Ăsta era cel mai important colocviu pentru studenții clujeni, meciul cu FCSB. Și părea că își făcuseră temele, veniseră cu ghiozdanele burdușite de avantaje. Priveau de sus Superliga, aveau 9 puncte față de roș-albaștri, aflați doar aparent departe, o distanță confortabilă de urmăritoarele din clasament, plus un stadion plin și viu. Gata să le sufle încredere pentru a trece cu bine în partea a doua a sezonului regulat, spre marea sesiune, play-off-ul.
Dar „clasa" lui Sabău, inclusiv bătrânii-tineri Chipciu sau Nistor, a acuzat emoțiile întâlnirii cu „profesorii" care joacă la alt nivel și care s-au impus deja în 3 din cele 4 dispute din Europa League.
Și "U" parcă a uitat tot când a fost scoasă la tablă de Bîrligea și compania. Nu i-a ieșit mai nimic, a jucat lent, fricos, fără explozia care a aruncat-o în fruntea ierarhiei. Chiar fără să forțeze, campionii au dat o lecție de valoare și de pragmatism, fiindcă au un atacant care speculează orice fisură.
Daniel Bîrligea n-a comentat prea mult neconvocarea la națională nici la precedenta acțiune, din octombrie. A pus capul în pământ, a luat totul ca pe o nouă provocare, a marcat în campionat, în Europa și l-a determinat acum pe Mircea Lucescu să-l readucă la lot.
La 24 de ani, atacantul crescut în fotbalul italian pare că s-a copt și e cea mai bună soluție pentru „tricolori" în acest moment. A fost decisiv și la Cluj, e „nășicul" lor. A lovit din două ipostaze diferite, dar cu execuții imposibil de parat, nu doar de portar, dar chiar de toată echipa adversă.
Care a contat cu adevărat în meci abia în ultimul sfert de oră, când FCSB a rămas în 10, un cadou nesperat din partea lui Șut, care încasase primul avertisment doar fiindcă s-a încăpățânat să se ia în gură cu un arbitru, Bârsan, mai nervos decât jucătorii.
Golul lui Blănuță a reaprins făcliile în campusul de pe Cluj Arena, dar atât. E doar a doua înfrângere pentru ardeleni, dar prima restanță acasă. Și primul semnal că acolo sus, în vârf, nu e deloc așa de ușor sau simplu, cum părea până acum.
E despre curajul de a te lua la trântă cu cei mari, curaj care le-a lipsit aseară băieților lui Sabău. Urmează un retur tot mai strâns, mai aprig, în care nimic nu este sigur, jucat, stabilit. FCSB se ridică și în campionat, învingând în câteva zile doi lideri, pe cel din Danemarca și pe cel de acasă. E o mănușă aruncată în față, chiar în casa celor care stau în fotoliul de lider și nu numai lor.
{{text}}