Daniel Pancu, 47 de ani, e invitat, duminică, ora 18:00, la podcastul GSP „2 la 1”. Selecționerul României U21 a acceptat provocarea celor „10 întrebări delicate”, povestind despre regretele carierei sau momentele în care i s-a propus să trișeze.
- Podcastul cu Pancu va fi disponibil pe canalul de YouTube al Gazetei Sporturilor (ABONEAZĂ-TE AICI!), precum și pe site-ul GSP.ro, începând de DUMINICĂ, 24 NOIEMBRIE, ORA 18:00
De asemenea, Pancu a vorbit și despre cea mai grea perioadă din viața lui. Se întâmpla în urmă cu 20 de ani, când o accidentare la spate, spune Pancone, i-a oprit ascensiunea.
VIDEO. Daniel Pancu răspunde celor „10 întrebări delicate” în podcastul GSP „2 la 1”
- Un moment în care nu ai fost mândru de tine?
- Au mai fost momente... Unul special nu-mi aduc aminte acum, dar sigur au fost.
- Cea mai grea perioadă din viața ta?
- Între 2004 și 2006, aproape doi ani, până mi-au descoperit problema la spate. Eram în reluare, plângeam aproape în fiecare zi, voiam să mă las de fotbal. A fost groaznic! Nu simțeam piciorul drept. Nu doresc nimănui să nu știe niciun doctor să-ți pună un diagnostic. Cu forță, cu credință, n-am renunțat, am mers înainte. Până la urmă, m-a ajutat Dumnezeu să-l întâlnesc pe doctorul de la Bursaspor, m-a operat și am fost fericit apoi. M-a dat mult în jos acea perioadă, am pierdut echipa națională, Beșiktaș... A trebuit iar să urc dealul.
- Ai vreun regret major? Și care ar fi acela?
- Neparticiparea la un turneu final cu echipa națională - rămâne regretul carierei mele. Dar e bine că merg acum la Euro ca selecționer.
- Ai colaborat de-a lungul timpului cu cineva cu care nu te-ai înțeles absolut deloc?
- Am avut un antrenor român cu care nu m-am înțeles deloc, dar n-o să-i dau numele.
- Cea mai mare dezamăgire?
- Sunt două, ambele legate de echipa națională: Slovenia, ratarea Campionatului Mondial, și Danemarca, ratarea Europeanului după golul primit la ultima fază. La Danemarca a fost tragic, am plâns continuu, mi-a fost greu să-mi revin, mi-a luat mult timp. Ăsta e fotbalul...
- Te-ai gândit cel puțin o dată să renunți de tot la fotbal?
- Nu. Să renunț de tot, nu! E prea mare pasiunea, chiar nu mă văd făcând altceva. Să mă duc să-mi fac o fermă de cartofi (n.r. - râde), nu...
- Meciul care te-a marcat în mod negativ?
- Ți le-am spus mai devreme, cele două de la echipa națională.
- Ai simțit la un moment dat că ai sacrificat prea mult pentru sport și că ai pierdut momente importante din viața familiei, din viața ta?
- Am pierdut multe momente, dar n-am niciun regret pe partea asta. Dacă m-aș mai naște o dată, aș sacrifica aceleași momente.
- Cel mai mare compromis pe care l-ai făcut?
- Nu fac compromisuri, n-am făcut. Dacă n-am făcut până acum, nici nu cred că voi face vreodată un compromis. Dacă cineva apare și spune că Pancu a spus ceva și n-a făcut sau a spus ceva și a făcut altceva, n-are rost să mai apar în fața nimănui.
- Ți s-a propus vreodată să trișezi?
- Da, de două ori, la începutul carierei, împreună cu alți doi jucători. Nu mai contează echipele. E bine că și-au dat seama și n-a mai încercat nimeni asta cu mine de-acum 20 și ceva de ani.
Repere despre cariera lui Daniel Pancu:
- în România a evoluat la Poli Iași, Rapid, FC Vaslui și FC Voluntari;
- în străinătate a jucat la Cesena, Beșiktaș, Bursaspor, Terek Grozny și CSKA Sofia;
- în 2003 a cucerit titlul în Turcia cu Beșiktaș;
- 230 de meciuri și 75 de goluri a adunat Pancu la Rapid doar în campionat;
- a câștigat 6 trofee cu Rapid: un titlu (1999), 3 Cupe ale României (1998, 2002 şi 2006) şi două Supercupe (1999, 2002);
- la națională a bifat 27 de partide și 9 goluri, între 2001 și 2005.
{{text}}