De ce s-a prăbușit Real Madrid în acest sezon: criza albilor în 6 puncte

3 goluri încasate de la AC Milan, 4 de la Barcelona. Real Madrid suferă în acest sezon, în care pare incapabilă să găsească echilibru defensiv și constanță în rezultate. Problema transcende apariția lui Kylian Mbappe în primul „11” și pierderea lui Toni Kroos. Campioana Europei și a Spaniei a fost adusă în această poziție de un cumul de factori, începând cu deciziile lui Carlo Ancelotti, continuând cu prestațiile jucătorilor și faptul că șefii de pe „Bernabeu” au lăsat echipa descoperită pe mai multe poziții.

În primul rând, defensiva blanco continuă să fie făcută franjuri meci de meci, indiferent de competiție, indiferent de adversar. Această problemă persistă de câteva luni și a fost parțial mascată de prestațiile supraomenești ale lui Thibaut Courtois, acum accidentat.

Analiză | Ce nu funcționează la Real Madrid în acest sezon

În acest sezon, Real Madrid a permis o medie pe meci de 9,7 șuturi spre propria poartă, 38,4% dintre acestea cadrate. În meciuri consecutive pe „Santiago Bernabeu”, Barcelona a expediat 15 (!!) șuturi spre poarta lui Andriy Lunin, AC Milan 13.

Spre comparație, Barcelona (lider în Spania) își limitează adversarele la 8,4 șuturi pe meci în medie, iar Liverpool, lider în Champions League, la 9,57, însă mai puține dintre ele (35,3%) cadrate.

Dar ce nu funcționează, concret, la Real Madrid? Cum poate fi atât de vulnerabilă o echipă înțesată de vedete?

1. Lipsa de coerență tactică

În primul rând, echipa lui Carlo Ancelotti are probleme structurale pe tranziția negativă și pe atacurile poziționale ale adversarilor. Blocul defensiv pus la cale de Ancelotti este lipsit de coerență: jucătorii ofensivi stau sus, dar nu fac presing organizat. Echipa nu este compactă, iar linia defensivă nu face pasul la ofsaid, pe modelul Barcelonei.

Un exemplu rapid, din startul meciului cu Milan de seara trecută.

Mbappe, Vinicius și linia mediană stau sus, dar apărarea nu. Defensiva blanco rămâne jos, în propria jumătate. Între compartimente se cască spații uriașe, simplu de exploatat de adversari. Din 2-3 pase, jocul se mută în jumătatea Realului, iar apărarea rămâne descoperită.

De altfel, presingul nu a fost niciodată punctul forte al Realului condus de Ancelotti. Cele mai mari rezultate din istoria recentă a echipei au venit în sezonul 2021/2022, când Ancelotti și-a instruit echipa să se apere jos și să lovească pe contraatac, profitând de viteza extremelor și de abilitățile de recuperare ale unor jucători precum Camavinga și Valverde. Să fie asta soluția și acum?

2. Pasivitatea lui Kylian Mbappe

Kylian Mbappe, nu până demult considerat cel mai bun fotbalist al lumii, a fost singurul „implant” realizat de Real Madrid în vară. Utilizat central, ca număr 9 - cel puțin pe hârtie -, francezul a înscris 8 goluri în 15 apariții, un randament decent, mai ales dacă ne gândim că nu a avut mult timp pentru acomodarea la un alt vestiar, o altă cultură, o entitate cu alte așteptări față de PSG.

Problema este că Mbappe nu îndeplinește atribuțiile unui număr 9. „Are nevoie de timp, dar trebuie să învețe să joace ca un număr 9”, consideră Thierry Henry.

Fostul mare atacant francez și-a susținut afirmațiile prezentând la CBS Sports mai multe faze de joc din Real Madrid - Milan.

În fiecare dintre acestea, jucătorul Madridului care se demarcă în spatele apărării adverse este Jude Bellingham. Pasiv, imobil, Mbappe cere și așteaptă mingea în zona centrală, între jucătorii adverși, unde efectul lui este minim.

„De cele mai multe ori, Bellingham este cel care încearcă să se demarce, care aleargă în spatele apărării adverse. Uitați-vă ce face numărul 9”, spune și arată Henry.

Ceea ce a prezentat Henry este o temă recurentă a acestui sezon. Se întâmplă mult prea des ca Mbappe să NU facă demarcările aferente unui număr 9, preferând să aglomereze zone unde îi este fizic imposibil să fie eficient, precum banda stângă, unde operează (și) Vinicius.

Ce crede Henry că e de făcut? „Să alerge. Să alerge în spatele apărării, atunci când linia defensivă stă sus”. Momentan, la nivel de implicare, Mbappe înregistrează restanțe serioase.

3. Banda dreaptă e pradă sigură

În prelungirile meciului cu Villarreal de pe 6 octombrie, când Dani Carvajal s-a prăbușit pe gazon și urla de durere, printre fanii Realului au încolțit două motive de îngrijorare: cât de serioasă este accidentarea lui Carvajal și... are cine să-l înlocuiască?

Rezerva lui Carvajal era Lucas Vazquez, un jucător bun de lot, dar croit pentru alt rol decât cel de fundaș dreapta, având în vedere vulnerabilitățile lui defensive, deficiențele de viteză și forță.

Între timp, grijile s-au concretizat. Vazquez a fost complet depășit în toate meciurile tari ale Realului, cu Dortmund, Barcelona și AC Milan. Contra galben-negrilor l-a pierdut din marcaj pe Gittens, în celelalte meciuri Raphinha și Rafael Leao l-au făcut să pară un simplu jalon.

Sigur că asta nu va eradica slăbiciunile lui Vazquez, dar fundașul Realului are nevoie de un mijlocaș lateral / o extremă dreapta care să coboare, să-l dubleze și să-i sprijine eforturile pe faza defensivă.

Rodrygo pare soluția la îndemână, un jucător care de-a lungul timpului s-a mai sacrificat pentru binele echipei. Contra Barcelonei, o problemă musculară l-a ținut pe tușă. Cu Milan, brazilianul a jucat puțin, 20 de minute pe final. Cu el pe teren, Milanul nu a mai înscris.

• La faza golului 3 cu Milan, în momentul în care Leao preia în jumătatea Realului, Brahim Diaz (încercuit cu alb) îl privește dezinteresat, Jude Bellingham (încercuit cu negru) se află în cealaltă jumătate de teren, iar Vinicius și Mbappe nici măcar NU apar în cadru!

4. Autosuficiența și superficialitatea

Două caracteristici care i se potrivesc de minune lui Aurelien Tchouameni, „închizătorul” de 80 de milioane de euro cumpărat pentru a fi urmașul lui Casemiro.

În cei doi ani petrecuți la Madrid, internaționalul francez nu a demonstrat că se ridică la nivelul lui Casemiro la niciun capitol relevant postului pe care-l ocupă: nu este un recuperator de elită, nu închide spațiile, nu oferă niciun fel de siguranță defensivei.

Faza golului de 1-2 din Real Madrid - AC Milan este elocventă. Previzibil, superficial, Tchouameni îl caută pe Vinicius cu o pasă scurtă, în propria jumătate de teren. Fofana îl citește și interceptează.

Pulisic și Morata îl scot ușor din joc pe Tchouameni cu un 1-2 și avansează până în careul advers, unde este servit Rafa Leao. Portughezul preia, îl evită simplu pe același Tchouameni și îl întinde pe Lunin cu un șut puternic, la firul ierbii. Ucraineanul respinge în față, Morata vine din spate și înscrie.

În momentul șutului expediat de Leao, Morata era lângă Tchouameni. Francezul nu s-a repliat, ci a privit cu seninătate cum Morata aleargă spre balon. Același lucru îi poate fi reproșat și lui Federico Valverde. Amândoi au fost înlocuiți la pauză.

Tchouameni purtase o parte din vină și la golul de 0-1. Parcă pierdut, francezul l-a lăsat pe Malick Thiaw să sară de lângă el și să înscrie cu capul din cornerul executat de Pulisic.

La 1-2, publicul de pe „Bernabeu” începuse să-l huiduie pe Tchouameni la fiecare atingere. Un protest nu neapărat față de greșeala acestuia, ci față de apatia lui.

5. Marginalizarea sângelui proaspăt

Era minutul 65 în meciul cu AC Milan. Endrick și Arda Guler, doi dintre cei mai promițători tineri fotbaliști ai Realului, dacă nu din lume, priveau descumpăniți către cele petrecute pe teren. Staff-ul îi trimisese la încălzire, dar niciunul nu a fost aruncat în luptă.

A trecut o lună și jumătate de la ultimul meci în care Arda Guler a primit mai mult de 45 de minute pe teren. Endrick stă chiar mai rău, fără meci jucat în ultima lună, rezervă neutilizată în 5 partide consecutive, indiferent de competiție.

Incisivitatea lui Endrick, creativitatea și viziunea lui Guler sunt câteva dintre armele la care Carlo Ancelotti se încăpățânează să nu apeleze, indiferent cât de rău joacă titularii lui.

Este o situație care creează rumoare în rândul suporterilor și al conducătorilor.

6. Ratări în serie în mercato

În vară, Real l-a ratat pe Leny Yoro, pentru care a supralicitat Manchester United, i-a pierdut pe Nacho (plecat în Arabia Saudită) și Joan Martinez, cel mai promițător fundaș central din Academie, accidentat grav la genunchi. Care a fost reacția conducerii?

Ei bine… nu prea a fost. Ancelotti a fost lăsat cu numai doi stoperi, Eder Militao și Antonio Rudiger, în condițiile în care David Alaba este indisponibil pe perioadă nedeterminată, iar Jesus Vallejo există în lot doar cu numele.

Cu doar doi fundași centrali la dispoziție, permutările pe care le-ar putea face italianul sunt limitate. În mod normal, Militao ar fi fost o variantă pentru suplinirea accidentatului Dani Carvajal, dar o astfel de mutare ar lăsa un gol uriaș în ax. Singura soluție ar fi coborârea lui Tchouameni lângă Rudiger, numai că francezul a lăsat de dorit prin evoluțiile lui din acest sezon. Pe deasupra, s-a și accidentat în eșecul cu Milan.

Ancelotti speră ca șefii să intervină în mercato de iarnă, dar nu a primit nicio promisiune în acest sens. Mai multe poziții sunt descoperite și asta nu-i poate fi reproșat tot antrenorului.