Gata, Vinicius Jr. nu ia Balonul de Aur, nici Real Madrid, cred că e momentul ca trofeul să nu se mai decerneze. Nicio ironie, a ajuns un premiu atât de râvnit și de câștigat pe nedrept încât nici măcar nu glumesc.
Supărarea clubului din Madrid, care a decis să nu-și trimită reprezentanții la soirée-ul de decernare a trofeului Ballon d'Or de la Paris, sună tare ofensator pentru ceilalți fotbaliști aflați în cursă. Complexul de superioritate al madrilenilor lovește într-un context puțin absurd - El Clasico tocmai s-a terminat 4-0 pentru entuziasta Barcelonă.
E ca și cum Realul, nu neapărat Vinicius Jr., ar spune lumii întregi că dacă aceasta nu se rotește după Madrid, poate să se ducă direct naibii, cu Rodri, Kane sau Saka sau cu ce alte nume neimportante or mai fi acolo, pe lista cu candidații la Balon.
Realul a rămas acasă, cu cei 50 de oameni care ar fi trebuit să facă parte dintr-o delegație de altfel merituoasă și impresionantă. Dar au învins orgoliul și acea gândire care spune că, peste atâtea trofee cucerite pe drept, pe teren, mai trebuie să vină un trofeu, și mai mare, și mai poleit, care să valideze și să supravalideze virtuțile unui fotbalist.
În fiecare an, cineva e mulțumit, altcineva contestă și tot în fiecare an ne aducem aminte mai degrabă de toate nedreptățile înregistrate de-a lungul istoriei decernării acestui premiu decât de câștigătorii „pe bune” ai acestuia. De ce l-a primit Leo Messi și când nu-l merita? De ce nu l-a luat Lewandowski? Dar Erling Haaland?
Anul acesta, Real Madrid, prin neprezentare, a creat vâlvă mai mare decât dacă Vinicius ar fi urcat pe podium și ar fi primit trofeul. Și asta n-ar fi fost nicio problemă. Dar acest boicot, acest dispreț profund înseamnă că în ochii conducătorilor clubului spaniol niciunul dintre ceilalți nominalizați nu merită aplaudat, onorat, lăudat, celebrat.
Balonul de Aur pare a fi bun doar dacă e la Real Madrid. În rest, e o jucărie stricată, care ajunge la Rodri și la Manchester City, de parcă ar fi vorba despre un personaj și un club din lumea a șaptea a fotbalului.
E o aroganță nemăsurată și totuși atât de meschină, care amărăște o seară festivă. Și exact aceasta e întrebarea: Balonul de Aur mai contează atât de mult? Când mândria ajunge să vorbească mai tare decât sportul în sine, parcă totul tinde să cadă într-un derizoriu trist și penibil.
{{text}}