Risto Radunovic, „Fotbalistul străin al anului 2024”, interviu exclusiv pentru Gazeta Sporturilor: „Foamea pe care o are echipa o am și eu! 2025 să ne aducă Champions League”

Risto Radunovic (32 de ani), desemnat Fotbalistul Străin al anului 2024 în Superlativele GSP, spune că se simte minunat în România, că vrea să joace cât mai mult timp pentru FCSB, echipă cu care vrea să ajungă în grupele celei mai importante competiții intercluburi din lume. Dezvăluie că a avut o copilărie grea în Muntenegru, că nu are superstiții și că cel mai important lucru este ca toată lumea să fie sănătoasă.

- Risto, felicitări, ai fost desemnat jucătorul străin al anului 2024! Primul tău trofeu individual important în România. Ce reprezintă o astfel de distincție pentru tine?

- Mulțumesc frumos! Normal că e un sentiment foarte frumos pentru mine și un trofeu foarte important pe plan personal! Individual, până acum am câștigat câteva trofee, dar în Muntenegru. Este foarte frumos, ținând cont de concurență. În România joacă foarte mulți și buni jucători străini. Cu ajutorul echipei și al rezultatelor din acest an am câștigat acest trofeu.

- E cea mai complexă anchetă din sportul românesc. Ai ieșit la trei categorii pe primul loc, iar la alte două pe poziția secundă. Cât de mult contează aprecierea oamenilor?

- E un lucru foarte, foarte important și mă bucur foarte mult că oamenii din fotbal, dar mai ales cei din afara lui, cum sunt cititorii, mă apreciază.

Risto Radunovic: „Avem cei mai buni fani din România”

- În vară ai fost la un pas să pleci de la FCSB, dar ți s-a prelungit contractul și totul s-a schimbat pentru tine. A fost un moment decisiv pentru cariera ta?

- Da! A fost un moment delicat pentru că puteam să plec de la echipă. Până la urmă, s-a făcut o situație win-win și am rămas. Am obținut rezultate foarte bune după câștigarea campionatului, am intrat în Europa League, acolo unde avem rezultate foarte bune. Mă bucur că s-a rezolvat situația și joc în tricoul roșu-albastru! Avem cei mai buni fani de la România și asta contează foarte mult pentru mine.

- Ce reprezintă FCSB pentru tine?

- E un club foarte, foarte mare, unde trebuie să dai dovadă de calitate în fiecare zi. Cum te reprezinți pe tine, trebuie să o faci și cu echipa.

- Ați câștigat titlul după șapte ani de pauză, sunteți în frunte și, acum, cu o evoluție bună și în Europa League. E un an așa cum ți-l doreai?

- Excelent! A fost totul OK! Am fost la un pas să intrăm în Champions League, dar suntem în Europa League, unde avem rezultate foarte bune cu campioane din alte țări. Din Grecia sau Danemarca. Nu știm care sunt limitele noastre încă, avem încredere în echipă și împreună putem să facem o figură frumoasă.

- Cum ați reușit să faceți față pe toate fronturile astea: și campionat, și Europa, și Cupa României? Cu meciuri din trei în trei zile.

- E foarte multă muncă în spatele acestor rezultate. Mai ales pregătire fizică, tactică. Atunci când le punem la un loc iese un rezultat care nu e deloc întâmplător.

Risto Radunovic: „Nu știam foarte multe despre România, dar sunt bucuros ce am ales!”

- Tu ai un program special pe care-l urmezi în fiecare zi?

- Am un program de la club pe care îl respect și cu care mă simt foarte bine. Vreau să joc cât mai mult! Sunt cel mai fericit când sunt sănătos și când sunt pe teren. Mă bucur că anul ăsta am fost numai pe teren.

- Pe partea de nutriție e ceva ce nu-ți lipsește din meniul tău zilnic?

- Nu e ceva special. Ce mănâncă toți fotbaliștii, asta mănânc și eu.

- Cum arată o zi a ta?

- Într-o zi normală ajungem la 09:30 – 10:00 la bază, avem micul dejun, apoi o ședință sau un tratament medical. Mergem în sală pentru startul antrenamentului, apoi antrenamentul, refacere și masa. După aceea mergem acasă pentru odihnă. Dacă e vremea bună și frumoasă, mai ies pe-afară, la o plimbare, și asta e ziua mea

- În România ai ajuns în 2017, la Astra. Când ai semnat știai ceva despre România?

- N-am știut foarte multe! Nici n-am învățat limba română în primul an de la Astra pentru că nu știam cât o să stau în România. Dar iată cum a mers drumul meu și sunt foarte bucuros. Și la Astra am cunoscut foarte mulți oameni buni și mi-am făcut prieteni.

„Mi-a fost greu cu traficul și cu frigul de afară”

- Cum ai ajuns la Astra?

- Mulți oameni m-au sunat să vin la Astra. Antrenor era Edi Iordănescu, iar Dani Coman, director sportiv. Ei doi, prin agenți, m-au contactat și au rezolvat să vin aici.

- Cu Edi ai lucrat mai apoi și la FCSB.

- Da, da! Mă bucur că ne-am întâlnit și la FCSB. Am lucrat împreună, un om foarte, foarte, foarte bun și un antrenor foarte, foarte bun.

- Cum a fost perioada de la Astra? Un oraș mic, fără presiune, suporteri puțini.

- Stăteam la Ploiești sau la București și mergeam la Giurgiu doar în ziua meciului. Era un stadion mai mic, dar frumos.

- Nu era dificil să fii mereu pe drumuri?

- Nu era... Poate în momentul de astăzi era mai greu. Dar atunci nu a fost deloc greu. A fost o atmosferă foarte bună la echipă, am jucat doar în play-off cu Astra. Apoi am venit la FCSB, unde au fost alte momente frumoase.

- După șapte ani în România, cum ți se par românii, cum ți se pare orașul?

- Sunt bucuros că am jucat mereu în București, ăsta e un lucru pozitiv. Mă simt foarte sigur! București e un oraș foarte mare și foarte frumos. Are ceva să ofere pentru toți oamenii și am numai cuvinte de laudă.

- Deci nu ai avut probleme, asta e important.

- N-am avut niciun fel de problemă.

- Cu ce ți-a fost cel mai greu să te acomodezi în București sau în România?

- În primul an a fost limba. Până n-am învățat limba și până nu m-am integrat în grup, în echipă. Apoi, traficul și puțin frigul, iarna.

„Mereu am vrut să fiu mai bun decât ieri”

- Ai vorbit vreodată cu patronul față în față, cu Gigi Becali?

- Am vorbit de câteva ori când a venit la echipă.

- E un altfel de om când vine la voi? Diferit de ce vedem la televizor?

- Da! A fost cu noi în Grecia și a fost un tip foarte OK!

- Presiunea pe tine te ajută?

- Presiunea pe teren?

- Presiunea pusă de patron, de echipă, de fani...

- Da! Am zis că FCSB e o echipă mare, iar fiecare meci se tratează la victorie. Foamea pe care o are echipa o am și eu! Mereu am vrut să fiu mai bun decât ieri și am avut ambiția să câștig trofee!

- Ai fost vreodată dezamăgit de ce s-a scris despre tine sau de ce a spus cineva despre tine?

- Posibil, dar foarte puține lucruri. Foarte puține!

- Adică ai trecut și n-ai băgat de seamă sau te-a afectat pe moment?

- Mereu când greșești trebuie să fii criticat... Dar și să vezi cum să progresezi. Fotbalul e cu greșeli, noi suntem oameni și e normal să greșim. E un lucru normal.

- Ai avut vreun adversar care ți s-a părut foarte dur în campionatul românesc?

- Așa, individual, nu pot să zic. Dar mereu duelurile cu CFR-ul sunt tari și puternice.

- Există vreun fundaș care îți place din România?

- Sunt foarte mulți, dar am jucat și cu Gabi Tamaș, care a fost super bun. Și Chiricheș. Jucători foarte importanți.

„Am avut o copilărie mai grea! N-am fost cuminte când eram copil”

- Aș vrea să vorbim un pic de primii tăi pași în fotbal pentru că lumea nu știe prea multe despre tine. Cum a fost copilăria ta în Muntenegru?

- M-am născut la Podgorica, acolo am mers la fotbal cu colegii de școală, dar și cu prietenii mei. După asta am început să joc la o echipă din oraș până când am ajuns la cea mai bună echipă din Muntenegru, Budućnost. Acolo am crescut, am făcut junioratul. Am fost inclusiv căpitan de echipă și am câștigat titlul.

- Cum era copilul Risto? A avut tot ce și-a dorit sau au fost și momente mai grele în copilăria lui?

- Da... Am avut o copilărie mai grea, să zic, dar prefer să nu vorbesc prea mult despre ea. Dar n-am fost cuminte când eram copil! Unchii, mătușile și cei din jurul familiei fac comparații cu alții copii gândindu-se la mine.

- Fotbalul cum l-ai început?

- Din întâmplare! Doi dintre prietenii mei cu care am fost la școală au mers la fotbal și așa am început. Dar ei au terminat la 20 de ani, iar acum sunt băieți mari, cu joburile lor.

- Și cine câștigă mai bine, tu sau ei?

- Nu e important cine câștigă! Importantă e prietenia asta pe care o avem de la șapte ani. Vorbim zilnic și să ne revedem mereu cu bine!

- Ai doar patru echipe la seniori. Înseamnă că ai fost apreciat dacă ai petrecut un timp așa mare la fiecare. Ce te-a făcut să stai la o echipă foarte mult timp?

- În primul rând, mereu am vrut să fiu un coleg bun, un prieten bun pentru orice jucător. Pentru antrenori am vrut să fiu o mână dreaptă, un jucător în care poți să ai încredere.

- Când ai plecat din Muntenegru, ți-a fost greu?

- Am plecat cam târziu, dar nu a fost ceva foarte greu. Am vrut să-mi arăt calitatea.

- Ce nu știe lumea despre tine? Un secret!

- Se știe cam tot! În ziua de azi nu mai sunt lucruri pe care să le ținem ascunse.

- Superstiții ai?

- Așa, foarte puține...

„România e a doua mea casă și mă simt foarte bine aici”

- Ai peste 30 de meciuri la echipa națională a Muntenegrului. Îți mai amintești cum a venit momentul primei convocări, cum au fost primele meciuri pentru tine?

- Pentru Muntenegru am jucat la fiecare echipă de la Under 15 până la Under 21. Am fost și căpitan! Eram la Budućnost când m-a sunat directorul spotiv să-mi spună de convocare. Se accidentase cineva și s-a făcut loc pentru fundașul stânga. M-au ales pe mine. A fost un meci amical cu Rusia 2-0, dar n-am debutat. De atunci până la debutul meu au trecut trei ani și jumătate!

- Toată lumea așteaptă să te vadă român, cu acte în regulă.

- Da, da... Când o să am dreptul să depun actele, o să le depun și rezolv.

- Mulți jucători străini au rămas atașați de România și mulți s-au stabilit definitiv aici.

- Acum, România e a doua mea casă și mă simt foarte bine aici. Principală, secundară, nu contează! Mă simt foarte bine aici, ăsta e cel mai important lucru. Vreau să trăiesc momentul, prezentul, vreau să mă bucur de viața de aici. Am pace și apreciere! Mă simt foarte bine și ăsta e cel mai important lucru.

1,3 milioane de euroeste cota de piață pe care o are în acest moment Risto, conform site-ului de specialitate transfermarkt

- Prietena ta, Stefana, e și ea cu tine la București. Cum se simte?

- Da, e super, super, super bine! Suntem împreună și e super frumos și pentru ea ca și pentru mine. E frumos.

- Te gândești ce faci după ce renunți la fotbal? Rămâi în fotbal sau iei altă decizie? O iei pe drumul lui Pintilii?

- Normal că primul gând e să rămân în fotbal, dar încă nu vreau să ies. Trebuie să te gândești ce o să fie peste câțiva ani, dar în momentul de acum vreau să mă bucur de fotbal, să joc cât mai mult. Mă ajută starea fizică și sunt bine, mă simt OK și vreau să joc cât mai pot.

„Cel mai important lucru este să fim sănătoși”

- Care sunt principalele trei calități ale tale?

- E foarte greu să vorbesc despre mine, dar îți zic una! Sunt un om muncitor, care nu renunță niciodată, și dau totul pentru echipă!

- Te uiți la meciuri, la reluări, analizezi ce faci într-un meci? Ești atent la detaliile astea?

- Normal, vreau să îmi îmbunătățesc jocul cât mai mult și cât mai bine! Mă uit mereu la meciurile pe care le-am jucat, la fazele unde am greșit sau unde am făcut bine.

- Limba română cum ai învățat-o?

- N-am fost la curs, n-am avut nicio profesoară. Am petrecut foarte mult timp cu prietenii de la Astra. Ușor, ușor am învățat.

- Ce planuri ai pentru 2025? Ce-ți dorești?

- E simplu! Eu mereu spun că cel mai important lucru este să fiu sănătos, să fim sănătoși toți. Pe plan de echipă, să câștigăm din nou campionatul și să ajungem cât mai departe în Europa League. E posibil ca următorul an să ne aducă și Champions League!

- Vreau să transmiți un mesaj tuturor celor care te-au votat, tuturor suporterilor FCSB.

- E un lucru foarte mare pentru mine, un lucru care mă motivează și care îmi dă putere! Știu că sunt pe un drum bun, că o să muncesc și mai mult să continui așa. Mă bucur că pe suporteri îi facem fericiți. Le mulțumesc că sunt prezenți la fiecare joc al nostru și vrem să continuăm așa!

CLASAMENT „Cel mai bun fotbalist străin din Liga 1” 2024: