Unde l-a prins Revoluția din 1989 pe Ovidiu Ioanițoaia: „Se trăgea de pe un geam, acolo am scris primul editorial”

Directorul Gazetei Sporturilor, Ovidiu Ioanițoaia, 79 de ani, a fost invitat la „Un Podcast”, emisiune moderată pe Youtube de jurnalistul Costin Deșliu. Acolo a explicat ce a făcut în zilele Revoluției din 1989.

„La Revoluție, eram la Sportul, în redacție. Acolo am și stat vreo două nopți, că nu se putea ieși pe Vasile Conta, se trăgea de vizavi, de undeva. Or fi fost celebrii teroriști, cum se spunea atunci.

În orice caz, se trăgea de acolo, de la un geam, noi n-am ieșit. Aveam interdicție să ieșim din clădire, fiindcă acolo era și Consiliul Național de Educație Fizică și Sport. Acolo am stat și de acolo am și scos primul ziar de după Revoluție, unde am și scris primul editorial: Ziarul Liber”, a explicat Ovidiu Ioanițoaia, directorul Gazetei Sporturilor, la „Un Podcast”, cu Costin Deșliu.

Cum a aflat Ioanițoaia că s-a îmbogățit cu 1 milion de dolari: „Parcă mi-a dat cu ceva în cap. N-am dormit trei nopți”

Într-un podcast GSP, Ovidiu Ioanițoaia a povestit și cum a ajuns să primească 1 milion de dolari de la Adrian Sârbu:

„În '97 am venit de la Sportul Românesc la ProSport, iar Sârbu, ca să ne cointereseze, a zis să ne dea niște acțiuni, pe care nu le-am plătit. Habar n-aveam! Pe cuvântul meu de onoare că nu mint și nu joc teatru. Când s-a pus problema să vândă ziarul, pentru că avea niște socoteli de rezolvat cu Țiriac și îi trebuiau bani, Sârbu m-a chemat la el în birou. Cu mine s-a comportat cum puțini oameni s-au purtat cu mine în viață. Mi-a zis: «Băi, trebuie să vând ProSportul».

Acum, când mergea bine? Tirajul era mare. Zic: «Îmi pare rău, ce vorbă-i aia, cum să-l vinzi?» Răspunde: «Mă, trebuie să-l vând, înțelege». Probabil că am făcut o mutră tristă.

Mai spunea: «Ce-ai, mă? Asta-i viața, e capitalism, cumperi, vinzi». Da. I-am zis: «Dom'le, făcuserăm o echipă aici...!». Ziarul ajunsese la 100.000 de exemplare, totul era în regulă, aveam 12 mașini, eram bine. Mi-a răspuns: «Lasă, mă, că iei și tu niște bani, nu-ți mai face probleme». Îi zic: «Ce dracu' bani iau eu?». Mi-a spus că trebuie să vin să semnez și eu pentru vânzare. «De ce să semnez eu? Nu semnezi tu, că ești patron?».

Mi-a zis apoi că am 19%. 19 la sută? Nu știam. Și jur că nu joc teatru. Vine contabila și zice: «Partea dumneavoastră este 987.000 de dolari. Sunt banii dumneavoastră». «Poftim? Cum 987.000?» Parcă mi-a dat cu ceva în cap... Eu aveam 5.000 salariu. «Dom'le, vorbiți serios?». N-am dormit vreo trei nopți”.