Legendarul actor Mircea Diaconu a decedat la vârsta de 74 de ani, după ce a pierdut lupta cu o boală necruțătoare, cancerul de colon.
Mircea Diaconu, unul dintre simbolurile teatrului și filmului românesc, va fi înmormântat marți, la cimitirul din Săftica. Trupul neinsufletit va fi depus luni, între orele 12:00 și 16:00, la Teatrul Nottara.
Originar din comuna Vlădești, județul Argeș, marele actor ar fi împlinit 75 de ani pe 24 decembrie, în Ajunul Crăciunului.
Mircea Diaconu, unul dintre cei mai carismatici actori din istoria României
Mircea Diaconu a debutat în cinematografie în anul 1971, când a jucat în filmul „Nunta de piatră”. Un an mai târziu, s-a alăturat Teatrului Bulandra, iar în 1982 a făcut pasul către Nottara.
În 1990, acesta a fost primul actor care și-a dat demisia, devenind profesionist, conform Libertatea.
Unele dintre cele mai importante filme în care Mircea Diaconu a jucat roluri memorabile au fost „Filantropica”, „Actorul și sălbaticii”, „Mere roșii” sau „Buletin de București".
Diaconu a fost implicat și în viața politică. A fost senator din partea PNL din 2008 până în 2012, precum si europarlamentar independent.
VIDEO. Toma Caragiu şi Mircea Diaconu - N-am găsit altă rimă
În memoria marelui actor, Gazeta Sporturilor readuce în prim-plan un interviu pe care acesta i-l acorda în 2009 jurnalistului Decebal Rădulescu.
Mircea Diaconu dezvăluia atunci că fotbalistul său prefereat a fost Nicolae Dobrin.
Interviul acordat de Mircea Diaconu Gazetei Sporturilor în 2009: „Imaginaţi-vă să fi fost Dobrin fotbalist în zilele noastre! Doar gîndiţi-vă la asta”
- Domnule Diaconu, ce sportiv român v-a dat dumneavoastră cu adevărat senzaţia că merită respectat?
- Oooo, sânt o mulţime! Eu, de exemplu, m-am simţit întotdeauna dator să ţin la ei. Să fie clar, eu, unul, asemăn arta noastră cu spectacolul sportiv.
- Dar care dintre fotbalişti v-a fermecat?
- Vă spun imediat. Să ştiţi că sportul şi teatrul înseamnă contact interuman. Înseamnă relaţia crudă dintre oameni. Aşa trebuie judecat sportul.
- Fotbalistul preferat?
- Dobrin! Omul ăsta m-a marcat. De ce? În primul rînd pentru că a fost un sportiv de geniu. Apoi, nimeni n-a remarcat asta, pentru că s-a împăcat elegant şi modest cu neşansa de a se fi născut cu 20 de ani mai devreme. Imaginaţi-vă să fi fost Dobrin fotbalist în zilele noastre! Doar gîndiţi-vă la asta.
- Alt personaj din sport?
- O să vă surprindă, Gabriel Moiceanu. E un fost campion la ciclism. E din zona mea, de la Cîmpulung Muscel.
- Ce putea să vă impresioneze la el?
- Tocmai asta e! Să vedeţi ce! Verile le petrec la Vlădeşti de Muscel, locul naşterii mele.
- Apropo, sunteţi născut în ajunul Crăciunului.
- Da, sunt născut pe murmur de colinde. Cum vă spuneam. Fiul meu obişnuia să se urce pe bicicletă şi să treacă împreună cu prietenii trecătoarea Branului. I s-a stricat bicicleta şi trebuia să i-o repar. L-am căutat pe Moiceanu în Cîmpulung, dar se mutase de acolo într-un sat apropiat, Lereşti se cheamă.
- Şi?
- Şi cînd am intrat în curtea lui plină de nepoţi, şi cînd am văzut un bărbat în vîrstă plin de vigoare, de viaţă şi de bună voie am avut o revelaţie. Atunci am înţeles ce înseamnă să faci sport cu adevărat. Atunci am înţeles că sportul e o formă de educaţie superioară.
- Bun, dar de ce toată lumea consumă fotbal?
- Nu zic că e aşa. Nu toată lumea vrea fotbal. De exemplu, sînt zile în care avem spectacole o dată cu marile derbyuri din campionat sau o dată cu jocurile echipei naţionale. Colegii mei avansează atunci mica teorie că n-o să avem spectatori din cauza meciurilor. Unii dintre ei vor să sară peste zilele cu meciuri. Dar nu e aşa. Sala se umple de fiecare dată.
- Nu prea vă place fotbalul.
- Sincer, eu am jucat handbal la Liceul Sportiv din Cîmpulung Muscel. Şi o făceam bine. Dar de fotbal ce să vă zic? Da. Mie mi se pare că fotbalul s-a separat cu durere de sport. De competiţia curată. S-a dus către industrie.
- Oamenii se duc totuşi după fotbal.
- Da, merg mulţi oameni după fotbal, dar, din păcate, nu sînt oameni de calitate. Trebuie să recunosc asta. Uite, de exemplu, îmi place Unirea Urziceni. E un fost mare sportiv acolo, parcă e mai mult sport decât afacere la ei.
- CFR Cluj nu v-a plăcut în Ligă?
- Aici am o mare problemă. Mă deranja rău de tot când crainicul ne vorbea de românii de la CFR. Nu era nici unul acolo! Până la urmă, e o economie liberă, dar eu, unul, propun să se pună taxă de poluare şi la fotbaliştii care vin la noi de afară, aşa cum se face la maşini. Oameni buni, Hagi aici s-a născut. În ţărişoara asta. Hai să găsim copii cum a fost el!
- Vi s-a întâmplat să vă sune vreun personaj din fotbal să vă ceară vreun bilet la vreun spectacol?
- Nu. Dar m-am întâlnit de câteva ori, înainte de a intra în scenă, cu Dan Petrescu şi cu fetele lui. Cu Ionuţ Lupescu şi cu soţia lui. Pe vremuri, naţionala de fotbal era adusă la teatru.
- Cum îi vedeţi pe Gigi Becali, Dumitru Dragomir...
- Aţi dorit să discutăm despre sport. Ei n-au nici o legătură cu sportul.
- Vă surprind sumele astea de zeci de milioane care se vehiculează prin fotbal?
- Ştii ceva? Eu nu cred că aceşti bani există. Şi, până la urmă, ceea ce trece peste 10 mii de euro mă lasă rece. Pentru mine nu mai există. Bine, să nu se înţeleagă că sânt vreun sărac, dar am principiile mele de viaţă.
- Cu ce echipă ţineţi? De fotbal zic.
- Oameni buni, e greu să fii suporter astăzi. Să ţii cu nişte culori? Pentru că atât mai rămîne azi la o echipă. Nu poţi să crezi în nişte oameni pentru că stau prea puţin într-un singur loc. Totul se schimbă rapid.
- Hagi sau Popescu?
- N-ai cum să-i separi. Unul stlâp în apărare, celălalt spiriduşul din teren. Dar sânt tentat să pun degetul pe Hagi. Mare fotbalist. Mă doare că Hagi e un om cu foarte bune intenţii într-o lume cameleonică. Hagi e un tip curat. M-a durut ce i s-a întîmplat.
- Năstase sau Ţiriac?
- Eeee... E o mare diferenţă între ei! Adică sclipirea lui Năstase a fost dublată mereu de rigiditatea lui Ţiriac. La ei doi chiar că a fost vorba de sport pur.
- Se califică echipa naţională la CM?
- Nu! Eu zic că nu se califică. Vă spun sincer că doar în perioada lui Ienei am avut semntimentul unei siguranţe la echipa naţională. Acum, la naţională nu e linişte, e haos. Nu sunt constanţi în nimic. Treaba ori iese bine, ori iese rău. Pare că totul e la noroc.
{{text}}