O seară tristă

Am văzut decernarea Balonului de Aur printre picături. La propriu și la figurat. În sensul în care pe tot drumul atlantic dintre Insulele Canare și Madeira a plouat în draci, iar nava pe care mă aflam s-a războit din greu cu valurile. Din cauza cărora transmisia Balonului s-a întrerupt de mai multe ori, de unde și aprecierea de seară tristă.

Așa am ajuns speriat și nedormit la Funchal, capitala Madeirelor (4 insule), oraș în care s-a născut Cristiano Ronaldo. Casa respectivă nu mai există sau nu am găsit-o eu.

În zonă însă CR7 a deschis un hotel și un muzeu, în fața cărora firește că nu am ratat ocazia să mă fotografiez lângă statuia superstarului portughez. A trebuit să stau la rând preț de un sfert de ceas.

Seara a mai fost tristă și pentru că, dac-aș fi decis eu, i-aș fi înmânat trofeul lui Vinicius, fără a contesta în vreun fel calitățile și meritele laureatului Rodri. Doar că, să-mi fie cu iertare!, brazilianul mi-a plăcut în mod special.

Cum să zic, subiectiv fiind, l-am considerat mai lider, asta dincolo de fițele și de simulările lui. Iar Vini a strălucit, atenție!, lângă monștri sacri de talia lui Carvajal și Bellingham, ca să îi enumăr numai pe coechipierii de la Real, candidați la istorie și la legendă.

Acum, ca să fiu sincer până la capăt, poate și ușor nostalgic?, i-aș fi dat Ballon d'Or lui Messi pentru a 9-a oară! Deoarece piticul Lionel Andres Messi Cuccittini continuă să facă la 37 de ani împliniți (pe 24 iunie) minuni în tricoul lui Inter Miami. Să marcheze la foc automat și să servească assist-uri de geniu.

Altfel spus, subscriu la vorbele lui Guardiola, care declara în 2023 că ar trebui să fie două Baloane de Aur anual, unul oferit permanent lui Messi în ideea că sezonul cel mai slab al acestuia tot e mai bun decât cel mai reușit al oricărui alt jucător. Și, zău așa, dacă nici Guardiola nu știe cu ce se mănâncă fotbalul!

În fine, aroganța Realului Madrid, care a refuzat să participe la manifestarea de la Théâtre du Châtelet din Paris pe motiv că Rodri a ieșit înaintea lui Vinicius, a stricat și mai rău seara.

Tocmai pentru că a câștigat atâta, Real trebuia să arate că a învățat să și piardă. Din păcate, n-a arătat și și-a atras, prin mitocănia gestului, numeroase ironii și critici. Îndreptățite.

Să-ți închipui, precum Florentino Perez și ciracii săi, că fotbalul începe și se termină cu Real Madrid nu e doar un semn de nepermisă trufie. Ci și, îmi mai cer o dată scuze, de mare prostie chiar și atunci când discutăm, ca aici, de clubul cel mai ajutat vreodată de arbitri. Privilegiat. De aceea și detestat de mulți sau măcar contestat.