Marea brânză a lui Lucescu 2.0

România încheie cu maximum de punctaj grupa de Liga Națiunilor, acceptând varianta onestă că vom câștiga la „masa verde” cu Kosovo prin vrerea UEFA. Dar am încheiat doar încălzirea pentru CM!

E prima dată în istoria echipei naționale când încheiem o campanie cu maximum de punctaj. Sigur, dacă-ți măsori mușchii cu Lituania, Cipru și Kosovo, nu e mare brânză, vor spune esteții, uitând însă momentele în care exact puncte pierdute cu liliputanii ne-au făcut să ne dăm singuri palme. Și ne-au scos, în plus, de pe orbita unor preliminarii, vezi chiar un 0-3 cu jupânii de la Vilnius în debutul calificărilor pentru CM 2010 Africa de Sud, începute lamentabil cu Pițurcă și încheiate la fel cu Lucescu junior.

În schimb, Lucescu senior a dus en-fanfare la capăt această ediție de Liga Națiunilor, o poartă care ne garantează de-acum cel puțin barajul pentru Mondialele 2026 din SUA, Canada și Mexic, acceptând că UEFA ne va dărui normalul 3-0 cu Kosovo! Și, chiar dacă a făcut asta inclusiv cu momente mai șubrede, precum dramoleta cu Kosovo și jumătate din repriza secundă cu Cipru, ambele la București, a căuta acum pete-n soare ar însemna să nu știm să ne mai bucurăm chiar deloc atunci când tabela și clasamentul revarsă pocalul de șampanie peste noi.

Furia pe o apărare clătinată

Sigur, Pittas și compania ne-au întins puțin după pauză, i-au produs și lui Niță necazul muscular pe o gafă a lui Marius Marin, iar apărarea și-a arătat niște limite care l-au înfuriat îngrozitor pe Il Luce. El știe foarte bine că un război se câștigă în primul rând cu o defensivă fără cusur înaintea unui atac efervescent.

Și, mai presus, acceptă că aici, spre străfundurile Ligii Națiunilor, România a fost doar într-o sesiune de încălzire pentru ceea ce va urma serios și greu, al naibii de greu! Adică preliminariile clasice spre CM, unde vom da cel mai probabil și de balauri precum Spania, Germania, Franța sau Italia.

Bîrligea bagă bățul prin gardul lui Drăguș și Alibec

Ce vom fi înțeles din această călătorie post-Euro 2024?

Că grupul din Germania are potențial pentru a urca mai sus, cât să-l scoată din sărite pe Edi Iordănescu, retras după turneul final, să nu ne ascundem după unghie!, cum ar spune „Regele”, și pentru că nu avea încredere că echipa asta poate mai mult.

Că avem primii doi căpitani de echipă, Stanciu și Răzvan Marin, capabili să migreze între suferință și resorturi nebănuite spre gol.

Că Rațiu e deja o certitudine, Niță e gata să bea apă vie pentru a mai duce și campania spre Mondial, Bîrligea îi bagă în joc de glezne pe Alibec și Drăguș, care începuseră să-și bată în cuie locul la lot.

Să ne rugăm pentru șoldul lui nea Mircea!

Că Drăgușin, cu a sa poleială de Premier League, nu e chiar infailibil sub ochii încruntați ai lui Lucescu, iar Man va ajunge, metaforic vorbind, cu genunchii pe coji de nucă dacă va mai gesticula nervos la selecționer cu aere de vedetă intangibilă.

Și, în fine, că Ianis Hagi, așa hulit cum a prins a fi, e o piesă pe care nu ne permitem s-o repudiem doar pentru că dă bine să te iei de fiul „Regelui”!

De-acum, ne mai trebuie puțină răbdare pentru ca UEFA să ne certifice acel normal 3-0 cu Kosovo, după care, la început de decembrie, să scuipăm în sân la tragerea la sorți online pentru preliminariile CM! Și, între timp, să ne rugăm ca șoldul lui Lucescu senior să țină mai bine după operația de zilele viitoare!