Are Rafael Nadal RECORDUL RECORDURILOR în istoria sportului, ceva de nebătut?

Rafael Nadal (38 de ani) s-a retras din tenis anul acesta, după ce a jucat ultimul meci în turneul final al Cupei Davis. Spaniolul încheie o carieră punctată de unele performanțe greu de închipuit și care vor fi greu, poate imposibil de doborât.

Retragerea din tenisul competitiv a lui Rafael Nadal e un fapt împlinit. La doar câteva zile de la ultimul meci oficial al legendarului jucător spaniol, deja încep discuții, comparații, evaluări ale moștenirii sportive pe care o lasă la capătul unei cariere unice. O carieră punctată de performanțe excepționale, care par dificil, dacă nu chiar imposibil de egalat. De bătut cu atât mai greu.

Rafa are însă succese doar ale lui, ieșite din comun. Iată-le pe cele care au cele mai mari șanse să rămână astfel, proprietate proprie, pentru mult timp. Vârfuri cel mai dificil de atins.

1. Cele mai multe săptămâni consecutive în Top 10 ATP

Era poate reușita cel mai improbabilă a spaniolului, având în vedere numeroasele accidentări suferite de-a lungul timpului. Probleme medicale cronice, dar și apărute pe parcurs l-au făcut să absenteze din circuit în jur de 4 ani și jumătate în total. Totuși, înfruntând aceste provocări și bazându-se pe avansul asigurator furnizat de performanțe, a stat 17 ani și 4 luni în mod neîntrerupt în Top 10, din 25 aprilie 2005 până în martie 2023.

Săptămâni la rând în Top 10

• Rafael Nadal – 912
• Jimmy Connors – 788
• Roger Federer – 734
• Ivan Lendl – 619
• Pete Sampras – 565
• Novak Djokovic – 555

2. Sezoane consecutive cu măcar un titlu de Grand Slam

Au fost 10 ani la rând, între 2005 și 2014, în care ibericul și-a pus în vitrină măcar un trofeu major. Începând cu Roland Garros 2005 și oprind seria tot la Roland Garros 2014. A avut apoi doi ani de secetă, 2015 și 2016, a revenind cu alți patru ani legați, 2017 – 2020, și ultimele trofee cucerite în 2022.

Roger Federer, spre exemplu, are 8, între 2003 și 2011, 8 și pentru Pete Sampras, 1993 – 2000, și Bjorn Borg, 1974 – 1981, în timp ce Novak Djokovic are două serii de câte 6 ani, 2011 – 2016 și 2018 – 2023.

3. Recordul recordurilor?! 14 trofee la Roland Garros

La un moment dat, în 2000, Pete Sampras a reușit să ajungă la 7 trofee câștigate pe iarba de la Wimbledon. Era cel mai mare număr de triumfuri într-un turneu major în era open în circuitul masculin, egalându-I pe Richard Sears, William Larned și Bill Tilden, staruri care aparțin exclusiv lumii dinainte de 1968.

Pe măsură ce Rafael a început să adune titluri la Roland Garros, începând cu 2005, reperul lui Sampras s-a văzut amenințat. Egalat în 2012, apoi doborât în sezonul următor. Dar 14? Toate pe zgura pariziană? Cine și-ar fi închipuit? Totuși, Nadal a ajuns acolo, îmbrățișând și mușcând, gest-emblemă al său, trofeul pentru ultima dată în 2022.

Jucători cu cele mai multe titluri într-un turneu de Grand Slam

• Rafael Nadal – 14 Roland Garros
• Novak Djokovic – 10 Australian Open
• Roger Federer – 8 Wimbledon
• William Renshaw, Pete Sampras, Novak Djokovic – 7 Wimbledon
• Richard Sears, William Larned, Bill Tilden – 7 US Open

Și acum întrebarea: este acest ultim record cel mai dificil lucru de realizat în sport? În toată istoria sportului? Iată o selecție de recorduri „intangibile” realizate de alți mari sportivi în disciplinele lor.

LeBron James și recordul vechi de 34 de ani

Lumea sportului a tresărit anul trecut, când LeBron James a bătut un record care îi aparținea lui Kareem Abdul-Jabbar de 34 de ani – cel al numărului de puncte înscrise în NBA. Abdul-Jabbar își încheiase cariera în 1989 cu 38.387. Următorii pe listă sunt Karl Malone, 36.928, Kobe Bryant, 33.643, Michael Jordan, 32292, iar primul jucător activ din clasament este Kevin Durant, 29.172.

James a ajuns la în luna martie 2024 la peste 40.000 de puncte, întâiul din istorie care atinge acest prag de poveste, având acum 40.803 puncte.

Este o dovadă că și cele mai longevive și încăpățânate performanțe pot fi doborâte.

Alta vine din schiul alpin, acolo unde americanca Mikaela Shiffrin a făcut să cadă în martie 2023 recordul de victorii în Cupa Mondială care îi aparținea, cu 86, suedezului Ingemar Stenmark din 1989.

Să enumerăm însă câteva dintre cele care stau încă în picioare.

Wayne Gretzky 1.963 de pase în NHL

Vechea zicală despre cel poreclit „The Great One” spune că, dacă nu ar fi înscris niciun gol în carieră, tot ar conduce NHL la numărul total de puncte obținute doar din pasele decisive. Pentru a avea o idee despre cât de dificil ar fi pentru cineva să facă acest lucru, ar trebui să aibă o medie de 98 de pase de gol pe an de-a lungul unei cariere de 20 de ani doar pentru a se apropia de acest total.

Nimeni nu a mai avut 98 sau mai multe pase decisive într-un singur sezon de la Wayne Gretzky însuși, în 1990-91. În total, acest lucru a fost realizat doar de trei ori până acum de un jucător diferit de Wayne Gretzky (de două ori de Mario Lemieux și o dată de Bobby Orr).

Canadianul și-a încheiat cariera în 1999. El este urmat de Ron Francis, cu 1.249, în timp ce dintre jucătorii activi primul e Sidney Crosby, în poziția a 14-a, cu 1.004.

Simone Biles 23 de medalii de aur la Campionate Mondiale

Cea mai titrată gimnastă din istorie, americanca în vârstă de 27 de ani a adunat un total amețitor al titlurilor mondiale, nu mai puțin de 23. O performanță posibilă, e adevărat, în sporturi în care poți concura la nivel înalt în mai multe probe (aparate în cazul gimnasticii). Chiar și așa, 23 este incredibil, numărătoarea începând în 2013 la Anvers, cele mai recente distincții fiind adăugate în 2023.

În plus, Biles a absentat de la Mondiale între 2020 și 2022, ea revenind în gimnastică pentru a se pregăti pentru Jocurile Olimpice de la Paris 2024. Spre comparație, a doua gimnastă cu multiple titluri ale lumii este Svetlana Khorkina, 9.

Michael Phelps 28 de medalii olimpice

Nu numai că Phelps are cele mai multe medalii olimpice, dar deține și recordurile de medalii de aur (23) și de medalii de aur individuale la o singură ediție (opt, la Jocurile Olimpice de la Beijing din 2008). Înotul are o mulțime de probe și, prin urmare, o mulțime de oportunități de a câștiga, dar dominația lui Phelps rămâne neegalată de niciun alt sportiv olimpic.

Michael Phelps și-a făcut debutul olimpic în 2000, iar supremația înotătorului a început cu șase medalii de aur la Atena în 2004. Patru ani mai târziu, la Beijing, el a început o cursă magnifică de 8 pentru 8 triumfuri.

Phelps a adăugat patru la Jocurile de la Londra din 2012, unde a bătut recordul deținut, cu 18 medalii, de fosta gimnastă sovietică Larisa Latynina, urmate de cinci la Rio de Janeiro în 2016 – ultimele sale Jocuri.

Nimeni altcineva nu a mai ajuns până acum la 10 medalii de aur. Înotătorii americani Katie Ledecky și Caeleb Dressel ar putea avea această șansă în 2028, iar acest lucru ar fi o performanță spectaculoasă. Și ei, împreună, ar putea să nu ajungă la totalul lui Phelps.

Aladar Gerevich 6 medalii olimpice de aur consecutive

Omul cu cele mai multe medalii de aur consecutive la Jocurile Olimpice este scrimerul Aladar Gerevich. Maghiarul a făcut parte din echipa masculină de sabie care a câștigat titlul din 1932 până în 1960.

Faptului că din cauza celui de-al Doilea Război Mondial s-au anulat două ediții ale Jocurilor, 1940 și 1944, face această performanță și mai improbabilă, mai ieșită din comun.

Deși Gerevich a câștigat aceste medalii în proba pe echipe (are și un aur individual în plus, în 1948), el este considerat cel mai bun scrimer din istorie. În 1960, i s-a sugerat că este prea bătrân pentru a concura la nivel olimpic. Povestea spune că i-a învins pe fiecare în parte dintre colegi și astfel i s-a permis să continue să concureze. Și-a condus echipa la a șasea medalie de aur având 50 de ani. Gerevich s-a stins din viață în 1991, la 81 de ani.

În urmează în categoria acestei realizări Sir Steve Redgrave, marele canotor britanic, cu 5 medalii de aur consecutive între 1984 și 2000 în probe de rame.

Aleksandr Karelin 13 ani fără înfrângere în lupte la amatori

Este cel mai mare luptător din istorie. Timp de 13 ani a rămas neînvins la categoria grea, stilul greco-roman, etalând un stil dominant, cu o defensivă incredibilă. La un moment dat a avut șase ani fără ca adversarii să fi reușit măcar un punct împotriva lui. De-a lungul întregii sale cariere, Karelin a pierdut doar două meciuri, ambele prin finaluri foarte controversate.

Karelin a fost neînvins la Jocurile Olimpice din 1988, 1992 și 1996, câștigând medalia de aur pentru țara sa (Uniunea Sovietică la prima, Echipa Unificată la a doua și Rusia la a treia). De asemenea, nu a pierdut niciodată un meci la Campionatele Mondiale.

În cele din urmă a cedat un duel la Jocurile Olimpice din 2000, în meciul pentru medalia de aur. Rulon Gardner l-a învins cu o strategie care a constat în a aștepta până când Karelin a fost forțat să facă ceva la sfârșitul înfrunătării și apoi să profite.

Deși controversată, decizia a pus capăt deceniilor sale de dominație din cauza unei schimbări de reguli, care susține că la egalitate, cel care punctează ultimul este declarat învingător.