Ferenc Platko a jucat cea mai mare parte a carierei la FC Barcelona, apoi a antrenat, printre altele, pe FC Barcelona, Boca Juniors, River Plate, Celta Vigo, Colo Colo, naționala statului Chile, naționala olimpică din SUA și multe alte formații. Și a avut câteva contacte „contondente” cu fotbalul românesc.
Ferenc Platko a fost unul dintre marii „globe-trotteri” ai fotbalului mondial. A jucat la opt cluburi din Ungaria, Austria, Spania, România și Franța. Cea mai mare performanță a jucătorului Platko a fost titlul în Primera Division cu FC Barcelona în 1929, la prima ediție a campionatului spaniol!
Ca antrenor a lucrat în Elveția, Spania, Portugalia, SUA, România, Polonia, Chile, Argentina.
În total, a pregătit 16 cluburi, printre care FC Barcelona (două mandate), River Plate (două mandate), Boca Juniors, Colo Colo, FC Basel („secund”), KS Cracovia, Celta Vigo, dar și trei grupări din România: Venus București, Dacia Unirea Brăila și Gloria CFR Galați. Plus, două naționale: naționala olimpică a SUA și Chile (trei mandate).
Legendarul Zamora i-a luat locul în poartă!
Când n-a mai făcut față concurenței lui Ricardo Zamora - primul mare star al clubului FC Barcelona -, portarul maghiar Ferenc Platko a venit în România, la Ripensia Timișoara. Era 1930. Ripensia, primul club profesionist din România, îl angaja pe portarul născut la Budapesta pe 2 decembrie 1898.
Ferenc Platko Kopiletz, sau „Franz”, sau „Francisco Plattko”, cum l-au botezat ibericii, a crezut că cele 226 de partide jucate în tricoul Barcelonei în perioada 1923-1930 îi vor oferi o carte de vizită suficientă ca să fie titular și la bănățeni.
Dar curând și-a dat seama că la Ripensia a venit degeaba, pentru că gruparea timișoreană nu juca decât amicale! Fiind o echipă profesionistă, Ripensia n-a fost acceptată în competițiile care atunci erau, oficial, „amatoare”.
Cum a venit, așa a și plecat, atunci, în 1930.
8cluburi a bifat în cariera sa portarul Ferenc Platko: Vasas Budapesta (1917 – 1920), Wiener AF (1920), Hajduk Kula (1921 – 1922), MTK Hungaria (1922 – 1923), FC Barcelona (1923 – 1930), Ripensia Timișoara (1930), Recreativo Huelva (1932 – 1933), Mulhouse (1933)
„Eu l-am învățat pe Dobay să shooteze”
Peste ani, în „Rampa” (7 iunie 1937), Platko și-a amintit aventura de la Ripensia și se lăuda că el l-a învățat pe marele Ștefan Dobay, primul mare „tunar” din fotbalul românesc, să șuteze. Sau să „shooteze”, cum se scria în epocă.
„După opt ani la Barcelona am simţit nevoia să schimb clima şi țara. Căldura îmi ruinase nervii şi, de aceea, am acceptat un angajament la Ripensia, în 1931 (n.r. - de fapt a fost 1930). Clubul timişorean era atunci abia la începuturile lui şi nu avea decât 5-6 jucători (n.r. - clubul era înființat în 1928 și în primii ani n-a fost primit în competiții oficiale, fiindcă era un club profesionist, iar în România fotbalul era atunci, teoretic, amator).
Pus în imposibilitate să lucrez, am plecat numai după trei luni dela angajare. Totuşi, în acest scurt timp am reuşit să fac ceva: l-am învăţat pe Dobay să shooteze. Vedeta de astăzi a Ripensiei era atunci un jucător oarecare, fără un control ca lumea al balonului. L-am luat şi, timp de trei luni de zile, n’am făcut altceva decât l-am învăţat unde şi când să tragă”.
6selecții în echipa națională a Ungariei a strâns Ferenc Platko în perioada 1917-1923
Ar fi vrut să fie selecționerul României!
Platko n-a stat mult la Ripensia, dar a rămas cu gândul la țara noastră. Iar peste trei ani, în iunie 1933, o notă din „Gazeta Sporturilor” anunța că doi antrenori maghiari și-au oferit serviciile celor de la Federația Română de Fotbal, ambii dorindu-și postul de selecționer. Unul era Ferenc Platko!
„FEDERAȚIA de football a primit două oferte interesante pentru postul de antrenor al echipei naționale (?!). Una aparține ungurului Platko, fost antrenor al Ripensiei, stabilit astăzi în Spania. Cealaltă, tot unui ungur Otto Schrapan (n.r. - corect era Otto Krappan, un etnic german născut la Sibiu, nu un maghiar), care activează în Italia, la Legnano”.
(Gazeta Sporturilor, iunie 1933)
A fugit de războiul civil spaniol și a ajuns la Venus
Facem un salt peste timp și trecem la al doilea contact al lui Ferenc Platko cu fotbalul românesc. El a fost angajat de Venus București, cel mai titrat club din România interbelică (7 titluri). Platko a ajuns la București pe 3 august 1936. Iată ce scria presa timpului la momentul sosirii lui:
La 3 August, Platko îşi începe activitatea la Venus
Venus îşi reia antrenamentul din ziua de 5 August. Renunţând la serviciile antrenorului Weszter (n.r. - Wetzer), «negrii» au isbutit să angajeze pe consacratul antrenor Platko, care a activat cinci ani la Porto.
La 3 August, Platko soseşte
Platko a părăsit Spania înainte de declararea războiului civil. Dumineca trecută a fost la Viena unde a vizionat cea de a doua ediţie a matchului Austria - Ujpest. Din Viena, Platko a plecat la Budapesta de unde va sosi la Bucureşti Luni 3 August.
Venus pregăteşte o frumoasă primire
La Venus, sosirea lui Platko este aşteptată cu aceiaș nerăbdare de conducători ca şi de jucătorii tuturor categoriilor. Sosirea lui Platko la Bucureşti se va bucura de atenţia cuvenită . În gară , reputatul antrenor va fi aşteptat de o numeroasă delegaţie a grupărei.
În aceiaş seară, are loc o recepţie la sediul clubului
Chiar în seara sosirei, Platko va fi primit la sediul clubului Venus din calea Griviţei No. 74. Cu această ocazie se vor face prezentările. Totodată, toți jucătorii categoriei I-a vor fi prezentaţi faimosului antrenor ungur.
(„Gazeta Sporturilor”, 4 august 1937)
A luat titlul fără emoții
Până în acel moment, „negrii” cuceriseră deja patru titluri de campioană a României (1919-1920, 1928-1929, 1931-1932 și 1933-1934). În ediția 1936-1937, Venus, antrenată de Ferenc Platko, a defilat. A cucerit titlul cu un avans semnificativ, 6 puncte, față de CFR București (Rapid). O distanță enormă atunci, când erau doar 22 de etape și se acordau doar 2 puncte la victorie.
Reușita „negrilor” este cu atât mai remarcabilă ținând cont de „turbulențele” dintre Platko, șefii clubului și jucători. A fost „scurtcircuit” după „scurtcircuit”. A venit la Venus București, a stat un sezon, a luat un titlu, dar a fost și „magnet” pentru scandaluri. Mai întâi, Platko a reclamat o intervenție „à la Becali”, din partea conducerii, care i-a impus un jucător la un meci.
Conducerea i l-a impus în echipă pe Petea Vâlcov
Lucrurile au mers bine în primele luni. Primul scandal a izbucnit la mijlocul lunii martie din 1937, după un banal meci de campionat între Venus și Gloria Arad. Conducerea clubului i l-a impus în echipa de start pe basarabeanul Petea Vâlcov, cel mai bun dintre cei trei frați Vâlcov care jucau în atacul „negrilor”. Parcă mai întâlnim și azi exemple similare. Și în „mezozoicul” fotbalului autohton, în urmă cu aproape 90 de ani, erau șefi de club care se credeau stăpâni și dictau cine trebuie să joace!
Ciudat este că scandalul a survenit după un meci câștigat clar de bucureșteni, Venus – Gloria Arad 4-1. Și „mărul discordiei” a fost unul dintre cei mai buni jucători de pe teren, Petea Vâlcov, autor a două goluri!
Iată ce scriau principalele gazete ale vremii:
Platko nu mai este la Venus
Antrenorul şi-a prezentat demisia... iar clubul s'a dispensat de serviciile lui
În numărul nostru de eri am anunţat că între antrenorul Venusului, Platko, și conducerea clubului a izbucnit un grav conflict. Platko care a constatat că Petea Vâlcov este rănit s’a opus la introducerea acestuia în echipă, în matchul de Duminică. Conducerea clubului, prin d. av. Eladescu, a fost contra hotărârii lui Platko şi, trecând peste cuvântul antrenorului, l-a pus pe Petea să joace contra Gloriei. Faptul acesta a avut darul să-l supere pe priceputul antrenor al echipei care şi-a manifestat supărarea, amenințându-l cu demisia.
Platko a demisionat
Eri, Platko, hotărât să nu cedeze şi în acest caz să tragă consecinţele, şi-a trimes telegrafic demisia. O clauză a contractului lui cu Venusul prevede acest detaliu. Luând cunoştinţă de această demisie, comitetul de conducere al Venusului se întruneşte Miercuri seară, când se va lua o hotărâre definitivă. D. av. Eladescu va face o expunere a situaţiei şi va cere un vot în această chestiune.
Platko n’a putut intra eri pe teren
Eri, Platko s’a prezentat la terenul din Splaiul Independenţei pentru a vedea de jucătorii răniţi. Nu mică i-a fost surprinderea când a fost întâmpinat de intendentul terenului, care i-a prezentat o scrisoare. În această scrisoare, conducerea clubului îl încunoștiințează că se dispensează de serviciile lui.
Ce va face Platko
Antrenorul Venusului este foarte impresionat de întorsătura pe care au luat-o lucrurile. Cu toată această părere de rău Platko manifestă destul optimism. El are o sumă întreagă de oferte atât din țară şi din străinătate. Cu siguranţă că le va da curs dacă în şedinţa de Miercuri i se va da un vot de blam.
După cum se vede din această strictă şi precisă relatare a faptelor, conflictul dintre Venus şi Platko a luat o întorsătură mult mai gravă decât se bănuia la început. Ceea ce surprinde însă în mod extraordinar este viteza fantastică cu care s’au precipitat evenimentele cari au dus la demisia priceputului antrenor, a cărui activitate prodigioasă am putut-o constata. Din acest punct de vedere şedinţa de Miercuri este hotărâtoare. Ea se anunţă furtunoasă şi este aşteptată cu o legitimă nerăbdare de toţi sportivii suporteri al clubului din Buzeşti.
(„Gazeta Sporturilor”, 17 martie 1937)
Grave frământări în clubul Venus
Antrenorul în conflict cu conducătorul…
Platko: „Nu accept să fiu călcat în picioare!”
Platko pleacă dela Venus, începând de eri, antrenorul negrilor şi-a suspendat orice activitate, redevenind un simplu particular. Vorbim în altă parte, de motivele care l-au determinat pe „directorul“ technic al leaderilor să părăsească clubul de care nu-l despărţise nicio disensiune de idei, şi în care identitatea aspiraţiilor lor părea aproape perfectă. Plecat pe o chestiune de orgoliu personal, Platko nu înţelege să revină decât atunci când i se va da o complectă satisfacţie. Nu vrea să facă nicio tranzacţie, nici un compromis. Iar faptul că se găseşte faţă în faţă cu d. Eladescu, vicepreşedintele clubului, nu face decât să agraveze conflictul.
Platko reziliază contractul
De altfel, antrenorul venusist (sau fostul) a început demersurile de lichidare. Eri la amiază a fost la federaţie pentru a aranja rezilierea şi condiţiunile de denunţare a contractului.
Pentru a lămuri pe cititorii noştri asupra acestei senzaţionale afaceri, am crezut necesar să stăm de vorbă cu Platko.
Un scurt interview, pe care nu l-am obţinut decât cu foarte multă greutate, dat fiind muţenia absolută în care s’a retras.
„Eu sunt responsabilul technic al înfrângerilor”
Iată, în rezumat, declaraţiile făcute de faimosul antrenor ziarului nostru:
„Nu am acceptat şi nu voiu accepta nici de data asta să fiu călcat în picioare. Mai presus de toate stă orgoliul meu. În cazul când nu mi se dă satisfacție, plec dela Venus. Hotărârea mea este definitivă. Incidentul avut cu d. Eladescu pe chestia lui Petea Vâlcov creiază un precedent la a cărui discreţie nu înţeleg să fiu. Eu sunt „responsabilul technic“ al victoriilor ca şi înfrângerilor Venusului. Comportarea echipei pe teren poartă girul meu. Şi înţeleg ca girul acesta să nu fie îngrădit în solvabilitatea lui.
Nu am alt angajament
Este fals svonul care circulă că incidentul acesta mi-ar servi de pretext pentru o eventuală combinaţie pe care aşi avea-o. N’am nicio perspectivă. Plecarea dela Venus mă lasă fără niciun angajament. Imediat după ce formalităţile de reziliere a contractului vor fi îndeplinite, PLEC LA BUDAPESTA. ACEASTA ESTE INTENŢIA MEA. Desmint orice alte proecte cari mi s’ar atribui”. Din anumite gesturi cari au întovărăşit aceste declaraţii, tragem concluzia că renunţarea lui Platko este aproape definitivă. Nu vedem cum ar reveni asupra hotărârii lui.
Platko este un antrenor mare
Pe aceleaşi chestiuni de principiu - îngrădirea autorităţii şi libertăţii lui - el a plecat dela F.C. Barcelona şi dela Ripensia.
Plecarea lui Platko, dela Venus, constitue o grea pierdere pentru Venus, pentru că odată cu el va dispare disciplina pe care a introdus-o, metoda pe care a impus-o formației.
Pentru a da cititorilor oglinda fidelă a incidentului care pasionează footballul bucureştean - disensiunea dintre Platko şi conducerea clubului Venus - ne-am adresat d-lui Eladescu, vicepreşedintele negrilor. Strict obiectiv, aşa cum a în registrat declaraţiile antrenorului venusist, „Sportul Capitalei“ înţelege să nu fie decât o fotografie reală a celor întâmplate, rezervându-şi luarea unei atitudini mai târziu, când într ’un fel sau altul, incidentul va fi lichidat.
Disciplina, condiția sine qua non a existenței clubului
„Disciplina trebue să meargă de jos până sus” ne-a declarat d. Eladescu. Nu vom tolera nici o abatere dela această disciplină, pe care o consider coloana vertebrală a existenţei unei echipe de football, cu tot angrenajul ei.
Clubul Venus a făcut cu prisosinţă dovada că ştie să aplice acest principiu sacru, cu toate sacrificiile. Trecutul a afirmat această atitudine iar prezentul o va confirma. În şedinţa de mâine seară, comitetul clubului va lua în discuţie cazul acesta şi-i va da soluţia conformă cu statutele şi spiritul nostru de disciplină.
(„Sportul Capitalei”, 17 martie 1937)
Conflictul dela Venus
Astă seară se întruneşte comitetul clubului
Astă seară, comitetul clubului Venus va lua în discuţie „cazul Platko”. După cum se ştie, antrenorul negrilor şi-a înaintat demisia din cauză că, împotriva hotărârii sale, Petea Vâlcov a fost introdus Duminică în echipa Venusului în matchul cu Gloria. În primul moment s’a spus că e un conflict între d. Eladescu şi Platko. S’a precizat că, în timp ce Platko a socotit că Petea Vâlcov nu trebuie să joace, pentru a nu-şi agrava fisura dela picior, d. Eladescu a opinat că Petea trebuie să facă neapărat parte din echipa Venusului şi a hotărât introducerea lui în formaţie. Se pare însă că divergenţa aceasta soldată în chip atât de sgomotos cu demisia lui Platko nu este propriu zis un conflict direct între preşedintele clubului Venus şi excelentul Platko. Conflictul s’a desfăşurat, de fapt, între Platko şi comisia medicală a clubului, care a dat aviz favorabil pentru introducerea lui Vâlcov în echipă. Duminică dimineaţă, examinându-l din nou pe Petea Vâlcov, comisia medicală a opinat că poate juca. Platko s’a opus. Asta cu un sfert de oră înainte de începerea match-ului cu Gloria.
Așa stând lucurile, d. Eladescu a fost ales ca arbitru. Părerea d-sale a fost că trebuie ascultat cuvântul comisiunii medicale.
Ca urmare, Petea a jucat împotriva Gloriei.
Astă seară, conflictul va veni în discuţia comitetului. Din informaţiile pe care le deţinem, se pare că va fi adoptat punctul de vedere al d-lui Eladescu. În consecinţă, contractul cu Platko va fi reziliat.
Svonurile care au circulat aseară, privitoare la posibilitatea unui aranjament, nu par să corespundă adevărului.
(„Gazeta. Cotidian de seară”, 18 martie 1937)
„Îmi place să călătoresc, să văd diferite ţări, să ajut pe aici, pe colo câte un club”
Scandalul n-a durat mult. Nu se știe cum, dar Eladescu și Platko au îngropat securea războiului. Și ajungem la începutul lunii iunie, mai exact pe 7 iunie 1937, când „Rampa” a publicat materialul din care am mai citat despre episodul venirii la Ripensia. Acum, la început iunie 1937.
Dăm cuvântul antrenorilor
Cu Franz Platko
(…)
De la Ripensia, Platko trece prin mai multe cluburi: F.C. Basel (Elveţia), Mulhouse (Franţa), Racing Roubaix, F.C. Barcelona, Porto (Portugalia) și - în 1936 - ajunge la Venus (Bucureşti), acolo unde se găseşte astăzi. Aceste numeroase schimbări m’au făcut să-l întreb care este motivul nestatorniciei lui.
„Nu este bine să stai prea mult într-un loc. Îmi place să călătoresc, să văd diferite ţări, să ajut pe aici, pe colo câte un club până îl pun pe drumul cel drept şi apoi... plec mai departe”.
Spunând acestea glasul lui Platko avea intonaţiuni speciale. Severul Platko, antrenorul cu mâna de fier, este în viaţa de toate zilele un nevinovat burghez, care suferă de nostalgie.
„Am fost entuziasmat când m’a solicitat Venus”
Ajuns atât de departe cu destăinuirile. Platko nu s’a reţinut nici când l-am întrebat: „De ce ai venit la Venus?”
„În România am mai fost însă pentru scurtă vreme. În anii cari au trecut am aflat de marile progrese pe cari le-a înregistrat soccerul românesc, de asistenţa din ce în ce mai numeroasă şi - mai ales - de faptul că M. S. Regele Carol II vine la matchuri. Când mi-a venit oferta Venus-ului am fost direct entuziasmat. Era tocmai ce căutam eu. Un club serios în care să pot face jucători. O deziluzie a însemnat pentru mine terenul de joc, acoperit cu sgură. Pe un asemenea teren progresul este mult mai lent. Mă sbat însă să fac lucruri cât mai bune şi cred că voiu reuşi. Pentru aceasta trebuie însă să inspir jucătorilor cât mai multă disciplină, camaraderie şi dragoste de club. Restul este mai uşor”. Râvna cu care munceşte Platko la Venus este arhi-cunoscută. Roadele deasemenea. Cât timp va mai rămâne printre noi? E un secret pe care nu vrea să-l divulge. S’a mulţumit doar să-mi spună: „Mă simt bine la Bucureşti, în acest mic Paris luminos, cu viaţă frumoasă şi plăcută. De ce m’aş gândi la, plecare?”.
Nu cred ca Platko să-mi fi spus altceva decât ce-a gândit și simţit în acel moment.
Dar cât timp va simţi la fel?
(„Rampa”, 7 iunie 1937)
Asta era în data de 7 iunie 1937. Foarte curând s-a produs un nou „cutremur” care a avut și o „replică” pe măsură. De fapt, au fost două scandaluri imense concomitent. Despre acestea, în episodul următor.
{{text}}