Emil Grădinescu (65 de ani), comentator sportiv la Prima Sport, a dezvăluit la „Prietenii lui Ovidiu” episoade inedite din cariera lui de jurnalist. De la protocolul de altădată pentru presa din București, la două episoade în care a fost interzis de Steaua și de FC Național pentru mesajele transmise în timpul meciurilor.
- Emil, pe vremuri, cum se purtau gazdele cu voi când veneați să transmiteți de la București?
- Sunt două perioade distincte. Țin minte, la un moment dat, la Baia Mare era Koller, dacă nu mai știți.
- Normal.
- Koller era reprezentantul unei mari firme de autoturisme, nu pot să spun. Ne-a luat de la gară, ne-a plimbat, ne-a dat de mâncare, ne-a dat de băut, ne-am dus la stadion. La întoarcere de asemenea... Mâncare acolo, știu că erau niște corifei ai presei pe vremea aceea... Nu vreau să le dau numele că nu-i frumos, dar m-am mirat cu câtă energie au basculat ciorba, felul doi, felul trei, o sticlă de whisky plus desert. Da, mă rog. Era bunăvoință.
- Era un protocol.
- Protocol solid!
- Eram și eu tânăr, tânăr de tot. M-au trimis la un meci în provincie. Nu învățasem lecția. Am tot întrebat de biletul de tren de întoarcere. „Bă puștiule, îți dăm biletul de tren în gară”. „Eu vreau să plătesc!”. Ajung la gară, unul dintre organizatori ne însoțea. „Stai că vine șeful și îi dai lui banii. Uite biletul, urcă-te!”. Era vagon de dormit. Departe de București. Urc în cușetă și nu era loc. Pentru că erau două damigene, o bucată de miel.
- Ha, ha, ha! Da!
- „Ce-i asta?!”. Eu speriat! I-a uite mă... Nu știam ce să fac cu damigenele. Cum să cobor cu damigenele când am ajuns în Gara de Nord. N-aveam atâtea mâini. Era o epocă care a trecut. Așa era pe vremea aia.
- E colosal subiectul ăsta! Povestea asta cu Dacia Unirea Brăila, unde se făceau cămăși. Și era șirul de ziariști la meciul Brăilei. În spatele lor trecea din când în când câte un domn, care îi pipăia așa, ușor, să nu simtă și să vadă ce mărime are. Unul la un moment dat s-a speriat! „Ce faci, mă, mă sugrumi?!”. „Nu, nu, 41 sunteți!”.
- N-am să uit niciodată... N-am avut altă reacție, decât că nu m-am mai dus niciodată acolo. Eram tânăr și mă trimiteau. „Acolo nu mai merg, e departe, nu mă simt bine”.
- Acum s-au schimbat relațiile între presă... S-a stricat prietenia. Am devenit critici și am devenit corecți.
- Și gazdele reci spre ostile în unele locuri.
- Da, da. Dacă nu le-a plăcut ce-ai zis cândva țineau minte. Am trecut de la prietenie la dictonul, „Spui ce vezi, dar vezi ce spui!”.
- Ai intrat cu cineva în conflict? Eu am avut multe conflicte!
- Da și eu. Am avut n conflicte. Am avut cu Steaua...
- Boala Steaua e veche la tine.
- Da, da, da. Bine, toată lumea zice: „Bă, mănânci brânză de la Gigi!”. Bă, nu mănânc nicio brânză de la Gigi. Dimpotrivă, am niște... Am avut show-uri în direct televizate cu domnul Becali, cu Gigi. Am avut certuri adevărate. Și tot timpul aduc în discuție amestecul ăsta al lui. Dar în fine.
- Revenind.
- Da, pe vremea lui Păunescu. Când a ieșit povestea aia cu Neaga, cu dopajul. Am adus în discuție într-un comentariu și a doua zi au primit șefii mei de la Păunescu o scrisoare, sau ce era, în care se spunea: pe ăsta niciodată să nu-l mai vedem la Steaua! Bineînțeles că au aruncat-o la coș. Și bineînțeles că m-am dus. M-am dus în continuare la meciurile lor.
- Da.
- Am mai avut. Asta a fost groasă, după Heerenveen cu FC Național. La București a fost 3-0. FC Național i-a călcat în picioare. Heerenveen avea echipă slabă atunci. Erau subțiri. La retur nu mi-a venit să cred. Era o echipă atât de fricoasă FC Național.... N-au ieșit o dată în pase din terenul propriu. Toate mingile erau aruncate bufa peste... Ăia le culegeau și veneau peste noi. S-a terminat 2-0, dar un meci umilitor pentru noi. Eu știind cum a fost la București și că FC Național e mult mai bună, am spus niște lucruri acolo cu fânețuri, cu fântâni, cu otravă, cu d-astea.
- Și?
- A doua zi sau a treia zi a primit șeful televiziunii, mi se pare că era regretatul Vali Nicolau... A primit scrisoare de la Liga Profesionistă semnată de Dumitru Dragomir, de la Gino Iorgulescu, care era șeful FC Național, și de la Halagian, dar mi se pare că nu semnase. Pe o pagină întreagă mi s-au enumerat toate defectele și toate nenorocirile pe care le-am zis. Și rugămintea a fost să fiu scos din comentariu că nu se mai poate cu ăsta.
- Să nu te mai duci la ei.
- Nu, în general, să fiu scos că sunt antinaționalist! L-au chemat pe Naum, era șeful redacției, să-l întrebe. „Tu ce părere ai?”. „Hai, mă, terminați-vă cu astea!”.
- Am avut și eu reclamații la Păunescu, dar Păunescu, Dumnezeu să-l ierte!, se ambala. „Cine te-a reclamat?”. „Dinamo”. „Acolo te duci! Cinci meciuri la rând la Dinamo, scrii tot ce vrei. Tot ce vezi”.
- Da, da.
{{text}}