și a ieșit penalty-ul pentru egalare. Același Man a dat pasa decisivă la golul victoriei și putem afirma răspicat că România are un nou lider, un nou star, extrema din Parma.
Din nou surprinzătorul Drăgușin
Radu Drăgușin continuă cu premierele încântătoare. După ce în Cipru a marcat primul gol pentru națională, acum colosul din apărare ne arată pentru prima oară valențele sale de om de contraatac pe care nu i le-am fi bănuit.
Superba fază inițiată de Drăgușin a fost încheiată de „verișorul” Drăguș, care nu doar cu acest gol, ci și cu alte execuții din acest meci, cu jocul cizelat după ce Lucescu l-a luat un pic la prelucrat, demonstrează că rămâne atacantul nostru numărul 1 indiferent de nereușitele lui de la Trabzonspor.
Lucescu rămâne fidel abordării sale a partidelor dintr-o fereastră cu aceiași titulari. Ca noutate „forțată” a fost doar Sorescu, o mutare surprinzătoare cu care Lucescu l-a cam umilit pe Chipciu, adus ca rezervă a lui Bancu.
Decizia nu a avut acoperire însă în jocul lui Sorescu, cel mai slab român în meciul din Lituania. Selecționerul nu doar că nu modifică formula de start, dar face și schimbări târzii și puține. Cu Il Luce, s-a căscat o groapă între titulari și rezerve. Pentru selecționer, banca e departe de nivelul titularilor.
Pragmaticul Il Luce
Nu vezi vreun pic de „romantism” în abordarea venerabilului antrenor. Omul este într-o misiune, vrea să câștige tot în această grupă de semivacanță.
Nu vezi la Lucescu experimente, extravaganțe, farafastâcuri. Jucăm 4-3-3 mereu cu cei mai buni jucători în primul 11, lăsăm “figurile” pentru altă dată. E bine că la națională s-a conștientizat importanța acestei competiții, Nations League, care-ți poate da un culoar de vis spre obsesia noastră, Mondialul intangibil încă din secolul trecut. Au fost vremuri în care nu înțelegeam asta.
O reverență, în final, și pentru Omul-Penalty, Răzvan Marin. E atât de reconfortant să ai un jucător care-ți transmite atât de multă încredere în acele momente tensionate în care se micșorează poarta din cauza presiunii.
Am suferit cu Stanciu, nu putem uita penalty-ul ratat de el la Cluj, în preliminarii de Mondial, printre altele. Chiar și cu inegalabilul Hagi am trăit drama ratării unui penalty care ne-a barat drumul spre EURO ‘92.
Cred că România are cel mai bun executant de astfel de lovituri din istoria sa. Un superlativ care s-ar putea adăuga altora din aceste vremuri: cel mai scump fotbalist din istorie, Drăgușin, cea mai tare susținere de fani prin Europa, cel mai „magnetic” selecționer din istoria noastră, Mircea Lucescu.
{{text}}