Sport, luptă și rezistență » Copilul teribil care a cucerit-o pe Madonna cu arta sa: „La 4 dimineața, era în transă”

Figură complexă, pionier al luptei împotriva rasismului prin artă, carieră controversată și destin tragic. Gazeta Sporturilor prezintă încă un episod din seria „Artă și Sport”. A transformat durerea și luptele sale într-o voce artistică indestructibilă, care continuă să inspire generații: Jean-Michel Basquiat (1960-1988).

Jean-Michel Basquiat s-a născut în Brooklyn, New York, în 1960, într-o familie cu rădăcini haitiene și portoricane. Faptul că, încă din primii ani, a fost prezent într-un amestec cultural avea să-și pună amprenta asupra carierei timpurii, venind cu combinație vibrantă de simboluri din culturi diferite.

Crescut într-o familie de intelectuali, Basquiat a avut contact cu arta încă din copilărie: după un accident rutier, Jean-Michel Basquiat a fost imobilizat la pat, timp în care mama sa i-a oferit o carte de anatomie, care l-a fascinant profund și l-a împins către desen.

Anii rebeliunii, graffiti și experimentele urbane

Basquiat, alături de prietenul său Al Diaz, a debutat pe străzi, cu mesaje pe zidurile din New York, sub pseudonimul „SAMO” (Same Old Shit). Mesajele exprimau satiră și frustrare la adresa societății. A reprezentat momentul în care acesta și-a găsit o voce, iar imaginația sa a captat rapid atenția locuitorilor din Manhattan.

A devenit rapid o prezență semnificativă în cultura underground americană, cu un stil inconfundabil, care îmbina simboluri complexe, desene copilărești și mesaje care vizau rasismul, moartea sau sistemul medical.

Dat afară de părinți, vindea tricouri și cărți poștale

La vârsta de 17 ani, Jean-Michel Basquiat a renunțat la liceu, o decizie care a stârnit nemulțumirea tatălui său, care l-a dat afară din casa lor din Brooklyn.

Rămas pe cont propriu, Basquiat a supraviețuit adăpostindu-se la prieteni sau cerșind pe străzi, trăind deseori pe o dietă minimalistă de vin roșu ieftin și Cheetos.

Pentru a se întreține, a început să vândă tricouri și cărți poștale pe care le picta, transformându-și talentul artistic într-un mod de a câștiga bani chiar înainte de a fi recunoscut ca artist.

Această perioadă a vieții sale i-a modelat stilul și mesajul artistic, reflectând greutățile și marginalizarea care aveau să se regăsească în multe dintre operele sale ulterioare.

Andy Warhol: „În două ore am primit o pictură, încă umedă, cu el și cu mine”

În anii 80, Basquiat a fost descoperit de criticii de artă și s-a numărat printre primele figuri de culoare care au reușit să pătrundă în expoziții de artă mainstream.

Cu un stil agresiv și direct, Basquiat i-a atras atenția lui Andy Warhol, artist în vogă la momentul respectiv. Prietenia și colaborarea dintre cei doi a fost pe cât de creativă, pe atât de controversată.

Împreună au creat lucrări care reflectau o intersecție între stilul industrial și cel de protest, arătând tensiunea dintre culturile lor și complexitatea societății urbane.

„Am mers să-l întâlnesc pe Bruno Bischofberger. L-a adus cu el pe Jean-Michel Basquiat. E copilul care folosea numele »SAMO» când stătea pe trotuar în Greenwich Village și picta pe tricouri. Era unul dintre acei copii care mă înnebuneau. Așa că am luat prânzul cu ei, iar apoi am făcut o poză Polaroid pe care i-am înmânat-o: el a plecat acasă și, în termen de două ore, am primit o pictură, încă umedă, cu el și cu mine împreună”



- Andy Warhol

Relația cu Sportul

Basquiat nu era sportiv în sensul clasic, dar adesea integra energia fizică și simbolurile sportului în arta sa. De exemplu, lucrări precum „Untitled (Boxer)” reflectă o fascinație pentru forța fizică și ideea de competiție.

Pentru comunitatea afro-americană, sportul depășește sfera divertismentului. A fost unul dintre primele mijloace prin care afro-americanii și-au câștigat vizibilitate globală. Lucrarea sa „Famous Negro Athletes” reflectă această tematică, combinând genialitatea artistică cu universul sportiv.

Basquiat vedea sportul ca pe o metaforă a luptei și rezistenței, tematici centrale în opera sa. Asemenea unui meci de box, tablourile lui sunt pline de tensiune și mișcare, o luptă pentru identitate și respect într-o lume dominată de inegalități rasiale și sociale.

Jackie Robinson a fost un model pentru Basquiat, exprimând prin baseball forța comunității negre. Lucrarea sa „Untitled” îl sanctifică pe Robinson, iar prezența îngerilor, publicul său adorator, simbolizează respectul adus lui Robinson, văzut ca un Crist al sportului afro-american.

Boxul, sport al onoarei și al respectului, a fost admirat de Basquiat, care, în 1981, și-a pictat figura triumfătoare în ring. Acești eroi ai culturii afro-americane au inspirat lucrări caracterizate de trăsături esențiale, picturi ce eternizează realizările lor sportive și umane.

În mod ironic, Basquiat considera propria viață ca fiind un sport de contact, iar ritmul său frenetic de muncă adesea reflecta intensitatea fizică a sportivilor. Deși nu practica sportul direct, arta lui reușea să captureze acel dinamism, un fel de competiție nesfârșită cu sine însuși și cu sistemul.

Desen dedicat lui Jesse Owens

Jesse Owens a fost unul dintre primii sportivi capabili să accelereze procesul de egalitate socială. „Fulgerul de abanos” a participat la Jocurile Olimpice de la Berlin, în 1936, competiție pentru care avea să rămână celebru.

În calitate de atlet afro-american, a subminat planurile lui Hitler, urcând pe cea mai înaltă treaptă a podiumului în patru discipline diferite, spulberând mai multe recorduri.

Forța fizică demonstrată de Owens la Olimpiadă, într-o perioadă istorică în care conceptul de rasă era puternic înrădăcinat, l-a inspirat pe Jean-Michel Basquiat să creeze lucrarea „Dark Race Horse”.

Pictura, cu un fundal negru, reprezintă un detaliu anatomic al lui Jesse Owens: piciorul capabil să înfrunte propaganda nazistă.

Arta lui Basquiat s-a bucurat de un succes fulgerător, aducând o influență remarcabilă asupra culturii pop și a lumii artistice în general. Tablouri precum „Flexible” și „Hollywood Africans” sunt considerate capodopere ale neo-expresionismului.

Povestea de dragoste cu Madonna

Relația dintre Jean-Michel Basquiat, supranumit „enfant terrible” al street-art-ului, și viitoarea Regină a Pop-ului a fost o poveste de dragoste trăită între galerii de artă și cluburile exclusiviste din New York.

Deși romanța a durat doar câteva luni, impactul pe care l-a avut asupra vieților și carierelor lor a fost imens. Amândoi au găsit inspirație în dragostea lor, care s-a reflectat în arta vizuală a lui Basquiat și în muzica Madonnei.

„Adesea mă trezeam și îl găseam nu în pat, lângă mine, ci treaz, concentrat pe pictat, la 4 dimineața, cu fața la un centimetru de pânză, într-o stare de transă”

- Madonna

Unul dintre motivele pentru care artista ar fi încheiat relația cu Basquiat ar fi fost reprezentat de consumul exagerat de heroină la care se angaja tânărul artist, consum care avea să-i aducă sfârșitul timpuriu copilului teribil al Americii.

A trăit o viață intensă și a lucrat neîncetat, de multe ori ignorând semnele de epuizare și stres: la 27 de ani, s-a stins din viață din cauza unei supradoze.