V-a plăcut Alex Dobre?

Pentru două goluri marcate după mai puțin de o jumătate de oră de prezență pe teren, răspunsul nu poate fi decât DA. Deși sunt mai multe lucruri de discutat...

Viteză impresionantă la contraatacul golului de 4-0, cursă de vreo 70 de metri, combinație, reprimire, finalizare cu stângul de pe poziție de aripă clasică.

Promptitudine în fața porții adverse la reușita de 5-0, reacție de vârf adevărat, obișnuit să bage mingea în poarta adversă. Apariție fulminantă, cifre excepționale, aprecieri, tot ce visezi în noaptea dinaintea debutului în primul eșalon românesc la 26 de ani, o vârstă destul de coaptă.

În preajma echipei naționale

Pe Dobre îl știm de demult, dar mai mult parcă nu-l știm. L-am remarcat mai ales prin niște răspunsuri destul de înțepate date selecționerului de atunci, Edi Iordănescu.

Senzația era că Alex se cam autopropunea la echipa națională, recomandat de faptul că Dijonul unde era de multe ori titular urcase în primul eșalon francez.

Până la urmă Edi l-a convocat, două selecții sumare acum aproape doi ani, ciuntite și acelea, 42 de minute în total. Asta după ce fusese cu ”olimpicii” lui Mirel Rădoi în Japonia. Plus loturi de juniori, dar acelea sunt altceva.

O întortocheată carieră externă

Practic, acest Alex Dobre nu aparține fotbalului românesc decât prin pașaport. Cariera de fotbalist și-a făurit-o în străinătate. Bury, Rochdale și Yeovil, parcă am fi printre paginile surorilor Bronte.

Adică eșaloanele inferioare engleze, unde se pune osul, nu glumă, chiar și la juniori. Apoi Bournemouth, prima ligă, dar el a evoluat doar la formația secundă. Apoi Wigan, apoi a trecut Canalul către orașul muștarului, Dijon. Nu-i puțin lucru să joci în prima ligă franceză și nu e vina ta că echipa pică în divizia a doua, cu tine cu tot. Apoi Famalicao, în Portugalia.

Niște meciuri, niște goluri și pe-acolo, unde celelalte echipe sunt slabe, dar Porto, Benfica, Sporting și chiar Braga sunt tari. Și acum Rapid, după câteva luni bune de pauză.

De la complicat la simplu

Practic, debutul a fost peste așteptări. Atât cât îl știam, de la distanță (am zis mai sus că-l știm și nu-l prea știm), Alex părea un ins complicat și un fotbalist extrem de conștient de o dimensiune a sa care s-ar putea să fie peste cea reală.

Dar n-am văzut nimic din toate acestea, ci am admirat cele două goluri limpezi ale sale, la fel de limpezi ca și exprimarea cursivă din final, de la flash-uri. Un tip care dedică reușitele sale tuturor, adică soției, colegilor, suporterilor, înseamnă că e în culmea fericirii, că i s-a întâmplat exact ceea ce visase.

Se risipește ceața?

Pot apărea și altfel de voci. Se poate spune că într-o victorie cu 5-0 el a dat golurile patru și cinci, când rândurile defensive ale adversarului sunt deja rărite. Că a jucat mai puțin de o jumătate de oră, să vedem dacă duce un meci întreg.

Plus întrebarea, dacă va fi să fie titular cu FCSB, duminica viitoare, în locul cui să intre? Al lui Petrila, care a dat gol și a jucat foarte bine cu Farul? Al lui Clinton N`Jie, ale cărui acte au fost așteptate ca o primăvară care nu mai venea?

Greu de spus, dar prin jumătatea sa de oră dintr-o seară (nici măcar aceea întreagă) Alex Dobre împinge la dileme pe care până acum nimeni nu le avea: poate fi el titular la Rapid?

Poate revendica mai mult, mai ales că din tribună l-a urmărit Mircea Lucescu? Aceste întrebări sunt acum destul de confuze, însă ceața o poate risipi doar el, Alex Dobre.