Top alimente care ne pot îmbunătăți viața sexuală, de la Cristian Mărgărit, nutriționist cu o experiență de peste 20 de ani: „În loc să căutăm să creștem testosteronul, mai bine eliminăm lucrurile care îl scad”

EPISODUL 19. Invitatul de astăzi al emisiunii Health Talks by GSP este Cristian Mărgărit, nutriționist cu o experiență de peste 20 de ani în domeniu și colaborator al clubului Farul, care explică importanța alimentației pentru a trăi mai mult și mai bine, pentru creșterea testosteronului și a performanțelor sexuale

- Bine ai venit, Cristian!

- Bine v-am găsit.

- Pentru început, spune-ne, te rog, cum ți-a venit ideea să lucrezi în acest domeniu?

- În adolescență am fost un copil foarte, foarte slab și creșteam repede, iar oasele și mușchii rămâneau în urmă. Așa am început să învăț despre nutriție în contextul creșterii în greutate și m-am chinuit foarte mult să cresc în greutate. Apoi, sigur că trece timpul, liceu, facultate, mergi la sală și aceste informații se tot acumulează. Am mers și într-un mediu academic să învăț efectiv științific ce se întâmplă. Am făcut și mai multe cursuri. Momentul în care nutriţia a trecut pe primul loc a fost când m-am accidentat şi am stat la pat patru luni. Am început să învăț mult, mult mai serios, să mă concentrez pe asta și cred că am reușit așa ușor să acumulez și informații și cunoștințe și experiență practică.

- Față de acum 20 de ani, au fost idei care ți s-au schimbat în ceea ce priveşte nutriția?

- Se schimbă și aceste idei, știința progresează și apar noi și noi studii, dar o să spun un mic paradox, tot citind cărți de nutriție sau de sport, inclusiv în anii ‘70-‘80, chiar românești, discutând cu antrenori sau cu sportivii de performanță care au făcut zeci de ani sport sau au antrenat, aceste trenduri sau idei revin. Adică anumite metode care azi sunt considerate absolut revoluționare, cum ar fi oțetul de cidru, erau aplicate de zeci și zeci de ani. Apar foarte multe idei noi, dar lucrurile de bază sunt cam aceleași. Orice sportiv trebuie să acopere întâi baza și abia apoi să caute metode magice. Ca o concluzie, principiile rămân aceleași, dar cu mici floricele pe aici pe acolo. Mai ales partea de individualizare a crescut mult în ultimii ani. În plus, au apărut multe device-uri, multe aparate medicale accesibile care oferă informații suplimentare. Ele pot fi aplicate și pe partea de nutriție, nu doar pe partea de antrenament și odihnă.

Cristian Mărgărit: „Avem nevoie de grăsimi sănătoase”

- Care ar fi aceste principii de bază care se potrivesc oricărui sportiv? Şi care ar fi diferenţele faţă de un om obișnuit?

- Sportivul are niște cerințe speciale, în primul rând energetice. Atât antrenamentul, cât și jocul, necesită o cantitate de energie pe care organismul să o poată elibera în timpul efortului, în timpul evenimentului sportiv. Și atunci trebuie să asigurăm în primul rând această parte de energie și avem cele două surse de energie, carbohidrați și grăsimi. Și, evident, în funcție de sport, dar şi de postul din teren, proporția poate să difere puțin. Apoi trebuie să își asigure recuperarea după antrenamente, trebuie să asigure performanța în timpul evenimentului sportiv și, desigur, prevenirea accidentărilor, imunitatea și, într-un final, sănătatea generală. Viața sportivă este de obicei scurtă și vrem ca acești sportivi cu care lucrăm să aibă o viață sănătoasă și bună și după ce încheie cariera sportivă. Dar, în primul rând, suntem centraţi pe performanță și apoi pe sănătatea.

- La omul obișnuit cum este?

- Este invers. Omul obișnuit poate vrea să arate bine, vrea să se simtă bine, să aibă energie pentru activitățile lui obișnuite și, bineînțeles, la un moment dat își dă seama că e bine să se gândească și la sănătatea pe termen mediu și lung și, atunci, cantitatea de energie este mai mică, proporția de nutrienți este diferită. Momentul când mănâncă anumite alimente este diferit.

- Care ar fi proporția unei farfurii între proteine, carbohidraţi și grăsimi la un sportiv?

- La fotbalişti, eu merg undeva între 1,1-1,2 de grame de proteină pe kilogram corp. Apoi undeva la 30% din totalul caloriilor sunt grăsimi și restul carbohidraţi. Nu dau o cifră exact pentru că depinde mult de vârstă, de tipul de antrenament, numărul de antrenamente pe zi, sunt multe lucruri de luat în calcul. În mai toate sporturile s-au neglijat grăsimile sănătoase foarte mult timp, dar grăsimile sănătoase țin testosteronul acolo unde trebuie. În plus, reprezintă o sursă de energie.

Cristian Mărgărit: „Excesul de proteină este dăunător pentru lungimea vieții”

- De câte proteine are nevoie un bărbat obişnuit care practică sportul de două-trei ori pe săptămână? Consumul excesiv de proteine poate să îi facă rău corpului?

- Excesul de proteină este dăunător pentru lungimea vieții. S-a constatat în mai multe studii că excesul de proteine poate să scurteze viața. Sigur că pe termen scurt și chiar mediu, o cantitate de proteină, să spunem, de 1,5, chiar 2 grame pe kilogram corp, reprezintă un avantaj. Construiește masa musculară, această proteină te ajută să controlezi foamea mult mai bine, excesul nu prea se depune sub formă de grăsime și atunci, sigur că proteina la o persoană obișnuită este undeva mai sus. Dar în același timp, repet, pe termen lung nu este bine să exagerăm cu aportul de proteine. Sunt anumiți aminoacizi, cum ar fi metionina, de exemplu, care în studii este legat foarte clar de scurtarea vieții. Deci dietele cu restricție de metionină ajută la prelungirea vieții. Același lucru este avalabil și pentru carbohidrați sau grăsimi, orice exces dăunează.

- Ce înseamnă exces?

- Asta este o discuție extrem, extrem de largă. În primul rând, dacă depășești numărul de calorii, atunci organismul se uzează. Dacă depăşeşti numărul de calorii, e clar că ai un exces de proteine, grăsimi sau carbohidrați. Dar, e mult mai important modul de gătit. Foarte multă lumea se referă doar la totalul calorilor, poate proporția de nutrienți. Dar una este să mănânci, de exemplu, 200 grame de carne de vită arsă pe grătar, cum se mănâncă în România de multe ori, și alta este să mănânci într-o ciorbă de văcuță. Ciorba de văcuță fiind, evident, mult mai sănătoasă decât acea arsură. La fel și cartoful, ca să dăm un exemplu. Una este să mănânci un cartof prăjit, cu grăsime oxidată și radical liber. Și alta este să mănânci un cartof fiert sau piure.

- Care ar fi limitele de proteine pe kilogram corp în care ar trebui să se încadreze un bărbat?

- Poate să meargă și până la 2 grame pe kilogram corp dacă face mişcare, sport, în mod regulat. Eu pornesc în dietele mele de la jumătate proteină animală, jumătate vegetală și apoi văd cum se simte. Unii oameni se simt mai bine cu mai multă proteină animală, unii oameni se simt mai bine cu mai multă proteină vegetală. Ţine şi de preferința individuală, de gust și de modul cum răspunde organismul.

- Limita inferioară care ar fi?

- Limita inferioară o întâlnim mai ales la vegetariani și vegani. Ei stau undeva pe la 0,7, se duc poate spre un gram de proteină pe kilogram corp, dar consider că este cam puțin. Acest sedentarism atât de des întâlnit în timpurile noastre trebuie combătut cumva și o cantitate mai mare de proteină te ajută să menții mai bine masa musculară, chiar dacă nu faci suficient sport sau intensitatea nu este optimă.

Cristian Mărgărit: „Și proteina vegetală este valoroasă”

- E adevărat că proteina vegetală e mai puţin valoroasă ca proteina animală?

- Nu neapărat, acesta este mai degrabă un mit. Și proteina vegetală este valoroasă, mai ales că noi nu mâncăm o singură sursă de proteine vegetale. Această combinație vine natural în dietă și nu trebuie făcută neapărat la fiecare masă. Dacă, în medie, într-o săptămână, le-ai combinat bine, ești în regulă. Deci nu trebuie combinat neapărat șapte tipuri de proteină la fiecare masă. Este destul de ușor realizabilă povestea asta. Deci mitul ăsta a cam picat. Sunt avantaje și dezavantaje pentru ambele situații. Vegetarienii sau veganii își pot asigura mai greu proteina, există riscul pentru anumite deficite, de anumiţi aminoacizi. Dar pentru ei este mult mai simplu să-și asigure cantitatea de fibre necesară.

- Despre fibre se vorbeşte destul de puţin în diete. Care ar fi minimul de care ar avea nevoie un om obișnuit?

- Cartea spune că trebuie să mergem la 20-30 de grame de fibre pe zi. Impactul principal al fibrelor este asupra microbiomului, asupra florei intestinale. În general, ideea ar fi să avem un microbiom bine întreținut, începând din gură și până la capătul celălalt.

- Ce afectează cel mai rău microbiomul?

- Alcoolul, conservanții, îndulcitorii artificiali, prăjelile, zahărul, făinoasele. Dacă eviţi aceste lucruri, ai un microbiom sănătos, chiar dacă mănânci mai puţine fibre.

Cristian Mărgărit: „Postul intermitent nu e pentru toată lumea”

- Ce putem face dacă microbiomul nostru este afectat după un regim alimentar haotic şi nesănătos?

- Soluția reală este pauza alimentară urmată de hrănirea corectă. De ce pauza alimentară? Pentru că vrei să golești tubul digestiv. Aici e o discuție foarte largă. Pauza alimentară sau postul intermitent, fastingul, nu este pentru toată lumea, nu trebuie făcută oricum, după ureche sau de capul nostru.

- Postul intermitent a fost la mare modă mulţi ani. Acum am văzut că au început să apară studii care să spună că nu este indicat pentru toată lumea și, mai ales, pentru cei care vor să crească în masă musculară.

- Era clar de la bun început. Cred că primul meu articol despre postul intermitent e scris prin 2009. Deci eu am deja 15 ani de experiență cu acest stil de alimentație. Nu este nou. A fost nou din punctul ăsta de vedere al modei, al trendului, al faptului că social media împrăștie foarte repede informațiile și toată lumea a crezut că e o mare descoperire și că acum s-a inventat.

Cristian Mărgărit, despre alcool

- Ce părere ai de alcool?

- Alcoolul e cea mai eficientă sursă de energie pentru corp. Noi am vorbit de carbohidrații, grăsimi, dar alcoolul este pe primul loc. E o moleculă foarte simplă care răpește tot metabolismul. De asta este și atât de periculos. Când este adus în corp intră cu prioritate pe toate căile metabolice și, din păcate, are și foarte multe efecte negative. Eu nu recomand la sportivi. Știu că anumiţi sportivi consumă după meciuri sau înainte. Se tot vorbește despre paharul de vin. Studiile recente arată că nu prea ai beneficii la acel pahar de vin. Iar dacă sunt, sunt foarte, foarte reduse și doar în anumite situații.

- Am citit studii care arată că efectele negative, cel puţin asupra creierului, apar de la prima înghiţitură.

- Aşa e. Dar nu cred că acel pahar pe zi ar fi chiar criminal. Cred că este acceptabil, tolerat cumva de corp. Nu recomand. Eu nu beau, de exemplu, dar pentru cine vrea, o cantitate mică nu este chiar atât de periculoasă. Da, are un efect nociv și asupra ficatului și asupra neuronilor, dar efectul ăsta este destul de mic. Nu e ca și cum dacă nu beau alcool deloc, voi trăi mult mai mult decât altul care a băut un pahar pe zi.

Cristian Mărgărit: „La sporturile individuale avem oameni mai disciplinați”

- Revenind la colaborarea cu Farul, poți să ne spui cât de greu este să lucrezi cu un lot de jucători, fiecare cu personalitatea lui, cu temperament și corp diferite.

- Cred că prima condiție este să-ți placă, mie îmi place foarte mult ceea ce fac, îmi place de ei ca oameni, așa îmi place să lucrez cu ei. Într-adevăr, acea nutriție de grup este mult mai complexă decât nutriția individuală. La sporturile individuale avem oameni mai disciplinați, trebuie să recunoaștem, și cu care se lucrează mult mai ușor. Când vine vorba de grup, ai mai multe componente. Avem o componentă de nutriție a comunității, a grupului, meniurile pe care le mănâncă ei când sunt împreună. Avem apoi o componentă de educație nutrițională. Eu vreau ca acești sportivi să respecte aceste reguli și când sunt acasă. Și, bineînțeles, mai am o componentă de nutriție individuală despre care vorbeai tu. Am discuții individuale, iar pe baza analizelor medicale, a diferitelor măsurătorilor, se concepe un plan individualizat. În acest plan se ține cont și de preferințele jucătorului, dar și de posibilități sale. Pentru că sunt, de exemplu, juniori sau copii care vin din medii defavorizate şi pui altfel problema pentru nutriție în acest caz. La Farul, avem noroc că domnul Hagi a gândit de la început acest lucru și putem să dăm aceeaşi alimentație de performanță chiar și juniorilor. În alte părți nu se întâmplă acest lucru.

- Cum e colaborarea cu domnul Hagi?

- Multă lume îl vede pe dânsul doar în momentele de la interviuri sau de agitație din timpul meciului. În privat este cu totul altă persoană. Cunoaște foarte multe lucruri și cunoaște foarte multe detalii legate inclusiv de nutriție, nu mai zic de pregătirea fizică și de fotbal. N-are rost să discutăm, e la vârf. La Academie se acordă o atenție mare la detalii, la ingrediente, la modul de gătit și e o negocire permanentă între mine, domnul Hagi, bucătar, jucători, medic, antrenor. Eu sunt pe principiul morcovului, adică să-i prezint avantajele unei situații sau ale unei opțiuni. Nu sunt pe principiul pedepselor.

Cristian Mărgărit: „Drăguș m-a impresionat”

- Poți să ne dai un exemplu de fotbalist foarte disciplinat și care are grijă de corpul său și prin nutriție, și prin recuperare.

- Eu am avut noroc. La noi, fiind crescuți în Academie de mici, sunt destul de disciplinați, această disciplină se instalează de la cea mai fragedă vârstă. Dar, ca să-ţi dau un exemplu, m-a surprins foarte mult Denis Drăguș. La finalul unui cantonament în Turcia, eram la ultra-all-inclusive, l-am rugat pe domnul Hagi să-i lase să mănânce ce vor. Văzuseră tot cantonamentul tăvi uriașe cu dulciuri, cu tot felul de nebunii. Și le-am zis că pot mânca orice la ultima masă. Pentru că până atunci, regimul a fost unul strict, de sportivi, regim foarte curat. Și, bineînțeles, și-a luat fiecare ce a vrut. Unul prăjituri, altul cartofi prăjiți, iar Drăguș era cu pieptul de pui, orez, salată. Şi era încă junior, nu mai ştiu cât avea, 18-19 ani. Şi atunci mi-am dat seama că o să ajungă departe. Cu atitudinea de a fura fotbalul, cum se zice, n-ai cum să ajungi departe. Și asta e valabil la toate cele trei capitole, antrenament, nutriție și odihnă. În România, cred că lipsește foarte mult această disciplină, această gândire că e meseria ta și, până la urmă, te furi pe tine.

- Ai vorbit de Denis Drăguș, aș vrea să te întreb de alt Denis, Alibec. Ai lucrat și cu el, tu îl cunoşti mai bine, cât de disciplinat este el? Pentru că mereu se spune despre Alibec că are kilograme în plus.

- Eu l-am cunoscut mai târziu, nu ştiu cum era în tinereţe. Am cunoscut un băiat foarte bun și un sportiv disciplinat, foarte interesat de acest domeniu. Chiar şi când era plecat în ţările arabe, îmi scria câteodată să-mi ceară sfatul. Deci percepția mea, lucrând direct cu el, este foarte diferită de ce văd în comentarii pe social media sau de ce spun oamenii. Apropo de greutate, Denis are o masă musculară foarte mare, dacă îl vezi fără tricou, are pachete, cum se zice. Noi le măsurăm sportivilor procentul de grăsime din corp și suntem extrem de exigenţi la Farul. Ca să vă faceţi o idee, Ronaldo zice că are 7% procent de grăsime, iar noi am pus o limită de 10%. Când am venit eu prima oară în domeniu trăgeam așa până spre 14-15%, eram mai permisiv, am dus la 12% și acum targetul nostru este să fim sub 10%, ceea ce este foarte, foarte bine pentru fotbal.

- De-a lungul colaborării, ai avut și fotbaliști care nu au fost atât de interesați de acest aspect. Cât de greu este să îi faci să fie atenţi la alimentația lor și să nu-i strice pe ceilalți?

- În timp, ajung ei singuri la concluzia că e bine să se ocupe și de acest domeniu. Văd la un moment dat că nu mai fac față. Nu mai fac față pe teren, nu mai fac față la antrenamente, nu fac față la probele fizice. Mulți dintre ei vin cu un genetic foarte bun și se bazează pe asta, mă refer acum strict la parametrii de performanță sportivă, rezistență, viteză, etc. Mulți dintre ei vin și cu un talent extraordinar și atunci încearcă să-şi fure meseria, să o facă doar din talent, dar vede ulterior că nu așa se face treabă. Dar daunele astea acumulate în adolescență, în prima parte a carierei, se vor vedea mai târziu, în accidentări, în scurtarea carierei. Dacă ești deștept sau ai fost bine educat de la început și ai făcut toate lucrurile astea bine, îți vei maximiza și durata carierei și performanța.

Cristian Mărgărit, despre diferențele dintre fotbalistul român și cel de afară

- Cât de mult îl ajută pe un fotbalist alimentația să prevină accidentările și să se recupereze după o accidentare?

- Bineînteles, nu poţi controla toate accidentările. Noi aplicăm principii în nutriție pentru a preveni în primul rând afecțiuni pe articulații, pe tendoane, pe ligamente, dar și cele musculare. Și se simte. Din momentul în care am început să aplicăm aceste principii, numărul total de accidentări a scăzut. Dar există şi mult hazard în fotbal, sunt și lucruri care nu depind de nutriție, de antrenament sau de antrenor.

- Există această discuție între diferența fizică dintre fotbalistul român și cei de afară. De ce crezi că fotbalistul român stă mai prost la acest capitol?

- Cea mai importantă componentă este baza de selecție. În Occident este o bază de selecție mult, mult, mult mai mare, ei şi importă foarte mulți fotbaliști. Şi noi vedem doar vârfurile de afară. Având o bază de selecţie mai mare, e normal să ajungă mai mulţi în vârf.

- Dar e şi un handicap genetic?

- Nu consider că suntem neapărat dezavantajați din acest punct de vedere. Sigur că, aşa cum zice și domnul Hagi, avem jucători care se bazează mai mult pe imaginație, pe talent, pe finețe, nu avem fizicul celor din nordul Europei, de exemplu. Cred că trebuie avută mai multă grijă de copii și mărită baza de selecție. Trebuie să mai ținem cont de încă un lucru, foarte multă lume neglijează faptul că, în România, nu mai suntem 20-22 de milioane de oameni, ca pe vremea generației de aur. Acum poate mai suntem 15 milioane, numărul de copii a scăzut și mai mult și selecția nu se mai face dintre toți. Nu se merge în fiecare școală, în fiecare sată, în fiecare localitate. Acum prindem și noi ce putem din această populație și ne ocupăm de ei cum putem.

- Există multe critici şi despre fotbaliştii crescuţi în Academia Farul şi care nu fac faţă în afară.

- Eu am două răspunsuri aici. Primul este să-mi spună criticii aceștia ce au făcut alte academii şi, al doilea, dacă nu exista această academie, ce făceau aceștii copii, cu ce se ocupau în ziua de azi? În rest, nu sunt eu în măsură să judec cât de bine a ajuns un jucător. Aceste critici sunt absolut inutile. Asta e, de fapt, problema în România, nu doar în domeniul acesta, în toate domeniile. Ne uităm prea mult la ce fac alții în loc să luăm un exemplu pozitiv și să facem și noi pe pătrățica noastră ceva. Te încălzește cu ceva că ăla a făcut sau n-a făcut? Fă și tu. Fă mai bine. Poate nu poți mai bine, poate nu ai posibilități, poate nu știi. Fă ceva spre progres. Așa, să criticăm e extrem, extrem de ușor.

Cristian Mărgărit: „Recomand pește mic de captură”

- Poți să ne dai câteva exemple de alimente necesare unui sportiv și care ar fi bune și pentru un om obișnuit?

- Toată lista de alimente sănătoase, doar că la sportiv sunt proporții diferite. E vorba de proteina de calitate, un pește sălbatic, bogat în omega 3, o carne curată de vită sau de pui, ouăle de țară sau, pe cât posibil, de la găini crescute în libertate. Mă mai gândesc la un iaurt sau o brânză de calitate. Apoi avem surse de proteine vegetale, fasole, mazăre, linte, năut.

- Despre carbohidraţi?

- Aici intervine diferenţa. Un sportiv își permite și trebuie să le mănânce în cantități mai mari. O persoană obișnuită trebuie să le consume cu măsură. E vorba de cartofi, cartofi dulci, orez, paste, fulgi de ovăz.

- Ai vorbit de pește și aş vrea să ne explici diferența dintre peștele sălbatic și cel de crescătorie.

- În primul rând, nivelul de omega 3 este mult mai scăzut la cei de crescătorie. Omega 3 cu catenă lungă, care sunt valoroși pentru noi, sunt sintetizați de niște alge, algele sunt mâncate de niște creveți foarte mici, care sunt şi ei mâncați de pești mici şi tot aşa. Se acumulează în lanțul tropic. Peştii de crescătorie sunt hrăniţi cu furaje. Din păcate, la peștele de captură se pot acumula și substanțe nocive în acest lanț tropic, celebrul mercur. Este o balanță, fiecare dintre cele două variante are avantajele și dezavantajele ei. Personal aș opta pentru peștele de captură mic. Heringul este foarte bun, macroul este foarte bun, sardinele sunt foarte bune, deci pește de apă rece, dar mic. Cu cât peștele e mai mare, cu atât riscul e mai mare pentru că a apucat să acumuleze mai multe toxine, metale grele, etc. De exemplu, tonul este sub acest risc, dar ne putem interesa de unde a fost pescuit şi să facem o alegere nu neapărat perfectă, dar măcar optimă în condițiile noastre. Toată lumea caută soluția ideală. Nu există această soluție ideală. Depinde de buget, de locul unde trăiești, de unde poți să cumperi, de gust.

Cristian Mărgărit, despre superalimente

- Evit să spun despre un aliment că este un superaliment, chiar dacă atrage foarte mult acest termen, dar poţi să ne dai nişte exemple de alimente care au mai mulți nutrienți decât altele?

- Să definim întâi ce ar însemna superaliment. Ar însemna un aliment cu puține calorii care are o cantitate mare de nutrienți, esențiali și neesențiali. Neesențiali pot fi antioxidanții, de exemplu. Dacă vorbim despre fructe, cu cât sunt mai mici și mai colorate, cu atât mai bine. E o diferență mare între niște afine de pădure, extrem de bogate în antioxidanți, și un pepene, care e uriaș, umflat cu apă. La pește, de exemplu, aș avea sardinele, ficatul de cod. De ce? Într-un pachet mic, în ficatul de cod, am foarte mult omega-3. Bine, aici este mai mult doar o declarație, nu este o realitate, pentru că nu foarte multă lume mănâncă ficat de cod. Ar mai fi brânza de capră, de la capre care chiar au păscut iarbă. Vă mai zic un superaliment, semințele de cânepă. Au și un pic de omega 3, chiar dacă de origine vegetală. Au și proteine, au și fibre și au ceva foarte important, o cantitate mare de magneziu. Acesta este extrem de necesar și, în general, deficitar în dietele obișnuite, previne crampele, accidentărilor, somnul este îmbunătățit, la fel şi nivelul de testosteron. Sigur că sportivii mai beau băuturi cu electroliți, care conțin și magneziu, dar principala mea țintă este să asigur acest magneziu din alimentație.

- Un domeniu de expertiză al tău este și nutriția pentru fertilitate și performanțe sexuale. De obicei, vedem tot felul de reclame la televizor cu suplimente care promit să îmbunătățească viața sexuală a bărbatului. Putem face acest lucru doar prin alimentație şi printr-un stil de viață sănătos?

- Sigur că se poate face prin alimentație. Din păcate, cele mai multe suplimente care promit mult sau care livrează mult se bazează pe niște falsuri. Dacă se promite mult, e clar că trebuie să suspectăm acolo o păcăleală. Dacă sunt recomandate de medic, este cu totul altă discuție. Dar să îți cumperi tu de undeva și să ai un efect din ăsta atât de puternic, e clar ceva suspect.

- La ce trebuie să fim atenţi dacă vrem să ne îmbunătăţim viaţa sexuală?

- Să știi că pentru toate domeniile astea ale sănătății lucrurile converg. Ajungem cam la aceeași dietă. Vreau să exclud chimicalele din mâncare, în special xenoestrogenii. Mâncarea păstrată în plastic, anumite tipuri de conserve, pentru că există și conserve fără BPA. Alcoolul, zahărul, prăjelile, făina albă, toate aceste calorii goale, afectează negativ fertilitatea şi performanţa sexuală.

Cristian Mărgărit, despre testosteron și cum putem să-i influențăm nivelul

- Ce alimente îmbunătăţesc nivelul de testosteron?

- Ciupercile albe, tărâţele de ovăz, semințele de in, țelina, mitul se confirmă, sfecla roșie, cruciferele, broccoli, conopida. Scoicile sunt bogate în zinc. Deci da, putem să influențăm și nivelul de testosteron prin alimentaţie. Dar, în primul rând, înainte să încercăm să-l influențăm pozitiv, să-l creștem, ar fi bine să eliminăm chestiile care îl scad. Acelea sunt mult mai periculoase. Şi le repet, alcoolul, zahărul, făină albă, prăjelile, astea reduc testosteronul și performanța sexuală. Foarte importantă aici e şi provenienţa alimentelor. O să-ţi dau un exemplu concret.

- Te rog.

- A venit un jucător după pauza asta de vară, după vacanță, cu analizele perfecte, cu testosteronul foarte bun. Zic, o fi luat ceva. L-am luat direct, l-am luat tare: ce ai făcut în vacanță? Zice: n-am fost nicăieri, am fost la ai mei, la ţară și am mâncat numai din grădină. Și a venit cu analizele beton. Iată. Simplu. Adică s-a simțit în 2-3 săptămâni.

Cristian Mărgărit, despre miturile din nutriție

- În încheiere, te rog să ne spui câteva mituri legate de nutriție. Acum circulă foarte, foarte multe informații pe internet, câteodată se bat cap în cap. Care crezi tu că sunt cele mai dăunătoare mituri pe care am putea să le luăm de pe internet?

- Greu de spus. Sunt foarte multe. Primul ar fi acela că a apărut nu ştiu ce metodă excepțională, că s-a inventat ceva nou, că un american cu barbă și care vorbește frumos pe TikTok a inventat ceva nou. De obicei, metodele astea nu funcționează sau funcționează parțial, au și efecte negative și din punctul meu de vedere nu ar trebui aplicate. De asemenea, mitul slăbirii rapide. Slăbești repede 10 kg într-o lună, e o licitație cu care program, cu care nutriționist, cu care antrenor slăbești cel mai rapid. E cea mai mare daună pe care poți să o faci organismului tău. Ce se dă repede jos se va pune repede la loc. E vorba de schimbarea modului de viață, pas cu pas. Un alt mit ar fi că toată această tehnologie ajută cu adevărat. N-am nimic împotrivă dacă cineva vrea să stea conectat zi și noapte la inele, ceasuri, senzori pe ureche, senzori la subraț. Dar nu ajută atât de mult cât ai crede. Mă refer la cei care nu sunt sportivi de înaltă performanță, ci la amatori, nu e o diferență colosală.

- Ne poți recomanda o carte sau un specialist pe care am putea să-l urmărim?

- Sunt întrebat foarte des. Cred că oamenii interesaţi de acest domeniu trebuie întâi să pornească de la o bază, să învețe lucrurile de bază, să-și ia cărțile de bază, de nutriție umană sau de nutriție sportivă și apoi să acumuleze. Deci să nu mergi pe imagine, asta ar fi ideea. Să mergi pe știință, să mergi pe dovezile științifice și mai puțin pe imaginea din social media. Vedem foarte mulți influenceri care repetă ce văd pe la americani. Dacă ai fi de față şi i-ai lua la întrebări, n-ar fi în stare să-ți răspundă. Dar așa, când îl vezi pe TikTok sau pe Instagram, pare foarte convins, dă din mâini, mai face și niște tracțiuni și îţi zici că știe. Dar el, de fapt, a văzut la un american, a tradus un subiect care face vizualizări. Dar el, de fapt, nu știe nimic despre subiect.

Emisiunea integrală cu Cristian Mărgărit

- Mulțumesc mult, Cristian.

- Cu mare plăcere. Sper că a fost util pentru cei care s-au uitat la noi. Sper că n-am fost prea dur cu cei care ne critică activitatea, dar, repet, cupele și performanțele lor nu le-am văzut nicăieri.