Când 13 salvează viața!

Doar atâtea minute a durat drumul lui Edoardo Bove (22 de ani), mijlocașul Fiorentinei, din momentul în care s-a prăbușit inert duminică pe teren, în minutul 17 al meciului cu Inter, până când a ajuns în „salonul roșu” al spitalului Careggi!

Talentatul jucător, crescut în academia lui AS Roma și împrumutat până la sfârșitul stagiunii la squadra viola, a avut norocul de a fi ajuns pe cele mai pricepute mâini (la propriu!).

Numai intervenția de cel mai înalt profesionalism și reacția extraordinar de promptă a jucătorilor, a medicilor de la fața locului și, nu în ultimul rând, a tuturor celor ce au făcut posibilă transportarea hiperurgentă a tânărului intrat în stop cardio-respirator, chiar într-o clinică specializată pe afecțiuni cardiace, i-au salvat viața!

În patru minute din clipa în care elevul lui Raffaele Palladino a dat alarma pe „Artemio Franchi”, căzând înfiorător în iarbă după ce își legase șireturile și se ridicase pentru a continua jocul, pacientul era deja urcat în ambulanță!

După ce i se făcuse masaj cardiac și fusese resuscitat cu ajutorul defibrilatorului, chiar dacă salvarea n-a intrat pe gazon.

Tot în patru minute, mașina a gonit către clinica unde Bove era așteptat de doctorii specialiști în a trata boli de inimă. Și peste alte cinci, timp în care-și recăpătase conștiența (dar rămânea pe linia subțire dintre ființă și neființă), era conectat la aparate la terapie intensivă și stabilizat.

Dacă s-ar fi întâmplat în alt campionat, probabil era mort!

În situația fericită a lui Edoardo, în jurul căruia lumea fotbalului mondial a făcut instantaneu (în teren și apoi în afara lui!) scut împotriva morții, numărul 13 chiar nu a fost sinonim cu fatalitatea. Și nu numai pentru că la italieni 17 aduce ghinion, în mod tradițional!

Dincolo de ajutorul divin, pe Bove l-a salvat din ghearele morții legislația italiană strictă în domeniul sportiv.

Dacă ar fi suferit infarctul într-o altă țară și într-un alt campionat (excludem aici „cazul Eriksen”, întrucât episodul cutremurător a avut loc în timpul unui Campionat European, cu protocoale sanitare de urgență foarte bine definite de forul continental), am fi vorbit, probabil, și de Edo la timpul trecut!

Nu mai vreau să amintesc aici deloc de tragediile de la noi, Hîldan, Vrăbioruși Ekeng, Dumnezeu să-i odihnească în pace!

Nu, nu e nicio exagerare sau o deformare a realității. Am încredere deplină în părerea fostului șef al departamentului medical al Squadrei Azzurra, pe care l-am cunoscut chiar personal cu ocazia vizitei, făcută acum aproape un sfert de veac, în baza de pregătire a Federației italiene de la Coverciano.

„De aceea Eriksen n-a primit viza și acum joacă în Anglia”

„Certificarea sănătății unui sportiv profesionist se realizează la un nivel foarte înalt. Știți cât de dezvoltată este specialitatea în acest domeniu în Italia? Chiar la nivel internațional suntem considerați mult prea stricți.

Noi nu acordăm viza de «apt sportiv» cum se face în alte țări. Cu superficialitate. Atât de mult insistăm pe testarea aprofundată medicală, nu lăsăm la latitudinea jucătorilor să se autocertifice pentru a putea intra în siguranță pe teren!

Așa se explică de ce Eriksen nu a mai putut evolua la Inter și astăzi joacă în Anglia”, a explicat doctorul Enrico Castellaci, cel care este și chirurg ortoped de renume mondial, profesor al Clinicii de Ortopedie la Universitatea din Pisa și director emerit al spitalului din Lucca.

Chiar așa stau lucrurile! Internaționalul danez, adus la Inter la cererea expresă a lui Antonio Conte, a fost nevoit să se transfere din Serie A.

Întrucât nu e permis în sportul peninsular (nici măcar la nivel de amatori) să joci având implantat un pacemaker!

Italienii au învățat din propriile erori, după drama Morosini

Italienii au schimbat modul în care tratează astfel de situații critice. A „trebuit” pe 14 aprilie 2012 să moară Piermario Morosini (25 de ani), jucătorul lui Livorno (pe-atunci în Serie B), într-un meci de la Pescara, pentru ca protocolul să se modifice drastic.

Desigur că nu am cum să uit de drama unui alt fotbalist al Fiorentinei, Davide Astori. La el 13 (numărul său de pe tricoul viola) chiar a fost cu ghinion!

Îmi amintesc, de parcă ar fi fost ieri ziua de 4 martie 2018, cum tocmai mă pregăteam să intru în cabină, să comentez meciul său de la Udine.

Pe „Dacia Arena”, cum se numea atunci stadionul din Friuli, nu a mai ajuns săracul apărător italian de 31 de ani.

L-au găsit mort colegii în camera sa de hotel! Poate dacă stopul cardiac ar fi survenit pe gazon, căpitanul toscanilor ar fi fost în viață acum.

Astori putea supraviețui dacă nu făcea infarctul la hotel!

Dar din cauză că i s-a acordat viza de „idoneita sportiva”, cum îi spun italienii, deși Davide suferea de probleme cardiace, care se puteau descoperi la timp, doctorul vinovat a fost condamnat la închisoare!

Nu mai amintesc și de șansa divină avută de Iker Casillas, care în mai 2019 a suferit un stop cardiac la FC Porto! Tocmai ce plecasem din redacție când am primit un telefon că fostul mare portar spaniol ajunsese la Urgență.

M-am întors din drum și am stat cu inima strânsă până când starul (alungat într-un mod mizerabil de la Real Madrid) era stabil la spital. Și despre Iker aș fi scris, cine știe?, acum la trecut dacă necazul l-ar fi prins în camera de hotel, ca pe Astori!

Bove ar putea să nu mai joace, dar contează că trăiește!

Granița dintre viață și moarte este, uneori, foarte mică pentru fotbaliști și sportivi în general. Pentru că toți depun un efort extraordinar, împins astăzi de interesele mercantile mult dincolo de limitele ființei umane.

Iar un joc sau orice altă întrecere sportivă, indiferent de miză sau de trofeul pus la bătaie, nu trebuie să se transforme într-un pariu crud și imprevizibil al supraviețuirii. În nicio împrejurare!

Mai bine să ți se interzică de către medici să practici un sport de performanță sau să fii constrâns să renunți la el și la o carieră, potențial prodigioasă sau nu contează cum ar fi ea, decât să ți-i lași pe cei dragi plângând neconsolați!

Cum puțin a lipsit să pățească, la numai 22 de ani, când are aproape o viață întreagă înainte, mijlocașul italian duminică seară.

Viața rămâne cel mai prețios dar dat de Dumnezeu, iar fotbalul e doar ceva trecător pe lumea asta. Și pentru Bove. Forza Edo!