Cum a fost prinsă „comoara națională” Iga Swiatek? Detalii-cheie date de un nume important: „Proba pozitivă a venit între alte două în care nu s-a detectat nimic”

Pawel Wilkowicz (45 de ani), un reputat și premiat jurnalist polonez, analizează cazul de dopaj al Igăi Swiatek, scoțând în evidență avantajele și ghinioanele fostului lider WTA și concluzionând că „e bine ca și cei care nu au avut intenții de dopaj să se explice din când în când. Chiar dacă sunt o comoară națională”.

Un al doilea caz sonor de dopaj în 2024, după cel al lui Jannik Sinner, a ieșit la suprafață pe 28 noiembrie, când Iga Swiatek, dar și Agenția Internațională de Integritate a Tenisului au expus detaliile dosarului ei pozitiv la trimetazidină, un modulator metabolic aflat pe lista substanțelor interzise.

Eșantionul din care a rezultat testul pozitiv a fost furnizat pe 12 august, în timpul turneului WTA 1000 de la Cincinnati, jucătoarea fiind anunțată peste exact o lună, pe 12 septembrie, despre acest fapt. După ce și proba B, cerută pe Swiatek, a confirmat rezultatul, aceasta a început să caute, împreună cu echipa ei și diverși experți, cauza prezenței trimetazidinei în proba sa.

În cele din urmă, a prezentat dovezi care au fost acceptate că a fost vorba de o contaminare a unui medicament, melatonină, pe care l-a luat pentru a-și regla problemele de somn legate de schimbarea fusului orar. După încheierea cazului, a primit o lună de suspendare, din care ispășise 22 de zile în perioada de suspendare temporară, și au mai rămas 7 zile, până pe 4 decembrie.

„Medicamentele nu presupuneau același risc”

Pawel Wilkowicz, un reputat jurnalist polonez, premiat în mai multe rânduri în țara sa, disecă tot cazul cvintuplei campioane de Grand Slam. El consideră că a fost ghinion pentru Iga faptul că substanța interzisă a apărut într-un medicament, și nu într-un supliment alimentar.

„Până recent, sportivii trăiau cu convingerea că e periculos să consumi suplimente din cauza nesiguranței legate de producție, dar medicamentele nu presupuneau același risc (...) deoarece costurile de producție sunt exorbitante. Nu mai este cazul”, notează Wilkowicz.

„Și nu pentru că standardele producției de medicamente au scăzut, ci pentru s-au ascuțit cele de sensibilitate ale echipamentelor din laboratoarele anti-doping”.

El subliniază că acum se pot detecta concentrații „absurd de scăzute” și citează o comparație care circulă în lumea anti-doping: o picătură de substanță dizolvată în apa unei piscine de dimensiuni olimpice. Dă drept exemplu și situația lui Jannik Sinner sau a kaiacistei poloneze Dorota Borowska, care au arătat „că teste pozitive pot apărea la unele substanțe care au ajuns în organism prin contactul cu mâna cuiva sau masaj”.

Trimetazidina, „meldoniumul polonez”

Trimetazidina este o substanță de pe lista WADA pentru care se pot dicta sentințe de suspendare de până la 4 ani – când este luată conștient – și 2 ani, când a ajuns în organism fără știința sportivului. Este interzisă de 10 ani și chiar a fost poreclită „meldoniumul polonez”, spune Wilkowicz, pentru că era populară în țara Igăi.

El amintește de cazurile patinatoarei Kamila Valieva, a grupului de 23 de înotători chinezi sau al jucătoarei cehe Nikole Bartunkova. Aceștia au primit sancțiuni diferite, 4 ani Valieva sau 6 luni Bartunkova. Și atunci, de ce la Swiatek este vorba de doar o lună?

„Ca jucătoare de elită, Iga este testată foarte des. Proba pozitivă a venit între alte două în care nu s-a detectat nimic. Datorită acestui lucru, s-a putut îngusta intervalul de timp în care a fost posibil să intre trimetazidina în corpul ei la doar 10 zile”.

În plus, ea lua melatonină de mult timp, în vreme ce la Bartunkova sursa de contaminare fusese un supliment alimentar.

Wilkowicz arată că melatonina nu e recunoscută peste tot drept un medicament, iar în Polonia se poate cumpăra fără rețetă de la farmacie. De asemenea, că Swiatek a acceptat pedeapsa de o lună, una foarte mică, în comparație cu efortul de a face apel la Tribunalul de Arbitraj Sportiv.

„În loc de «a luat/nu a luat», vedem tot mai des: «a luat fără să știe, poate/nu poate să explice în mod rezonabil»”

Totuși, de ce au fost aceste sentințe diferite la Swiatek sau Bartunkova? Jurnalistul crede că lucrul cel mai important este să evaluezi cât de mult și de bine a demonstrat un sportiv că a limitat riscurile de a lua ceva interzis.

„Prin urmare, merită să amintim (...) că «același caz» în lupta împotriva dopajului devine din ce în ce mai rar. În loc de alb și negru «a luat/nu a luat», vedem din ce în ce mai des: «a luat fără să știe, poate/nu poate să explice în mod rezonabil». Și acest lucru nu se va schimba prea curând, deoarece nu există nicio cale de ieșire din impasul cauzat de echipamentele super-sensibile din laboratoare”, crede Pawel Wilkowicz.

„Da, este din ce în ce mai dificil să fii sigur că și medicamentul nu este contaminat. Da, concentrațiile detectate sunt uneori atât de mici încât este dificil să se vorbească despre orice efect de susținere al unei astfel de substanțe interzise. Dar cea mai simplă soluție, de exemplu introducerea unor praguri de concentrație pentru substanțele care sunt interzise în prezent în orice concentrație, ar deschide larg ușa pentru cei care doresc să trișeze și să utilizeze microdozarea”, adaugă el.

„Prin urmare, probabil că e bine ca și cei care nu au avut intenții de dopaj să se explice din când în când. Chiar dacă sunt o comoară națională”, conchide ziaristul.