Ieri, printre sutele de coroane aflate în jurul coșciugului în care se afla trupul neînsuflețit al lui Helmut Duckadam a ajuns aseară și una specială, comandată din Canada.
Era din partea familiei Velentir, de la Voicu și fiul său, Marco, cei care se află în posesia mănușilor cu care fostul mare portar a apărat cele 4 penaltyuri de la Sevilla, în seara magică de 7 mai 1986.
Ce plan a avut Duckadam după operația din septembrie
Duckadam le-a scos la licitație, iar Voicu le-a achiziționat cu 3.000 de dolari, în 2002 tocmai fiindcă a vrut ca acest talisman al fotbalului românesc să aparțină unui român, care chiar înțelege și prețuiește importanța lor.
Mai mult, Marco (17 ani), fiul său, care nu era născut atunci, a ales să devină chiar portar de fotbal. El activează acum cu mare succes în campionatul preuniversitar din SUA, unde joacă pentru Kimball Union Academy. A doua zi după decesul lui Duckadam, Marco era anunțat ca fiind intrat în echipa anului 2024 în campionatul NEPSAC, el fiind considerat cel mai bun portar, apreciat pentru jocul cu ambele picioare, modul în care leagă jocul, dar și pentru intervențiile sale de excepție.
Ulterior, Duckadam a aflat cine i-a cumpărat mănușile și între cei doi s-a legat o prietenie specială, în ciuda distanței enorme, familia Valentir fiind stabilită în Laval, o suburbie a Montrealului.
Și abia în 2018, Voicu și Marco chiar l-au vizitat în România pe fostul internațional. A fost pentru prima dată când cei trei s-au cunoscut chiar personal.
Stabiliseră să mergă la pescuit, în Canada
De atunci, au tot ținut legătura. "Pur și simplu ne-a lovit vestea morții lui. Nu puteam să credem, suntem șocați, îndurerați! Era un prieten bun, un om special și un imens portar. Noi am păstrat mereu mănușile lui într-o cutie specială, nu le-am atins, dar le-am arătat lumii, le-am adus și la Muzeul Fotbalului de la București, tocmai ca să nu uite nimeni ce a reușit el.
La câteva zile după ultima operație pe care o făcuse, pe inimă (n.r. în septembrie), m-a sunat să-mi zică că o să vină cu familia aici. În sfârșit, urma să accepte invitația noastră de a ajunge și el la noi. De când visam eu și Marco să se întâmple asta! După aceea voia să viziteze și un alt prieten, în Toronto.
Era mare amator de pescuit, ca și mine, și voiam să-l duc în niște locuri speciale, în Abitibi, pe lacul Lecompte, o zonă aflată la 600 de kilometri nord de Montreal. E superb acolo, chiar era bucuros că va veni. Și intenționam să organizăm și un eveniment cu el, să-l vadă oamenii, copiii care îl au ca idol.
Dar uite că s-a întâmplat tragedia asta și totul s-a năruit. Fără Helmut Duckadam, fotbalul românesc trăia numai din Generația de Aur. Acum e mai sărac cu un erou! Sper ca generațiile viitoare să nu-l uite. Noi vom face tot ce putem aici, tocmai ca să-l păstrăm viu!", a spus Voicu într-o dialog exclusiv pentru GSP.ro.
{{text}}