Edward Iordănescu, „Antrenorul anului 2024”, în primul interviu amplu după Euro: „Le cer iertare jucătorilor pentru că poate s-au simțit abandonați! Dar am reușit să unim din nou românii”

Edward Iordănescu (46 de ani) câștigă pentru al doilea an consecutiv premiul de „Antrenorul anului” în tradiționala Anchetă a Gazetei Sporturilor. În primul interviu pe larg pe care îl oferă presei din România la 6 luni de la Euro 2024, fostul selecționer detaliază motivele plecării de la cârma reprezentativei și le-a cerut public iertare foștilor elevi „pentru că poate s-au simțit oarecum abandonați”

- Domnule Iordănescu, sunteți antrenorul anului 2024 în ancheta Gazetei Sporturilor. O răsplată pentru prestația echipei naționale din 2024 de la Campionatul European. Cum sunteți și cum primiți acest premiu?

- Bună ziua, tuturor! Spun cu sinceritate că sunt fericit și sunt onorat, totodată, să primesc acest trofeu extraordinar, pentru că este încărcat cu valoarea tradiției. Atâția ani de tradiție, atâtea personalități care au primit de-a lungul timpului acest trofeu îi dau o valoare fantastică și sunt onorat să mă aflu printre cei care primesc acest premiu, mai ales că este deja al doilea pentru mine. Vă mulțumesc și, în același timp, mărturisesc faptul că vine ca o recunoaștere a muncii depuse, a eforturilor făcute, a sacrificiilor - pentru că au fost suficiente! În același timp, cu siguranță că este un stimulant deosebit pentru viitor.

- E al doilea premiu pe care îl câștigați, după cel din 2023, atunci când ați calificat echipa națională după 8 ani la un turneu final. E cu atât mai importantă recunoașterea pe care o aveți din partea publicului, a antrenorilor, a jucătorilor, a președinților din fotbalul românesc, a celor care v-au votat?

- Să știți că da! Faptul că iau două premii consecutive, iar aceste premii vin pentru munca făcută la echipa națională a României, asta face ca bucuria mea, mândria în același timp, să fie și mai mare. Vreau să mulțumesc tuturor celor care au votat, indiferent că m-au votat sau nu! Faptul că am luat acest premiu înseamnă că am avut o majoritate și le mulțumesc celor care au votat și mă gândesc la suporterii echipei naționale pe care mă bucur că i-am făcut din nou fericiți împreună cu toți cei care au fost implicați în munca la echipa națională. Mă gândesc la președinții de cluburi, la antrenorii din Liga 1, la căpitanii de echipă și, bineînțeles, la dumneavoastră, la jurnaliști. Este o bucurie să-ți fie apreciată munca, îmi face cinste și, în același timp, mărturisesc că mulțumesc și celor care nu m-au votat neapărat, dar au luat parte la acest eveniment deosebit care deja are atât de multă istorie în spate.

- Intrați într-un top extrem de select și vă spun doar atât: Mircea Lucescu și Dan Petrescu, cinci trofee, Edi Iordănescu, Cosmin Olăroiu și Răzvan Lucescu, câte două trofee.

- Este incredibil și este o satisfacție, este o împlinire. Mărturisesc asta cu toată sinceritatea. Dar tot la fel de sincer trebuie să fiu și merg până la capăt și spun că simt totuși că nu-mi aparține în totalitate. E un trofeu la care și-au adus contribuția foarte multe persoane, dragi mie. Și aici mă gândesc în primul rând la componenții echipei naționale, la băieți. Indiferent că au fost cei care au fost prezenți la Euro, cei care au fost pe parcurs în calificări sau chiar înainte, în Liga Națiunilor, de-a lungul mandatului meu, sunt recunoscător tuturor! Ei au fost actorii principali și ei sunt cei care merită cele mai multe aprecieri și laude. De asemenea, mă gândesc la colegii din stafful meu tehnic, care au fost zi de zi alături de mine, au dat plusvaloare muncii mele, au făcut eforturi, au muncit la rândul lor și m-au suportat doi ani și jumătate.

- Continuați.

- Mă gândesc, bineînțeles, la cei care au fost în spatele echipei naționale. Fețe mai puțin cunoscute dumneavoastră și opiniei publice, oamenii din toate departamentele cu care am lucrat doi ani și jumătate. Oameni care au fost prezenți și ne-au ajutat zi de zi în activitatea noastră și chiar mărturisesc faptul că am cunoscut oameni de o calitate extraordinară, atât umană, cât și profesională și le sunt recunoscător. Împreună ne-am strâns, ne-am unit și am crezut în acest vis îndeplinit.

- Spuneți-mi, vă rog...

- Mă gândesc la echipa federală și la președintele Federației. În cele mai grele momente l-am simțit aproape și m-a susținut. Nu cred că sunt cuvinte mari când spun, necondiționat! Atunci când a fost mai greu, echipa federală în frunte cu președintele Federației au fost acolo pentru mine, pentru noi și a contat foarte mult pentru că atunci am avut încrederea și liniștea să ne concentrăm pe muncă și să dezvoltăm proiectul nostru și să îndeplinim obiectivele.

- În tot acest parcurs de neuitat au fost și suporterii.

- În mod special mă gândesc la suporterii echipei naționale! Spun la fel, cu toată convingerea: nici nu-și imaginează suporterii echipei naționale cât de mult au contribuit la această calificare. În cele mai grele momente, efectiv le-am simțit prezența și au împins echipa națională de la spate și împreună cu suporterii echipei naționale am calificat România după opt ani. Nu a fost ușor. Mă gândesc un pic și la anul 2023, pentru că sunt două premii consecutive și oarecum lucrurile sunt legate.

- Vă rog.

- A fost o campanie extrem de grea, dar fantastică! Atunci când reușești după opt ani să te califici la un turneu final, de pe primul loc, cu cinci puncte în fața Elveției, neînvinși... Sunt lucruri deosebite. Și asta a făcut ca să punem o fundație. Pe lângă obiectivul îndeplinit, a fost o fundație de încredere, pozitivism foarte mult. A făcut ca grupul, noi toți, dar în mod special grupul, băieții, să fie și mai sudat și mai unit și spiritul despre care am vorbit tot timpul. Pe care l-am găsit împreună. Opinia publică, încet, încet, a venit din nou cu încredere lângă echipa națională și lucrurile astea au contribuit ca noi să pregătim bine turneul final pentru că a fost o muncă complexă, titanică chiar aș spune. Din punct de vedere logistic, a fost o mare provocare să pregătim cantonamentul și tot ce ați văzut acolo, în Germania. Și vreau să spun că, în final, munca ne-a fost răsplătită, dar au fost momente cu siguranță unice.

Edi Iordănescu, Antrenorul Anului 2024: „Am unit românii! Nu au fost păcăliți și tot ce am vorbit s-a întâmplat. Am dat un restart efectiv pentru fotbalul românesc”

- 2024 în principal e despre echipa națională și despre performanța pe care am făcut-o la Euro, am terminat grupa pe prima poziție, am ajuns în „optimi". Care au fost trăirile lui Edi Iordănescu în tot acest an și cum ați trăit emoția grupului, revenirea suporterilor pe stadioane, toată nebunia asta frumoasă din Germania?

- Trebuie să specific faptul că la bază a fost un proces extrem de complex și de provocator și faptul că elementele pe care noi le-am propus și obiectivele, fie că au fost cele finale sau cele intermediare, au fost atinse, înseamnă că munca noastră s-a încununat cu succes și deciziile au fost corecte. Spun cu toată deschiderea că au fost multe momente dificile pentru mine în acești doi ani și jumătate. Au fost decizii pe care le-am luat, cu care nici eu, personal, nu m-am simțit confortabil.

- Ați spus asta de mai multe ori în acești doi ani și jumătate de mandat.

- E partea mai puțin frumoasă a acestei meserii, dar mi le-am asumat pe toate. Mi-am asumat pentru că am crezut foarte tare în acest proces și în munca noastră. Sunt decizii asumate și mă bucur că în final am reușit să îndeplinim obiectivul. Să știți că sunt și satisfacții colaterale. Totuși, într-un an în care nicio echipă de club din România nu era într-o competiție europeană, noi ne-am calificat la European.

- Aveți dreptate, da!

- Faptul că nu aveam un singur jucător care juca în competițiile europene în acel an nu a fost o satisfacție. Faptul că acum sunt jucători care joacă la un cu totul alt nivel. Îi aveam pe cei de la Parma, era o Serie B și cu multe probleme medicale, în mod special. Nu aveam jucători în Primera, nu aveam jucători în Premier League. Sunt salturi pe care băieții le-au făcut atât individual, cât și prin munca făcută și rezultatele de la echipa națională. Toate acestea sunt satisfacții.

- Lucruri pozitive care rămân indiferent de anumite comentarii.

- Cred că dacă ar fi să scot în față cea mai mare bucurie pe care eu am trăit-o în anul 2024, din punct de vedere profesional, a fost faptul că, sigur, obiectivele sportive, clar... Victoria cu Ucraina, care a fost cea mai categorică la un turneu final. Am arătat că orice este posibil în orice domeniu, cu spirit, cu atitudine, cu sacrificii, cu consecvență, cu dăruire, cu unitate, cu disciplină! Cu atât mai mult în sport și în fotbal. Toate lucrurile astea au făcut ca împreună, prin munca care am realizat-o, să unim din nou românii. Să-i unim la propriu și să-i aducem din nou în spatele echipei lor naționale.

- Toată lumea spune că acesta este cu adevărat marele câștig.

- Și echipa națională a demonstrat că este sinceră și că dă tot ce poate, în fiecare moment, în fiecare joc, iar românii au apreciat asta. Că nu au fost păcăliți, că tot ce am vorbit s-a întâmplat! Faptul că i-am făcut din nou fericiți și mândri că sunt români, faptul că din nou am scos în față, în toată lumea, numele României pentru mine personal a fost cea mai mare satisfacție. Și cred că la pachet cu aceste lucruri a venit și un restart efectiv pentru fotbalul românesc. Pentru că am demonstrat că se poate! S-a creat o emulație incredibilă și sunt sigur că realizările pe care noi le-am avut inspiră și vor inspira generați. Și asta este din nou o mare bucurie.

- Adevărul este că nimeni nu se aștepta ca la un meci cu Kosovo sau cu Cipru să avem 40.000 de oameni pe Arena Națională și la temperatură cu minus. Deci e clar că dragostea pentru echipa națională a revenit în rândul oamenilor și, nu trebuie să ne ferim de cuvinte, vă aparține și dumneavoastră, și colegilor, și jucătorilor, nu neapărat doar rezultatelor.

- Au fost 8 ani de dezamăgiri, cu toate că și colegii dinaintea mea au făcut eforturi și au contribuit, efectiv. Au promovat jucătorii, au muncit, au dat tot ce au avut mai bun și le sunt recunoscător! Dar au fost totuși 8 ani de lipsă de la turnerele finale. S-au acumulat supărări, s-au acumulat frustrări, s-a acumulat neîncredere. Am simțit asta de la prima acțiune. Suporterii echipei naționale, încet, încet, s-au depărtat de echipa națională. Și faptul că noi am aprins din nou flacăra speranței, iar ei au răspuns la semnalul nostru și au venit aproape de echipa națională a fost ceva fabulos. Și dacă mă gândesc la momentele din Germania, la intonarea imnului și la început, și pe parcursul jocului... Adică mă gândesc că de obicei sunt focusat sută la sută pe joc și foarte rar realizez ce se întâmplă în tribună, dar nu aveam cum să nu simt și să nu reacționez, pentru că efectiv ne-a copleșit pe toți!

- V-ați uitat la acele momentele de după, când ați ajuns la hotel? Când ați ajuns în România?

- Sincer, a fost prima oară, cred, într-un joc de fotbal când... Măcar după 3-0 când simțeam că totul merge în favoarea noastră, la jocul cu Ucraina, am putut să fiu mai atent la ce se întâmplă în tribune și a fost fabulos. După care, bineînțeles, am văzut. Tehnologia e foarte avansată, o folosim și noi foarte mult, atât profesional, cât, bineînțeles, și informativ. Când am văzut imaginile... le-am revăzut pe cele de la meci, cu oamenii din tribună, imaginile din țară, oamenii în stradă... Cu siguranță că sunt imagini care intră la suflet și te fac să te simți împlinit.

„Pe mine nu m-a supărat niciodată critica, dar am avut o problemă cu jignirile!” + momentul unic trăit la echipa națională

- După Euro, ați luat o decizie surprinzătoare pentru mulți, inclusiv pentru cei care v-au criticat în acești doi ani de mandat. Adică toată lumea își dorea că Iordănescu să nu plece. A venit Mircea Lucescu acum la echipa națională, o legendă a fotbalului românesc, care spune că la națională, după mandatul dânsului, trebuie să revină Edi Iordănescu. Ați simțit un moment din ăsta de bucurie sufletească, că inclusiv cei care v-au criticat, poate corect sau poate nu, îl susțin din nou pe Iordănescu așa cum n-au făcut-o în doi ani și jumătate de mandat?

- Să știți că asta a fost o mare satisfacție și are legătură cu dumneavoastră, cu presa, cu opinia publică. Am venit pe un fond de neîncredere la echipa națională! În primul rând că nu mai era încredere în echipa națională și automat au fost și mulți sceptici în ceea ce mă privește, cu diverse argumente, mai solide, mai puțin solide, inclusiv de vârstă, că-s prea tânăr, că n-am experiență. Cu toate că în fotbalul românesc reușisem să câștig și titlul de campion, și Cupa, și aveam deja o experiență în spate, dar fiecare avea dreptul la opinie. Pe mine nu m-a supărat niciodată critica și să știți că n-am stat departe de ce se discuta în spațiul public. Inclusiv în perioadele când eram în plină activitate cu echipa națională, în cantonament, înainte de meciuri, după meciuri, aveam colaboratori care aveau acest rol: să-mi dea un feedback complet despre tot ce este în spațiul public.

- Și? Cum primeați?

- Citeam cu ochii mei articolele din ziua aceea, nu am stat departe, nu am vrut să mă rup de cotidian, de realitate, de opinie, pentru că respect asta. La fel am respectat și chiar îmbrățișat critica obiectivă, constructivă, cu argumente la bază și au fost multe astfel de momente, episoade. Am avut o problemă însă cu jignirile, recunosc că nu le-am digerat ușor și m-am îndepărtat oarecum de anumite personaje! La care am simțit că predomină răutatea și mai puțin dorința de a veni cu o idee sau un sprijin la adresa activității noastre. Dar tot timpul am fost la curent cu ce s-a discutat.

- Spuneți-mi...

- O secundă! Faptul că în Ungaria, la finalul jocului, la acea calificare fantastică împotriva Israelului, cu un rezultat întors de către echipa națională și cu un joc foarte consistent și spectaculos chiar, la finalul jocului, la conferința oficială, după ce a fost acel episod extrem de frumos cu băieții care au intrat peste mine în conferință...

- Așa?

- Atunci când s-a terminat conferința și m-am ridicat să plec și am dat bună seara, faptul că o sală plină de jurnaliști din România, mulți care m-au criticat de-a lungul campaniei, acea sală și acei oameni s-au ridicat în picioare și au aplaudat munca mea, munca noastră - acum raportez exclusiv la mine - a fost unul dintre cele mai emoționante momente pentru mine.

- Serios?!

- Pentru că am simțit că ne este, în fine, respectată și apreciată munca și că acei oameni au avut capacitatea să treacă peste orice a fost înainte și să arate recunoștință. Pentru mine acel moment va rămâne veșnic în sufletul meu și sunt recunoscător tuturor celor care au fost în acea seară în sală și celor care poate nu au fost atunci alături de noi, dar în final au apreciat eforturile noastre.

„Le cer iertare jucătorilor pentru că poate s-au simțit oarecum abandonați... Și celor care nu au putut să fie cu noi la Euro”

- Vă întrebam despre domnul Lucescu. Cum vedeți echipa națională de astăzi, cum vedeți traseul dânsului, mai ales că aveți în familie un om, o legendă a fotbalului românesc, cum credeți că își găsesc ei pasiunea la vârsta asta?

- Hai să o luăm în ordine. Încep cu familia. Tatăl meu a fost, este și va fi tot timpul modelul meu. Ce-a reușit el în fotbal, atât ca jucător, cât și ca antrenor... A fost implicat în cele mai mari performanțe.

- Așa este. Istoria e martoră.

- Ca jucător câștigarea Cupei Campionilor Europeni, după aceea ca antrenor în paralel, pentru că era și antrenor secund, care a câștigat Supercupa Europei, ca „principal". Încă o finală de Cupa Campionilor. Sunt lucruri incredibile. Performanțele de la echipa națională, sfertul de finală, turnele finale la care a fost prezent.

- Mondiale, Europene.

- Au fost momente unice. Eu am unul singur și știu ce trăire am avut. Îmi închipui ce a avut el și atunci nu are cum să nu fie pentru mine modelul numărul unu! Chiar dacă mi-a plăcut să studiez foarte mulți antrenori, să-i descopăr, am călătorit foarte mult, am încercat să învăț, să particip activ, să văd antremente, să studiez oameni, să interacționez cu antrenori de la cel mai înalt nivel, cu siguranță că totdeauna va rămâne pentru mine numărul unu. Referitor la plecarea mea de la echipa națională au fost foarte multe speculații.

- Aveți dreptate. Dar și pentru că ați preferat să nu vorbiți după această decizie.

- Dacă atunci când pleci pe parcursul unui contract, ești obligat să dai explicații, când ți se termină un contract, eu, personal, am simțit că e suficient acel comunicat. Cu siguranță că dumneavoastră și opinia publică așteptați mai multe răspunsuri. Nu pot să spun că a fost un singur lucru care m-a determinat să iau această decizie. A fost o decizie luată în timp. Au fost și supărări, au fost și frustrări acumulate.

- Ați spus după meciul cu Olanda de familie...

- Au fost momente grele pentru mine și pentru familie. Și culminând cu finalul de la Euro, cu acea înfrângere cu Olanda, un joc în care ne-am pus mari speranțe, toate lucrurile astea acumulate au făcut că să iau această decizie. Dar da, mărturisesc că au fost și multe lucruri personale. Și probabil că cele mai multe au fost personale și nu profesionale. Și am pus pe primul loc, pentru prima oară de când activez - cred că în curând se fac 15 ani -, am pus familia mea. Au fost momente grele.

- Dar...

- N-a fost o decizie ușoară, dar subliniez asta și vreau ca lumea să înțeleagă! Sunt o persoană asumată și mi-am asumat. Și n-am nici cel mai mic regret! Am considerat că ce am decis am făcut bine și a fost decizia corectă. Atât pentru mine, cât și pentru echipa națională. N-am convingerea că dacă aș fi continuat, cel puțin în lunile imediat următoare, aș fi putut să am energia, concentrarea, puterea de muncă și capacitatea ca să mai ofer echipe naționale ce am oferit în cei doi ani și jumătate.

- O spune un om care are doar 46 de ani...

- Mai mult decât atât, pot să spun, și vă aduceți aminte, la conferința de după meciul cu Olanda am spus că echipa națională este una formată, definită, are valori clare, principii, după care se ghidează. Este o echipă unită, este o echipă funcțională care a performat și care a trecut până la experiența unui turneu final, ceea ce înseamnă un lucru fantastic.

„Noi am pus fundația. Faptul că Mircea Lucescu a continuat ceea ce am construit arată că munca făcută de noi a fost una foarte bună”

- Corect.

- Însă am spus că procesul trebuie să continue. Mai sunt lucruri de pus la punct, mai sunt corecții de făcut, mai sunt lucruri care trebuiesc integrate în muncă cu echipa națională. Și cred că nu poate să fie o persoană mai potrivită decât un antrenor ca domnul Lucescu, cu atât de multă experiență în spate. Sunt sigur că face ce trebuie și echipa națională este pe mâinile bune. Faptul că dânsul a continuat ceea ce noi am construit și am văzut în linii mari același nucleu de jucători, același prim "11", aceeași abordare în linii mari, înseamnă că certifică faptul că și munca făcută de noi a fost una foarte bună. Fundația însă clar că a fost pusă.

- Voiam să vă întreb un lucru.

- Stați! Domnul Lucescu a călătorit cu noi și în Spania, la meciul amical cu Columbia, a fost și în Germania și era destul de familiarizat cu munca pe care o făceam. Deja era oarecum în angrenajul echipei naționale, ca să spun așa. Mă bucură că echipa națională are continuitate în rezultate și are obligația, toți băieții au obligația să dea tot ce au mai bun. Au calitatea asta, au potențialul ăsta și au valoarea asta! Și am spus asta tot timpul, faptul că eu cred în ei necondiționat, am crezut și atunci când poate puțini credeau. Ei trebuie să ducă mai departe această muncă și să califice echipa națională la un nou turneu final, la un Mondial, după atât de mulți ani. Atunci ar fi ceva fabulos și ar fi o continuitate. Ar fi o satisfacție pentru noi toți care am fost implicați acolo, fie că mai suntem sau nu.

- O parte din staff a rămas și cu Mircea Lucescu, da.

- Colegii mei din staff sunt în continuare acolo. Nu în ultimul rând spun că sunt emoționat de fiecare dată când văd cum evoluează băieții noștri, atât cei din competiția internă, unde unii dintre ei sunt implicați și în competiții europene, mă refer la jucătorii de la FCSB, cât și cei din străinătate care au succes. Pentru mine este o mare bucurie. Și vă fac și o confidență.

- Spuneți.

- Singurii care ar fi avut o șansă mică să mă întoarcă din decizie au fost băieții și au făcut eforturi în sensul ăsta, știu. Telefoane, mesaje, le cer iertare lor pentru că poate s-au simțit oarecum abandonați... Îmi cer iertare pentru că am închis telefonul tocmai ca să nu ajungă la mine, să nu mă sensibilizeze și să rezist să nu mă întoarcă din drum. Sunt băieții cu care am muncit, îmi sunt extrem de dragi, îmi pare rău și de cei care nu au putut să fie cu noi la Euro și au contribuit. Le cer iertare! Le cer iertare! Dar să dea Dumnezeu să fie sănătoși și să aibă posibilitatea să fie la un Mondial!

„Dacă va mai veni o oportunitate de a antrena din nou și a reprezenta România și românii, cu siguranță voi discuta!”

- Ce urmează pentru dumneavoastră, când vă vedem din nou în iarbă? Când se întoarce Edi Iordănescu și cum vedeți viitorul dumneavoastră? Îl vedeți la o echipă de club? Și dacă echipa națională mai rămâne o variantă.

- Îmi doresc cât mai repede. Sunt pregătit pentru asta, sunt pregătit să o iau de la capăt. Acum am din nou energia necesară, stimulentul, convingerea că un proiect bun poate să fie un următor pas în cariera mea. E mai greu să spun unde.

- De ce?

- Pentru că sunt oameni care se ocupă de acest lucru, sunt reprezentanți pe care-i am și care discută în mai multe locuri. Nu pot să spun dacă va fi echipă de club sau națională, dar pot să spun că mi-aș dori și înclin mai mult spre echipă de club. Pentru că mi-a lipsit activitatea zilnică. Doresc să lucrez zi de zi, doresc să-mi pun și mai mult amprenta pe echipă și în jocul pe care acea echipă-l va propune. Dar e relativ.

- Deci momentan nu e clar.

- Aș prefera să aștept să văd lucruri concrete. Sunt discuții deja și știu asta, dar până când nu e ceva concret nu pot să mă hazardez. Hai să lăsăm timpul să decidă! Să vedem ce alegeri vom face și cu siguranță că va veni și momentul ca să vorbim despre noua mea provocare.

- Iar echipa națională?

- Am crescut în acest spirit, a existat în casa mea de când m-am născut. În anii copilăriei și mai departe, în cei ai adolescenței, nu auzeam decât despre echipa națională, despre mândria și onoarea de a fi român. Suntem naționaliști convinși. Spun sincer: iubim naționala, iubim țara noastră, iubim pământul românesc și familia mea are atât de multe bucurii trăite reprezentând România. Și atunci, niciodată eu nu voi putea să spun cu convingere sau să închid ușa către echipa națională, să spun că nu îmi mai doresc.

- Deci Edi Iordănescu...

- A fost acest moment, asta am simțit, am făcut un pas în spate, dar în viitor, cu siguranță, dacă va mai veni o oportunitate de a antrena din nou și a reprezenta România și românii, cu siguranță că mă voi așeza cu toată convingerea și voi discuta! Însă să nu fiu prost înțeles, nu în perioada imediat următoare, asta cu siguranță!

„Au fost ceva probleme în familie, probleme cu sănătatea, despre care nu vreau să vorbesc, pentru că sunt lucruri personale”

- Ați vorbit despre momentele frumoase din 2024, ați vorbit de ce urmează pentru dumneavoastră anul viitor. Aveți vreo dezamăgire după anul ăsta? Aveți ceva despre care vă pare rău că n-a ieșit așa cum v-ați dorit?

- Au fost ceva probleme în familie, probleme cu sănătatea, despre care nu vreau să vorbesc, pentru că sunt lucruri personale, intime, și nici nu sunt lucruri care să-mi creeze o dispoziție foarte bună. Și mă bucur că le-am depășit în linii mari și că familia mea, părinții mei sunt bine, toți cei din familia mea sunt bine, asta e cel mai important lucru, dar au fost două momente dificile pentru noi. Vă aduceți aminte și în perioada Euro, cu sora tatălui meu care a decedat exact atunci, în perioada Euro, după ce naționala se calificase și a ieșit din grupe.

- Și erați în Germania, departe de familie... Un moment greu, dificil.

- A fost un eveniment pentru care nu am fost pregătiți! Am venit acasă și au mai fost niște momente dificile pentru noi, însă le-am depășit, ăsta este cel mai important lucru. În plan profesional, nimic. Mă bucur că echipa națională continuă pe un drum bun, performează, a câștigat grupa și are o șansă în plus pentru Mondial.

- Sportul românesc cum îl vedeți în momentul ăsta? Și cum îl vedeți pe viitor?

- Oarecum revitalizat, nu știu. FCSB produce performanțe frumoase și reprezintă la rândul ei România. Sunt fericit pentru că am lucrat cu mulți băieți de acolo și la echipa națională, dar și în trecut, la alte cluburi. Sunt un exemplu și trebuie să fie în continuare încă un exemplu, după echipa națională, pentru că se poate. Cu muncă bună, cu încredere, cu convingere se poate! Îmi doresc asta și pentru fotbalul românesc, dar în același timp și pentru întreg sportul românesc, pentru că sportivi deosebiți ne-au făcut cinste și la Jocurile Olimpice și sunt mulți performeri pe care trebuie să-i salutăm. Astfel de momente trebuie să fie din ce în ce mai multe și să ne facă cinste tuturor.

 Mesaj de suflet transmis de Edi Iordănescu: „Să fiți mândri că sunteți români! Să rămânem uniți și să fie România românilor în totalitate!”

- Am ajuns la final și vreau să vă mulțumesc în primul rând pentru faptul că, după șase luni în care Edi Iordănescu n-a vorbit deloc în spațiul public, ați ales Gazeta Sporturilor! Aș vrea să vă rog, la final, să le transmiteți cititorilor un mesaj pentru 2025.

- Cu siguranță și e o onoare să dau un astfel de mesaj! Dar înainte de mesaj, aș vrea să spun un cuvânt care ar trebui să transmită putere și acel cuvânt este unitate. Îmi doresc unitate între români. Unitate! Hai să nu ne mai lăsăm așa de ușor dezbinați! Hai să credem mult mai mult unii în ceilalți. Hai să înțelegem că românii tot timpul au avut talent și să-l valorificăm! Atunci când lucrăm împreună de multe ori și ne sprijinim unii pe ceilalți, avem o șansă în plus ca să reușim performanțe pentru noi individual și automat pentru România. Iar mesajul meu merge, bineînțeles, către toți românii, indiferent că sunt în țară sau în orice colț al Pământului: în primul rând, să fim sănătoși, să fiți sănătoși! Să fiți mândri că sunteți români! Să fiți mândri că România produce în continuare valoare! Să aveți încredere că atunci când lucrăm împreună, în orice domeniu, nu numai în sport, ci, automat, și în politică pentru că sunt evenimentele momentului, lucrurile pot fi tot timpul mai bune. Dar condiția de bază este să rămânem uniți și, indiferent de convingeri, de opinii, să învățăm să ni le respectăm. Atunci când vom fi uniți, vom putea să producem lucruri bune pentru țara noastră, să dea Dumnezeu! Și spun asta pentru că am interacționat cu atât de multă lume în Germania și cu foarte multă lume din diaspora, români plecați departe de țară de foarte mulți ani. Cred că din zece cu care vorbeam, opt sau nouă spuneau că oricând s-ar întoarce acasă. Hai să lucrăm împreună pentru lucrul ăsta. Hai să facem ca prin ce se întâmplă aici, în țară, țara noastră să fie la nivelul la care compatrioții noștri să vină acasă din nou. Și să fie România românilor în totalitate! Doamne ajută, Sărbători fericite și hai, România!

CLASAMENTUL GENERAL ANTRENORUL ANULUI