Deznodământul neverosimil al partidei dintre România şi Kosovo a readus în discuţie relaţiile tensionate dintre sârbi şi albanezi legate de micul teritoriu aflat în sudul fostei Iugoslavii, iar Gazeta Sporturilor vă prezintă pe scurt istoria celui mai tânăr stat din Europa.
În minutele de prelungire ale meciului cu România, din Liga Națiunilor, jucătorii kosovari au decis să părăsească gazonul şi nu au mai revenit de la vestiare.
Partida s-a desfășurat fără incidente majore până în prelungirile părții secunde, când situația a degenerat.
Din peluza „tricoloră”, acolo unde s-au unit brigăzile celor mai importante echipe de club din România, s-a auzit „Serbia, Serbia!”. A fost pretextul folosit de kosovari pentru a nu mai continua jocul.
Originea conflictului dintre sârbi şi kosovari
Teritoriul ocupat acum de statul Kosovo se află între Serbia şi Albania şi are o suprafaţă puţin peste 10.000 de km pătraţi, un pic mai mare decât Timiş, cel mai întins judeţ din România.
Conflictul din Kosovo a atins punctul culminant în 1989, când fostul preşedinte sârb Slobodan Milošević a limitat drastic autonomia teritoriului kosovar şi a început opresiunea etnică şi culturală în Kosovo.
Slobodan Milošević a fost condamnat în mai 1999, în timpul războiului din Kosovo, de către Tribunalul Internațional al Națiunilor Unite pentru crime împotriva umanității FOTO: Getty Images
Din acest moment, luptele dintre etnicii albanezi şi cei sârbi au cunoscut mai multe episoade şi au fost rezolvate cu intervenția NATO.
În perioada 24 martie-10 iunie 1999, Organizația Tratatului Atlanticului de Nord a bombardat Iugoslavia, cu scopul de a-l forța pe Milošević să-și retragă forțele din Kosovo, cu toate că NATO nu a putut apela la nicio moțiune specială a Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite pentru a legitima intervenția sa.
Kosovo și-a declarat independența acum 16 ani
Kosovo și-a declarat independența față de Serbia pe 17 februarie 2008, iar în următorii doi ani şi jumătatea peste 100 de state ONU au recunoscut această independență, inclusiv toți vecinii săi, cu excepția Serbiei. Printre puţinele ţări care nu au făcut asta, alături de Spania, Rusia sau China, este şi România.
Pentru a înţelege mai bine conflictul de secole dintre sârbi şi kosovari, am apelat la cartea „Kosovo: o scurtă istorie”, scrisă de Sir Noel Robert Malcolm, istoric și academician englez, care este un cercetător de renume mondial la All Souls College, Oxford.
Sir Noel Robert MalcolmCartea lui Malcolm este apreciată pentru rigoarea academică, deși a stârnit controverse, fiind criticată de unii istorici sârbi. Cu toate astea, lucrarea rămâne una dintre cele mai importante surse pentru înțelegerea istoriei acestei regiuni.
Sârbii au ajuns în Kosovo în secolul al 13-lea
Conform istoricului britanic, zona a fost locuită de diverse populații inclusiv iliri, traci, romani, slavi și albanezi. El argumentează că nicio etnie nu poate revendica o supremație istorică exclusivă asupra acestor teritorii.
Istoria, pentru sârbi, a început la începutul secolului al șaptelea, când s-au stabilit în Balcani, dar au cucerit Kosovo abia la începutul secolului al 13-lea, așa că afirmația că regiunea ar fi „leagănul” sârbilor nu este adevărată.
Sârbii au controlat zona aproximativ 250 de ani, până la preluarea definitivă a otomanilor la mijlocul secolului al 15-lea.
450 de ani de ocupație otomană
Kosovo a rămas teritoriu otoman până când a fost cucerit de forțele sârbe în 1912. Noel Malcolm face o distincție între statul sârb medieval și Serbia de astăzi, comparându-le cu Imperiul Bizantin și Grecia.
Istoricul britanic dezminte și ideea că sârbii ar fi „eliberat” teritoriul, având în vedere că populația sârbă ortodoxă era mai mică de 25%. Populația majoritară era albaneză și nu a fost de acord cu stăpânirea sârbă, așa că Malcolm folosește termenul de „cucerire” când se referă la intervenția sârbă.
Din punct de vedere legal, Kosovo nu a fost încorporat în regatul sârb în 1912, rămânând un teritoriu ocupat până în 1918, când a fost anexat statului iugoslav.
A făcut parte din Federația Iugoslavă
Până la distrugerea vechii Iugoslavii federale de către Milošević, Kosovo avea un statut dublu. A fost numită o parte a Serbiei, dar era și una dintre cele opt unități ale sistemului federal.
Cele opt regiuni care formau federația erau cele șase republici socialiste, Bosnia și Herțegovina, Croația, Macedonia, Muntenegru, Slovenia și Serbia, și cele două provincii socialiste autonome, Kosovo și Voivodina.
Kosovo avea propriul parlament și guvern și era reprezentată direct la nivel federal, alături de Serbia.
Iar Noel Malcolm consideră că, din punct de vedere istoric, independența Kosovo a încheiat practic procesul de separare a fostelor federații iugoslave.
1,6 milioanede locuitori are Kosovo, conform unui recensământ din iulie 2024
92% din populația statului Kosovoeste reprezentată de etnici albanezi, în timp ce comunitatea sârbă are un procent de doar 4%
93% din populație statului Kosovoeste de religie musulmană, în timp ce 6% este de religie creștină
{{text}}